ICCJ. Decizia nr. 6372/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6372/2011
Dosar nr. 3160/90/2008
Şedinţa publică din 23 septembrie 2011
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea – secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 554 din 18 iunie 2010, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtele Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea şi SC „S.” SA; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de SC „O.” SA Râmnicu Vâlcea; a admis în parte acţiunea formulată de contestatoarea U.E.; a obligat pe pârâtele Primăria Râmnicu Vâlcea – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2901, Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Craiova şi SC „S.” SA, să soluţioneze notificarea nr. 34/2002 formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamantă, în sensul emiterii unei dispoziţii sau decizii motivate; a respins acţiunea faţă de pârâta SC, „O.” SA Râmnicu Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor să soluţioneze notificarea formulată de aceasta în baza Legii nr. 10/2001, transmisă prin executorul judecătoresc sub nr. 34 din 18 ianuarie 2002, în sensul de a se emite dispoziţie sau decizie motivată privind soluţionarea notificării.
De subliniat este faptul că, până în prezent, notificarea nu a fost soluţionată şi a fost înaintată Primăriei municipiului Rm. Vâlcea care, la rândul său, a înaintat-o Direcţiei de Drumuri si Poduri Troianu.
Atât Primăria municipiului Rm. Vâlcea cât şi pârâtele SC „S.” SA şi SC „O.” SA Rm. Vâlcea au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că nu deţin terenul ce a făcut obiectul notificării.
Potrivit art. 137 C. proc. civ., instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor invocate care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâtele Primăria municipiului Rm. Vâlcea şi SC „S.” SA, instanţa a respins-o pentru următoarele considerente.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată in judecată şi cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecăţii.
În speţă, Primăria municipiului Rm. Vâlcea este parte a raportului juridic litigios şi justifică legitimare procesuală pasivă, dat fiind faptul că o parte din imobilul ce face obiectul Legii nr. 10/2001 este liber şi se află în patrimoniul acesteia. Pe de altă parte, conform art. 28 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat notificarea se va trimite Primăriei in a cărei rază se află imobilul. Conform alin. (2) al articolului sus menţionat Primăria notificată are obligaţia ca in termen de 30 de zile să identifice unitatea deţinătoare si să comunice persoanei îndreptăţite elemente de identificare a acesteia.
Referitor la excepţia invocată se SC „S.” SA s-a constatat că si aceasta este neîntemeiată.
Astfel, conform raportului de expertiză de specialitate întocmit in cauză pârâta SC „S.” SA deţine in proprietate suprafaţa de 879 mp din totalul de 2910 mp la care este îndreptăţită reclamanta. Faţă de această situaţie de fapt, pârâta justifică legitimare procesuală pasivă având calitatea de unitate deţinătoare astfel cum este definită de Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte aceeaşi excepţie invocată de SC „O.” SA Rm. Vâlcea s-a constatat că aceasta este întemeiată întrucât, din raportul de expertiză întocmit, rezultă că această societate nu deţine vreo parte din terenul litigios.
Prin urmare a fost admisă excepţia faţă de această pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin notificarea nr. 34/2002 formulată in baza Legii nr. 10/2001 adresată Prefecturii Vâlcea reclamanta a solicitat despăgubiri băneşti pentru terenul in suprafaţă de 2500 mp din pct. Troianu.
Notificarea a fost înaintată de Prefectură Comisiei locale de aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Rm. Vâlcea spre soluţionare însă nu a fost soluţionată.
Reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu prin actul de donaţie din anul 1948 si certificatul de moştenitor.
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 - (1) În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Art. 28 din Legea nr. 10/2001 statuează că in cazul in care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat notificarea se va trimite Primăriei in a cărei rază se află imobilul. În termen de 30 de zile, Primăria notificată are obligaţia de a identifica unitatea deţinătoare si de a comunica persoanei îndreptăţite elemente de identificare a acesteia.
În ceea ce priveşte speţa de faţă pârâta Primăria municipiului Rm. Vâlcea nu a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege, astfel cum este statuată de textul de lege invocat.
Potrivit raportului de expertiză, specialitatea topometrie, terenul ce a făcut obiectul donaţiei autorului reclamantei prin care a donat fiicei sale un teren in suprafaţă de 2500 mp situat in pct. Troianu are in realitate suprafaţa de 2910 mp în urma măsurătorii cu aparatură performantă.
Acelaşi raport a stabilit că suprafaţa de 718 mp este ocupată de D.R.D.P. Craiova, 879 mp sunt ocupaţi de SC S. SA, suprafaţa de 23 mp este liberă iar suprafaţa de 1290 mp este ocupată de reclamantă.
În concluzie, suprafaţa totală de 1595 mp este ocupată de pârâtele D.R.D.P. şi SC „S.” SA, conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001.
În ce priveşte suprafaţa de 23 mp, stabilită ca fiind liberă prin expertiză, obligaţia stabilită de articolul sus menţionat va fi îndeplinită de către pârâta Primăria municipiului Rm. Vâlcea – Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Piteşti - secţia civilă, prin decizia civilă nr. 117 din 13 octombrie 2010, a admis apelul declarat de intimata SC „O.” Construct, împotriva sentinţei civile nr. 554 din 18 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu U.E., Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Direcţia Regională de Drumuri şi poduri Craiova – Secţia de Drumuri şi Poduri Râmnicu Vâlcea şi pe cale de consecinţă: a admis cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată la fond în sumă de 1.000 lei, pe care o va plăti reclamantei U.E., apelantei SC „O.” SA; a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu de avocat, câte 1.000 lei fiecăruia dintre avocaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Apelul formulat de către SC O. Construct SA Râmnicu Vâlcea este fondat, iar apelul formulat de către SC „S.” SA Râmnicu Vâlcea este nefondat.
