ICCJ. Decizia nr. 580/2011. Civil. Obligaţie de a face. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.580/2011
Dosar nr. 2882/103/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub nr. 2882/103/2009, la 19 mai 2009, revizuentul V.V. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 494 din 21 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că Decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică următoarelor hotărâri irevocabile:
Deciziei civile nr. 106/ R/3 din 3 februarie 2010 a Tribunalului Neamţ;
Deciziei civile nr. 603 din 23 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale;
Deciziei civile nr. 1508 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale;
Deciziei civile nr. 129 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale;
Sentinţei civile nr. 200/C/2003 a Tribunalului Neamţ;
Deciziei civile nr. 453/RC/2003 a Tribunalului Neamţ;
Deciziei civile nr. 768/AC/2003 a Tribunalului Neamţ.
Sentinţei civile nr. 784/ R din 13 mai 2005 a Judecătoriei Roman
Sentinţei penale nr. 741/2004 şi deciziei penale nr. 41/R/2005 a Tribunalului Neamţ;
S-a mai arătat, că titlurile executorii: Decizia civilă nr. 1810 din 25 noiembrie 2002, Decizia civilă nr. 289 din 10 martie 2003 şi Decizia civilă nr. 603 din 23 septembrie 2004 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, nu au suportat nicio modificare până în prezent şi, mai mult, „acestea au dispus sancţionarea reclamantei cu 20 lei/zi întârziere până la reîncadrarea efectivă a lui V.V.".
Examinând cererea de revizuire, prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa constată că nu este întemeiată.
Potrivit art. 322 alin. (7) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs…."
Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarele condiţii: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei şi să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri pronunţate în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 494 din 21 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul V.V. împotriva sentinţei civile nr. 1136 din 3 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în contradictoriu cu SC A.R. SA, sucursala Roman şi SC A.R. SA, sucursala Străuleşti.
Obiectul litigiului soluţionat prin această decizie a constat în „contestarea adeverinţelor emise de SC A.R. SA privind sporul de ore suplimentare, perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, spor de noapte şi plata orelor suplimentare", aşa cum au fost enumerate prin cererea de chemare în judecată.
Obiectul litigiului soluţionat prin Decizia civilă nr. 106/ R/3 din 3 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Neamţ, între aceleaşi părţi, l-a constituit contestaţia la executare, iar cel al litigiului soluţionat prin Decizia civilă nr. 603/2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a constat în validare proprie, iar părţi au fost debitorii SC D. SA Roman, SC R. SRL Roman, creditorul V.V. şi terţul poprit R.B. SA, sucursala Neamţ.
Prin această decizie s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC D. SA Roman, împotriva sentinţei civile nr. 768 din 25 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Neamţ.
Prin sentinţa civilă nr. 784 din 13 mai 2005 pronunţată de Judecătoria Roman, s-a soluţionat contestaţia la executare silită prin poprire formulată de SC D. SA, în prezent SC A.R.
Litigiul soluţionat prin Decizia nr. 129 din 10 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC D. SA, în contradictoriu cu intimaţii V.V. şi SC R.B. SA, sucursala municipiului Bucureşti, iar litigiul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 200/ C din 26 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Neamţ a avut ca obiect contestaţia formulată de petentul V.V., în contradictoriu cu SC R. SRL şi SC D. SA Roman, împotriva Deciziei nr. 2 din 3 martie 2003 emisă de către SC R. SRL, hotărâre ce a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1508 din 5 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Prin Decizia nr. 543/RC/2003 pronunţată de Tribunalul Neamţ, şi nu nr. 453/RC/2003 cum din eroare a indicat revizuentul, s-a soluţionat litigiul având ca obiect contestaţia la executare, iar părţi au fost SC D. SA, SC R. SA şi V.V.
Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu poate viza decât contradictorialitatea deciziei civile nr. 494 din 21 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău cu hotărârile judecătoreşti pronunţate în materie civilă, aşa cum au fost indicate de revizuent, astfel că cererea reclamantului de a analiza, prin raportare la aceste dispoziţii legale, contradictorialitatea acestei decizii cu sentinţa penală nr. 741/2004 şi Decizia penală nr. 41/R/2005 pronunţate de Tribunalul Neamţ, nu poate fi primită şi analizată.
În ceea ce priveşte contradictorialitatea deciziei a cărei revizuire se solicită cu hotărârile judecătoreşti pronunţate în materie civilă, aşa cum au fost enumerate mai sus, se constată că hotărârile judecătoreşti invocate ca fiind contradictorii nu au fost pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate şi acelaşi obiect, astfel că nu există identitate de părţi, cauză şi obiect, între aceste pricini, iar lipsa identităţii de părţi, cauză şi obiect face ca cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri să nu fie posibilă, pentru neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate.
Faţă de considerentele expuse, instanţa, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de lege pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul V.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 494 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuentul V.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 607/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 58/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
