ICCJ. Decizia nr. 656/2011. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILA ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 656/2011

Dosar nr. 9524/1/2009

Şedinţa publică din 31 ianuarie 2011

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 8727 din 27 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul B.V.C. împotriva deciziei civile nr. 801 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reţinându-se că recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 303 alin. (2) C. proc. civ., neindicând în cererea sa niciunul din motivele de casare şi de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin contestaţia în anulare înregistrată sub nr. de mai sus contestatorul B.V.C. a solicitat anularea deciziei nr. 8727 din 27 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, pronunţată în dosar nr. 6578/3/2007, în temeiul art. 317 – art. 318 şi art. 319 – art. 320 C. proc. civ.

Examinând Decizia atacată pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare prin prisma dispoziţiilor art. 317 – art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte retine următoarele:

Recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unui din cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul legal sus menţionat, fiind de altfel incidente art. 306 alin. (3) C. proc. civ., privind nulitatea recursului pentru nemotivarea lui.

Această hotărâre a fost atacată pe calea contestaţiei în anulare invocându-se dispoziţiile art. 317 – art. 318 C. proc. civ.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură şi necompetenţa instanţei) şi art. 318 C. proc. civ. (omisiunea cercetării unor motive de casare).

Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârşit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei greşeli materiale.

Textul sus evocat are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au drept consecinţă pronunţarea unor soluţii greşite. Sunt astfel vizate greşeli de fapt involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziţii legale.

Or, în cauză, Decizia contestată nu este rezultatul unei greşeli materiale, instanţa constatând nulitatea recursului în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pentru nemotivarea lui.

Or, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi invocate greşeli de judecată, de interpretare a dispoziţiilor legale procedurale.

Din perspectiva celor expuse nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 317 – art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.V.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.V.C. împotriva deciziei nr. 8727 din 27 octombrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 6578/3/2007 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 656/2011. Civil