ICCJ. Decizia nr. 4662/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4662 /20 12
Dosar nr. 2171/62/2011
Şedinţa publică de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamantul M.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.I.B.A.R. SRL, obligarea acesteia la plata de 24.24.277,75 euro echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii reprezentând contravaloarea dezdăunării de asigurare conform poliţei de asigurare - D/5310/56991680- 11YWNE0, din 17 iunie 2010 până la 21 iunie 2010 pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare RO-04207 emisă de B.B.V.A.G..
Prin întâmpinare, pârâta SC A.I.B.A.R. SRL a invocat excepţiile necompetenţei instanţelor româneşti de soluţionare a acţiuni, a Tribunalului Braşov, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 1235 din 27 iunie 2011 a fost admisă excepţia de insuficienta timbrare a cererii şi a fost anulată cererea formulata de reclamantul M.F. împotriva pârâtelor SC A.I.B.A.R. SRL şi B.B.V.A.G. ca insuficient timbrata.
A micşorat onorariul avocaţial achitat de parate de la suma de 8.000 RON la suma de 600 RON şi a obligat reclamantul la plata către pârâte a sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a achitat taxa de timbru de 3664,41 RON şi timbrul judiciar de 4,85 RON, fiind incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) O.G. nr. 32/1995 şi a micşorat onorariul avocaţial solicitat de pârâte a fi inclus în cheltuielile de judecată, de la suma de 8.000 RON, la suma de 600 RON, ţinând seama de volumul concret de muncă şi actele procesuale îndeplinite de avocat în cauză.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul M.F. şi pârâtele SC A.I.B.A.R. SRL şi B.B.V.A.G..
Prin apelul formulat reclamantul a solicitat schimbarea în tot în sensul admiterii cererii de ajutor public judiciar şi admiterea acţiunii.
În motivarea apelului se arată următoarele:
1. Referitor la excepţia de netimbrare, acţiunea principală a fost timbrată cu 10 RON şi completată până la 39 RON .
Prin apelul formulat pârâtele SC A.I.B.A.R. SRL şi B.B.V.A.G. au solicitat schimbarea în parte în sensul obligării reclamantului la plata sumei de 8.000 RON onorariu avocat.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de apel, Curtea a constatat următoarele:
Cererea reclamantului de ajutor public judiciar a fost respinsă la termenul de judecată din 23 februarie 2011, cu motivarea indicată în încheierea de şedinţă, încheiere ce a fost comunicată reclamantului existând dovada la dosar fond, astfel că apelantul avea posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare.
Celelalte susţineri ale reclamantului nu au fost analizate având în vedere că în mod corect instanţa de fond a anulat acţiunea ca insuficient timbrată potrivit art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997.
Apelul pârâtelor a fost apreciat parţial fondat.
Instanţa de fond a aplicat greşit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., reducând onorariul avocatului de la 8.000 RON la 600 RON faţă de valoarea pretenţiilor reclamantului 24.24.277,75 euro, de problemele dezbătute, întâmpinarea depusă, concluziile puse, cele patru termene de judecată. Nu au relevanţă ce sume sunt plătite la stat, ci complexitatea cazului, munca depusă de avocat, faţă de care se impune un onorariu de 4.000 RON, cererea pârâtului de obligare a reclamantului la 8.000 RON fiind excesivă, chiar având în vedere şi cheltuielile de deplasare, cazare şi masa ale persoanei desemnate de cabinet să se prezinte la termenele de judecată, dar şi cheltuieli aferente serviciilor avocaţiale inclusiv taxele profesionale.
În consecinţă, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin decizia nr. 4/Ap din 22 februarie 2012, a admis în parte apelul formulat de pârâtele SC A.I.B.A.R. SRL şi B.B.V.A.G. împotriva sentinţei civile nr. 1235 din 27 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A micşorat onorariul avocaţial achitat de pârâte de la suma de 8.000 RON la suma de 4.000 RON.
A obligat reclamantul M.F. la plata către pârâtă a sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei.
A respins apelul formulat de reclamantul M.F. împotriva aceleaşi sentinţe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC A.I.B.A.R. SRL Bucureşti şi SC B.B.V.A.G. Germania, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea, casarea deciziei atacate şi obligarea reclamantului la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de onorariu avocaţial în favoarea pârâtelor .
În susţinerea acestui motiv de nelegalitate, recurentele au arătat că onorariul de avocat în cuantum de 8.000 de RON a fost negociat cu cabinetul de avocat, fiind emisă factură fiscală care a fost înregistrată în contabilitate.
În cuantumul acestui onorariu, au fost cuprinse toate cheltuielile de deplasare, cazare, masă ale persoanei desemnate să le reprezinte, dar şi cheltuielile aferente serviciilor avocaţiale, inclusiv taxele profesionale, contribuţia de asigurări sociale fond de sănătate şi impozit pe venit.
Recurentele au susţinut că micşorarea onorariului de avocat nu are acoperire în realitate, întrucât onorariul cuprinde întreaga fază de judecată la fond şi a avut în vedere prevederile Statutului Profesiei de Avocat, fiind în cuantum de 10% din suma pretinsă de reclamant.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., arată că Legea nr. 51/1995 şi nici Statutul Profesiei nu fac vorbire de tabloul onorariilor minimale, acestea fiind desfiinţate din anul 1995.
În sensul celor evocate, recurentele invocă decizia nr. 2420/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, va examina în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ..
Astfel, dispoziţiile textului legal sus menţionat, reglementează un aspect al raportului juridic de drept procesual, textul stabilind că „Partea care cade în pretenţii, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată" în cadrul acestui raport, instanţa va determina cuantumul cheltuielilor de judecată, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câştigătoare.
O componentă a cheltuielilor de judecată este constituită din onorariile de avocat, care se stabilesc pe baza reglementării cuprinse în Legea nr. 51/1998.
Pentru a răspunde criticilor recurentelor şi pentru argumentarea soluţiei pronunţată, Înalta Curte arată că trebuie făcută o disociere între raportul juridic civil, respectiv contractul de asistenţă juridică, reglementat de Legea nr. 51/1995 şi raportul juridic de drept procesual civil, reglementat de art. 274 C. proc. civ., raport în cadrul căruia trebuie soluţionată problema lichidării cheltuielilor de judecată.
Este adevărat că raportul juridic dintre avocat şi clientul său (părţile contractului de asistenţă juridică) nu poate fi controlat în mod direct de către nici un organ al statului, însă în situaţia aplicării dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., acest raport nu este stânjenit în nici un mod, deoarece activitatea instanţei nu influenţează executarea contractului de asistenţă juridică - reglementat de Legea nr. 51/1995 - ea fiind limitată la stabilirea cheltuielilor de judecată şi nu la neacordarea onorariului avocatului.
În raport de această situaţie, Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de apel a redus cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate, ocazionate de prestaţia avocatului, această măsură reprezentând o chestiune de apreciere lăsată la dispoziţia instanţelor devolutive.
În raport de aceste precizări, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei pronunţată de către instanţa de apel, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC A.I.B.A.R. SRL şi B.B.V.A.G. Germania împotriva deciziei nr. 4/Ap din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1024/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3004/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
