ICCJ. Decizia nr. 577/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 577/2011
Dosar nr. 9218/1/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub nr. 9218/1/2009, contestatoarea M.A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 7090 din 30 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
În şedinţa publică din 27 ianuarie 2011, contestatoarea a indicat ca temei legal al contestaţiei în anulare art. 318 alin. (1) C. proc. civ., iar în motivarea contestaţiei în anulare a arătat că la dosar existau acte care atestau existenţa utilajelor, a maşinilor solicitate şi valoarea lor de inventar, dar prin Decizia contestată s-a declarat nul recursul.
Procedându-se astfel, nu a avut parte de un proces echitabil conform art. 6 din C.E.D.O.L.F. şi nici de un recurs efectiv conform art. 13 din C.E.D.O.L.F.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea M.A., instanţa constată următoarele:
Prin Decizia contestată, recursul declarat de reclamanta M.A. (contestatoarea din prezenta cauză) împotriva deciziei nr. 156 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, a fost constatat nul, reţinându-se că s-a criticat de către reclamantă modalitatea eronată în care au fost interpretate probele administrate în cauză şi că motivarea nu permite încadrarea în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în actuala configuraţie, întrucât pct. 11 la art. 304, referitor la aprecierea greşită a probelor, a fost abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 218/2005.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, rejudecând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Ipoteza reglementată de art. 318 teza a întâia C. proc. civ., priveşte situaţia soluţionării recursului prin săvârşirea de către instanţa de judecată a unei greşeli materiale de ordin formal, aşa cum este în cauză, pe excepţia nulităţii, însă prin criticile formulate contestatoarea nu arată de ce a greşit instanţa când a soluţionat cauza pe această excepţie.
Pentru a investi instanţa cu calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare speciale, întemeiată pe art. 318 C. proc. civ., nu este suficient indicarea temeiului de drept, ci se impune ca şi criticile formulate să se circumscrie acestei ipoteze.
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat, criticile formulate de contestatoarea M.A. nu vizează greşita soluţionare a recursului, prin Decizia contestată, pe excepţia nulităţii recursului, ci se formulează, în esenţă, aceleaşi critici ca prin cererea de recurs, respectiv „că la dosar există acte care atestă existenţa utilajelor solicitate şi valoarea lor", fără însă a le mai enumera, ceea ce echivalează cu declararea recursului la recurs, iar declararea recursului împotriva unei decizii irevocabile pronunţate în recurs este inadmisibilă pentru neîndeplinirea cerinţei prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Critica contestatoarei potrivit căreia la dosar existau acte care atestă existenţa utilajelor, a maşinilor solicitate şi valoarea lor de inventar, dar prin Decizia contestată s-a declarat nul recursul, încălcându-i-se astfel dreptul său la un proces echitabil şi la un recurs efectiv, potrivit art. 6 şi art. 13 din C.E.D.O.L.F., este nefondată.
Astfel, prin Decizia contestată s-a constatat nul recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 156 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, reţinându-se că motivarea nu permite încadrarea în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în actuala reglementare.
Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în ceea ce priveşte motivele ce pot fi formulate pe această cale de atac, iar nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la această cerinţă atrage sancţiunea procedurală a nulităţii recursului.
Ca urmare, prin reglementarea instituţiei nulităţii, ca sancţiune procedurală aplicabilă titularului unei cereri de recurs, care nu a motivat-o cu respectarea cerinţelor impuse de lege, nu este încălcat liberul acces la justiţie şi nici la dreptul la un recurs efectiv.
De altfel, Curtea Constituţională a statuat că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti, în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări. Este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie care rezultă din dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţie. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, iar principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.
Prin urmare, câtă vreme criticile formulate de contestatoarea M.A. nu se circumscriu dispoziţiilor de strictă interpretare prevăzute de art. 318 C. proc. civ., pentru însăşi admisibilitatea contestaţiei în anulare, instanţa va dispune respingerea acesteia, în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea M.A. împotriva deciziei nr. 7090 din 30 iunie 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 58/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 574/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