Apelul formulat de către intimata SC O. Construct SA Râmnicu Vâlcea este fondat pentru că, deşi faţă de această societate s-a respins acţiunea, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat pe cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată atât prin întâmpinarea formulată în cauză, cât şi prin notele scrise depuse la dosar la data de 11 iunie 2010.
În aceste condiţii şi faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. s-a impus ca, urmare a respingerii acţiunii faţă de intimata-apelantă, contestatoarea să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, reprezentând onorariul de avocat plătit de aceasta, în sumă de 1000 lei, potrivit chitanţei aflate la fila 163 din dosarul de fond.
Având în vedere lipsa calităţii procesuale pasive a intimatei în cauză şi respingerea acţiunii faţă de aceasta, s-a constatat că intimata nu are interes să formuleze critici referitor la fondul cauzei, astfel că nu s-a impus analiza acestor critici.
Apelul formulat de către pârâta SC „S.” SA Râmnicu Vâlcea este nefondat pentru că instanţa de fond, după stabilirea situaţiei de fapt a terenului, ocupat în parte de apelantă, a făcut o aplicare corectă în cauză a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care reglementează obligaţia unităţii deţinătoare a terenului de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură formulată de persoana îndreptăţită.
Chiar dacă pârâta Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea nu şi-a îndeplinit la timp obligaţia legală prevăzută de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este cert că intimata-apelantă SC S. SA Râmnicu Vâlcea, care deţine terenul de 879 m.p. din suprafaţa solicitată de reclamantă, are calitate procesuală pasivă în cauză, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi trebuie să se pronunţe asupra notificării formulate de reclamantă.
Faţă de soluţia instanţei de fond de obligare a unităţilor deţinătoare, respectiv a pârâtelor faţă de care s-a admis acţiunea, la soluţionarea notificării reclamantei, în sensul emiterii unei dispoziţii sau decizii motivate, potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001, analiza criticilor formulate de intimata-apelantă privind netemeinicia şi nelegalitatea cererii de restituire este prematură.
Urmează ca, prin decizia sau dispoziţia motivată de soluţionare a notificării reclamantei, referitoare la terenul de 879 m.p. deţinut de intimata-apelantă, aceasta să-şi exprime punctul de vedere privind legalitatea şi temeinicia cererii de restituire în natură formulată de reclamantă şi eventual, în ipoteza atacării în instanţă a deciziei sau dispoziţiei motivate de către reclamantă, să fie supuse aceste critici controlului judecătoresc.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs SC „S.” SA Râmnicu Vâlcea, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Prin motivul de apel s-a arătat că terenul solicitat de reclamantă nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind exceptat, potrivit art. 8 din actul normativ menţionat.
- Instanţa de apel a aplicat greşit legea, deoarece prin aceleaşi motive de apel s-a învederat că notificarea a fost deja soluţionată prin respingerea ei.
- Notificarea nu trebuia să fie adresată nouă pentru că societatea noastră este integral privatizată, deci nu face parte dintre persoanele juridice prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
- Instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora cererile privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele aflate în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate potrivit cărora, cererile privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele aflate în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate, se soluţionează de instituţia publică care a efectuat privatizarea.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 34/2991 formulată în baza Legii nr. 10/2001 adresată Prefecturii Vâlcea, reclamanta a solicitat despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 2500 m.p. din pct. „Traian” al municipiului Râmnicu Vâlcea.
Notificarea a fost înaintată de Prefectura Vâlcea Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul primăriei Râmnicu Vâlcea spre soluţionare, fără a fi însă soluţionată.
La rândul său, Primăria Râmnicu Vâlcea nu s-a conformat obligaţiilor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 10/2001. Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul în litigiu are suprafaţa de 2910 m.p. Din acelaşi raport de expertiză, rezultă şi faptul că suprafaţa de 718 m.p. este ocupată de D.R.D.P. Craiova, cei 879 m.p. sunt ocupaţi de SC „S.”, suprafaţa de 23 m.p. este liberă, iar suprafaţa de 1290 m.p. este ocupată de reclamantă.
În raport de criticile formulate de pârâta SC „S.” SA, se va admite recursul declarat de aceasta, în sensul că se va casa în parte decizia recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Instanţa de trimitere va ţine seama de faptul că, în urma modificării Legii nr. 10/2001, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (2) cu un conţinut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada 1945 – 1989 şi care fac parte din patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate.
- Dispoziţiile în art. 27 fac distincţie între imobilele preluate cu titlu şi cele preluate fără titlu. În acest sens să se verifice natura titlului statului cu privire la preluarea imobilului în litigiu.
- Dacă societatea recurentă a fost privatizată în totalitate să se aibă în vedere faptul că art. 29 din Legea nr. 10/2001 a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 830/2008 a Curţii Constituţionale.
Instanţa de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC S. SA împotriva deciziei nr. 117/A din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de pârâta SC S. SA la aceeaşi curte de apel.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6386/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6344/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
