ICCJ. Decizia nr. 657/2011. Civil. Obligaţie de a face. Contestaţie în anulare - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.657/2011
Dosar nr. 4660/1/2010
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 25 mai 2010, contestatorul G.I. a solicitat în sensul art. 317 alin. (1) pct. 2 şi 318 C. proc. civ., anularea Deciziei civile nr. 534 din 29 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
Astfel, contestatorul a susţinut că hotărârea atacată pe calea contestaţiei în anulare este dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţa faţă de obiectul dedus judecăţii.
Contestatorul a mai susţinut că instanţa a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la nelegalitatea deciziei recurate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 534 din 29 ianuarie2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul G.I. împotriva deciziei civile nr. 319 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, reţinându-se că recursul reclamantului nu a fost motivat prin prisma dispoziţiilor imperative ale art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., situaţie în care este incidentă sancţiunea nulităţii recursului raportat la art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Această hotărâre a fost atacată pe calea contestaţiei în anulare în temeiul art. 317 – art. 318 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., reglementează contestaţia în anulare specială, stabilind două motive ce ar putea constitui temeiuri pentru contestaţie:
- când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale;
- când instanţa respingând recursul ori admiţându-l în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Teza finală a textului de lege invocate are în vedere doar omisiunile în cercetarea vreunui motiv de casare, atunci când acesta a fost invocată în termenul prevăzut de lege.
Omiterea cercetării vreunui motiv de recurs poate fi invocată doar atunci când instanţa era obligată să îl cerceteze, nefiind posibil a se invoca un atare motiv pe calea contestaţiei în anulare împotriva hotărârii prin care s-a constatat nul recursul pentru nemotivarea lui în termenul legal.
Or în condiţiile în care recursul nu a fost motivat, susţinerea contestatorului legată de omisiunea cercetării motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., este nu numai neîntemeiată, dar şi fără suport juridic, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Din perspectiva celor expuse şi a culpabilităţii reclamantului în ce priveşte nemotivarea recursului, instanţa de recurs a dat eficienţă dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ., motiv pentru care nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 şi 318 C. proc. civ., urmează a se respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.I. împotriva deciziei nr. 534 din 29 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 659/2011. Civil. Divorţ. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 656/2011. Civil → |
---|