ICCJ. Decizia nr. 3665/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3665/2011
Dosar nr. 7002/121/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 16 noiembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10459/99/2010, reclamantul L.M.I.N. a chemat în judecată pârâta SC G. SA Galaţi solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.762 de RON reprezentând drepturi salariale pe perioada 01 august 2010-30 septembrie 2010, la plata sumei de 6.120 RON reprezentând garanţie materială, precum obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta SC G. SA Galaţi a formulat cerere reconvenţională prin a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 53.353,50 RON, actualizată la zi cu indicele de inflaţie, calculată până la data acoperirii integrale a prejudiciului.
Ulterior pârâta-reclamantă SC G. SA Galaţi a solicitat disjungerea cererii reconvenţionale şi suspendarea judecăţii cererii principale, precum declinarea competenţei de soluţionare a cererii reconvenţionale în favoarea Tribunalului Galaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 1227/2011 din 1 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a fost disjunsă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC G. SA Galaţi, în contradictoriu cu reclamantul-pârât L.M.I.N. şi a fost declinată spre competentă soluţionare cererea reconvenţională, în favoarea Tribunalului Galaţi. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea de suspendare a judecării acţiunii formulate de reclamantul L.M.I.N., în contradictoriu cu pârâta SC G. SA Galaţi până la soluţionarea cererii reconvenţionale.
În motivarea hotărârii, în raport de prevederile art. 5 C. proc. civ. şi art. 284, art. 291 C. mun., Tribunalul Iaşi a reţinut, în esenţă, că în materia conflictelor de muncă competenţa teritorială nu este alternativă, ci absolută şi revine exclusiv instanţei pe raza căreia îşi are domiciliul reclamantul.
În consecinţă, Tribunalul laşi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Galaţi, pe raza de competenţă a căruia îşi are sediul reclamanta din cererea reconvenţională, respectiv SC G. SA Galaţi.
Primind dosarul, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a reţinut că litigiul nu este de competenţa sa, întrucât cererea reconvenţională, fiind o cerere incidentală, potrivit dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ., este de competenţa instanţei sesizate cu cererea principală, în speţă Tribunalul laşi. S-a apreciat că, şi în situaţia în care se dispune disjungerea, cererea reconvenţională urmând a fi judecată separat de cererea principală, efectele prorogării de competenţă subzistă, astfel că, în speţă, Tribunalul laşi rămâne competent să soluţioneze şi cererea incidentală.
Faţă de aceste considerente, prin sentinţa civilă nr. 1634 din 13 septembrie 2011 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia civilă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ. „cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei să soluţioneze cererea principală.”
Aceste prevederi legale speciale, ce reglementează o prorogare de competenţă în ceea ce priveşte judecata cererilor accesorii şi incidentale în favoarea instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale, sunt imperative şi se aplică prin derogare de la normele generale de competenţă materială sau teritorială exclusivă.
Competenţa de judecată a cererilor accesorii şi incidentale, astfel dată în căderea instanţei învestită cu soluţionarea cererii principale, este una absolută, nefiind la alegerea părţilor sau a instanţei de judecată dacă se supun sau nu normei menţionate, respectiv neexistând posibilitatea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente. În acest caz nu există mai multe instanţe deopotrivă competente cu soluţionarea cererilor incidentale sau accesorii, una singură fiind indicată de către legiuitor, în mod expres, şi anume cea competentă să soluţioneze cererea principală.
În speţă, cererea reconvenţională formulată de SC G. SA Galaţi reprezintă, o cerere incidentală şi prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, competenţa teritorială de soluţionare, conform art. 17 C. proc. civ., revine instanţei sesizate iniţial, respectiv Tribunalului Iaşi competent să soluţioneze cererea principală - având ca obiect drepturi salariale - în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 284 C. civ.
În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3598/2011. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5818/2011. Civil → |
|---|
