ICCJ. Decizia nr. 7465/2011. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7465 /20 12
Dosar nr. 1654/108/2011
Şedinţa publică din 6 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 413 din 12 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, în Dosarul nr. 1654/108/2011, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul F.N.I., în contradictoriu cu pârâta Jandarmeria Română, având ca obiect acţiune în răspundere civilă delictuală.
Prima instanţă a reţinut în considerentele hotărârii că acţiunea, aşa cum a fost formulată, reprezintă în mod evident o exercitare cu rea-credinţă şi în mod abuziv a drepturilor procesuale, în condiţiile în care reclamantul indică generic unităţi de jandarmi din ţară şi nu produce niciun fel de dovezi din care să rezulte fie existenţa unei asemenea stări de fapt, fie vreo vătămare care personal i s-ar fi putut produce din culpa jandarmeriei, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 C. civ..
Prin decizia nr. 1059 din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei primei instanţe.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că reclamantul F.N.I. a formulat la data de 01 martie 2011 o cerere prin care a solicitat chemarea în judecată a pârâtei Jandarmeria Română din Bucureşti pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acesteia, alături de Jandarmeriile din Arad, Timişoara, Bucureşti, Cluj, Aiud, Dej, pentru neaplicarea amenzilor prevăzute de Legea nr. 349/2002 şi neluarea măsurii pentru împiedicarea fumatului în clădirile instanţelor de judecată din România.
Potrivit art. 723 C. proc. civ. „drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege".
Instanţa de apel a constatat că acţiunea civilă formulată de reclamantul F.N.I. la data 01 martie 2011, în modalitatea prezentată anterior, se înscrie în lungul şir de cereri şi acţiuni formulate în justiţie, cu nerespectarea cerinţelor imperative reglementate de art. 112 şi următoarele C. proc. civ. şi încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 723 C. proc. civ..
În raport de cererea introductivă, curtea de apel a reţinut că în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile reglementate de legiuitor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, conform art. 998 - 999 C. civ..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul F.N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 1, 2, 3, 6, 8 şi 13 din CEDO.
Examinând recursul declarat de reclamant, Înalta Curte constată următoarele:
Comunicarea deciziei recurate nr. 1059 din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a realizat la data de 2 februarie 2012 către reclamantul F.N.I., astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la dosarul instanţei de apel.
Prin raportare la data comunicării deciziei recurate, aplicând modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile (conform căruia nu intră în calcul nici ziua când a început şi nici ziua când s-a sfârşit termenul), urmează a se reţine că termenul de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 18 februarie 2012. Cum aceasta a fost o zi de sâmbătă, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ., termenul de recurs s-a prelungit până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, respectiv luni, 20 februarie 2012.
Reclamantul a declarat, însă, recurs după această dată, şi anume la 21 februarie 2012, aceasta fiind data trimiterii prin poştă a recursului, care rezultă din ştampila de pe plicul aflat la dosar recurs.
Reţinând, aşadar, că recursul reclamantului a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte urmează să dispună respingerea recursului ca tardiv, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.
Faţă de cele arătate, fără să se analizeze motivele de recurs formulate de reclamantul F.N.I., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca tardiv recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul F.N.I. împotriva deciziei nr. 1059 din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3758/2011. Civil. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1877/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
