ICCJ. Decizia nr. 57/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 57/2011
Dosar nr. 3614/104/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 noiembrie 2009, reclamantul N.S.M. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 3411 din 1 octombrie 2009 emisă de Primarul municipiului Slatina în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin dispoziţia nr. 1104 din 6 aprilie 2006 emisă de pârât, s-a respins cererea de restituire în natură pretins prin notificarea nr. 213 din 10 august 2001, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru imobilul solicitat compus din teren în suprafaţă de 649,58 mp şi construcţie de 649,58 mp suprafaţă desfăşurată, reţinându-se ca imposibil de restituit în natură atât terenul ocupat în prezent de blocurile nr. 27-29, cât şi construcţia care a fost demolată.
Deşi dispoziţia menţionată nu a fost contestată, ulterior, Prefectul judeţului Olt a returnat dosarul Primăriei Slatina care, în mod nelegal, a emis o nouă dispoziţie, respectiv dispoziţia nr. 3411 din 1 octombrie 2009, contestată prin cererea dedusă judecăţii, prin care i-au fost acordate despăgubiri numai pentru construcţia demolată.
Prin sentinţa nr. 1185 din 14 decembrie 2009, Tribunalul Olt a admis contestaţia reclamantului şi a anulat dispoziţia nr. 3411 din 1 octombrie 2009, emisă de pârât în procedura Legii nr. 10/2001.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin dispoziţia nr. 1104 din 6 aprilie 2006 a fost soluţionată notificarea reclamantului, în sensul recunoaşterii calităţii sale de persoană îndreptăţită, dispoziţie care nu a fost contestată şi care a produs efecte juridice, act care nu mai poate fi modificat sau anulat printr-un alt act ulterior emis de aceeaşi instituţie.
Prin Decizia nr. 77 din 10 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii tribunalului.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că nefiind atacată, dispoziţia nr. 1104 din 6 aprilie 2006 prin care a fost soluţionată notificarea reclamantului, a rămas definitivă şi a produs efecte juridice.
Ca act juridic ce a intrat în circuitul civil, această dispoziţie nu mai poate fi modificată, anulată ori revocată printr-un act administrativ emis ulterior de aceeaşi instituţie, astfel cum a procedat pârâta prin emiterea dispoziţiei nr. 3411 din 1 octombrie 2009, contestată în cauză.
Eventuala anulare sau modificare a dispoziţiei emise iniţial se putea face la iniţiativa prefectului ori a unităţii emitente, în conformitate cu dispoziţiile art. 68 alin. (1) şi art. 135 din Legea nr. 215/2001, în faţa instanţei de contencios administrativ, ipoteză inexistentă în cauză.
S-a reţinut astfel nelegalitatea actului astfel emis, cu consecinţa respingerii apelului pârâtei în conformitate cu prevederile art. 296 C. proc. civ. şi a păstrării hotărârii primei instanţe.
Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Slatina prin reprezentantul său legal, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât emiterea actului administrativ atacat a fost rezultatul intervenţiei instituţiei Prefectului judeţului Olt, la solicitarea Autorităţii pentru Restituirea Proprietăţilor, în condiţiile inexistenţei unor acte de proprietate privind suprafaţa de teren, ci doar asupra construcţiei, adresă căreia i s-a conformat. Au invocat dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care explicitează noţiunea de act administrativ în sfera căruia s-ar include şi actul invocat în prezenta procedură.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 „Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară".
Alin. (7) al aceluiaşi text, dispune că „prevederile alin. (1)-(6) sunt aplicabile şi dispoziţiilor emise de primari ori, după caz, de preşedinţii consiliilor judeţene potrivit art. 21 alin. (4)".
Acest text stipulează că „în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean".
Dispoziţiile art. 25 alin. (4) şi (6) din lege consacră regimul complex al dispoziţiei emise în procedura legii speciale, în cazul restituirii bunului în natură (pct. 25.3 din HG nr. 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001) şi confirmă regula că în situaţia necontestării sale, actul administrativ odată intrat în circuitul juridic civil, îşi produce efectele juridice specifice nemaiputând fi modificat ori anulat pe cale administrativă.
Ca urmare, legal instanţele au constatat nelegalitatea dispoziţiei supusă prezentei proceduri, emisă după ce printr-o altă dispoziţie (nr. 1104 din 6 aprilie 2006) necontestată, a fost definitiv soluţionată notificarea reclamantului privind acelaşi bun.
Invocarea dispoziţiei art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu au nici o relevanţă în speţa dedusă judecăţii, regimul juridic al actului emis în prevederea legii speciale fiind unul cu o reglementare distinctă, ce-l particularizează de actele comune de drept administrativ prin caracterele sale specifice expres şi precis determinate de lege.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Slatina prin Primar împotriva deciziei nr. 77 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 59/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 55/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
