ICCJ. Decizia nr. 55/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 55/2011
Dosar nr. 9002/3/2008
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1186 din 23 octombrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte acţiunea reclamantelor R.J. şi V.E.R.M., astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General să restituie acestora imobilul din Bucureşti, sector 2, mai puţin apartamentele nr. 2 din corpul A de clădire şi nr. 1 şi 3 din corpul B de clădire.
In considerente s-a reţinut că imobilul a fost preluat în baza Decretului 92/1950, iar reclamantele sunt unicele succesoare ale fostului proprietar, R.A. In temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a dispus restituirea numai pentru partea de imobil care nu a fost înstrăinată.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul susţinând că reclamantele nu au dovedit dreptul de proprietate cu înscrisuri ataşate la notificare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 230 A din 29 martie 2010 a respins apelul menţinând sentinţa instanţei de fond.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel, respectiv că reclamantele nu au depus înscrisuri în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului.
Recursul nu este fondat.
Chiar dacă reclamantele nu au depus copia titlului de proprietate, ci doar înscrisuri care atestă că imobilul a aparţinut autorului lor, operează prezumţia instituită de Legea nr. 10/2001 în art. 24 care arată în mod expres că în absenţa unor probe contrare, existenţa şi după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Alin. (2) al acestui articol prevede că în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar
Or, în actul de preluare, respectiv Decretul nr. 92/1950 la poziţia nr. 6670, este menţionat autorul reclamantelor R.A. Acesta a figurat ca proprietar al imobilului, în evidenţele administraţiei financiare, până la data naţionalizării, conform certificatului depus la fila 23 a dosarului de fond.
Cum la dosarul cauzei nu au fost depuse alte probe contrare ale dreptului de proprietate, în mod corect instanţa de apel a apreciat că prezumţia instituită de textul legal amintit nu a fost răsturnată.
Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 230 A din 29 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 542/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
