ICCJ. Decizia nr. 814/2011. Civil. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 814/20112
Dosar nr. 9198/107/2010
Şedinţa publică de la 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 22 din 11 februarie 2011 pronunţată de 2011 pronunţată în dosarul nr. 9198/107/2010 al Tribunalului Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, s-au respins excepţiile netimbrării cererii, necompetenţei materiale a tribunalului şi a suspendării acţiunii în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006. S-a admis acţiunea formulată de reclamantul C.U.A. Zlatna împotriva pârâtei SC B.E. SRL Abrud prin lichidator judiciar Cabinet de insolvenţă S.I. şi s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 143 din 3 aprilie 2008 încheiat între părţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a respins excepţia netimbrării cu motivarea că această obligaţie a fost îndeplinită de reclamantă. Excepţia necompetenţei materiale a fost respinsă în conformitate cu art. 2 pct. 1 C. proc. civ. şi a Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având în vedere caracterul evaluabil în bani al litigiului raportat la valoarea obiectului cererii care, după aprecierea reclamantei, este de 109.000 lei. Aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006 a fost înlăturată în considerarea obiectului litigiului, respectiv rezilierea contractului de închiriere şi nu despăgubiri sau creanţe izvorâte din contract, situaţie în care nefiind afectată averea debitoarei nu se impune suspendarea soluţionării cauzei.
În privinţa fondului, tribunalul a reţinut, în esenţă, că solicitarea reclamantei de reziliere a contractului de închiriere este întemeiată în conformitate cu art. 1020 C. civ., deoarece, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării chiriei la termenele şi în condiţiile asumate prin art. 6 pct. 1.2 şi 9 din convenţia părţilor. Neplata chiriei la termenele stipulate şi existenţa restanţelor în efectuarea acestor plăţi nu a fost contestată de pârâtă.
Recursul formulat de pârâtă, recalificat ca fiind apel, a fost respins, ca nefundat, prin decizia comercială nr. 65 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială.
Pentru a proceda astfel, instanţa de apel a înlăturat în temeiul art. 20 lit. f) şi art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006 criticile apelantei privind nulitatea şi inopozabilitatea sentinţei, derivate din nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la reprezentarea pârâtei, precum şi pe acelea privind necompetenţa instanţei de drept comun, cu motivarea că art. 11 din lege nu atribuie judecătorului sindic competenţa soluţionării acestei categorii de acţiuni.
Acţiunea promovată de reclamantă are caracterul unui litigiu de drept comun, evaluabil în bani potrivit art. 2 pct. 1 C. proc. civ. şi Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care aceasta a fost corect soluţionată de tribunal ca instanţă de drept comun şi nu de judecătorul sindic.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC B.E. SRL Abrud - prin administrator judiciar Cabinet Individual De Insolvenţă S.I., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor recurenta invocă faptul că prin decizia recurată a fost îngrădit dreptul de apărare al administratorului special desemnat conform art. 18 din Legea nr. 85/2006, care are ca atribuţii reprezentarea intereselor societăţii şi administrarea activităţii acesteia, sub supravegherea administratorului judiciar. Doar după ridicarea dreptului de administrare, societatea debitoare este reprezentată de administratorul judiciar, ceea ce nu este cazul în speţă.
O altă critică vizează soluţionarea greşită a excepţiei necompetenţei materiale, în condiţiile în care, contrar celor reţinute de instanţa de apel, valoarea creanţei reclamantei intimate este de 90.000 lei şi nu de 109.000 lei, cu consecinţa că potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa materială a soluţionării cauzei revenea judecătoriei şi nu tribunalului.
Pe de altă parte, conform art. 86 din legea insolvenţei, administratorul judiciar este în drept să opteze pentru asumarea sau respingerea contractului din litigiu, iar competenţa soluţionării cererii revenea judecătorului sindic şi nu tribunalului ca instanţă de drept comun.
De asemenea, arată recurenta şi în privinţa fondului soluţia este greşită deoarece suma datorată pentru perioada anterioară deschiderii procedurii, va fi achitată în conformitate cu dispoziţiile legii insolvenţei, iar aceea datorată după deschiderea acestei proceduri a fost achitată.
Intimatul C.U.A. Zlatna, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că prevederile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., deşi indicate nu cuprind şi dezvoltarea corespunzătoare a criticilor, Curtea, constată că este nefondat.
Astfel, în privinţa încălcării dreptului la apărare al administratorului special, care are şi dreptul de reprezentare întrucât debitoarei nu i s-a ridicat dreptul de administrare, se va reţine că această critică este nu doar nefondată, ci susţinerile recurentei sunt contradictorii, în condiţiile în care apelul fiind declarat de SC B.E. SRL Abrud - prin administratorul special, a fost însuşit de administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă S.I., care a formulat toate cererile şi apărările în acea etapă procesuală şi de altfel, şi în faţa primei instanţe.
De menţionat că, deşi apreciază că doar administratorul special poate reprezenta societatea în justiţie, administratorul judiciar exercită calea de atac a recursului, considerând implicit că are şi calitatea de reprezentant legal al recurentei pârâte.
Motivul de recurs referitor la excepţia necompetenţei materiale este nefondat deoarece acţiunea promovată de reclamantă având ca obiect rezilierea contractului de închiriere are caracterul unei cereri evaluabile în bani în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât după criteriul valoric, revenea tribunalului, ca instanţă de drept comun, competenţa materială a soluţionării cauzei aceste dispoziţii legale fiind corect aplicate prin decizia recurată.
În egală măsură, caracterizarea acţiunii ca fiind de drept comun exclude competenţa materială a judecătorului sindic, abilitat să soluţioneze potrivit art. 11 din Legea nr. 85/2006, cererile promovate de lichidator sau administratorul judiciar în conformitate cu art. 79 şi 80 din Legea insolvenţei şi care se referă, în principiu, la anularea unor acte încheiate în frauda creditorilor, ceea ce nu este cazul în speţă.
Referitor la ultimul motiv de recurs privind modul de soluţionare al fondului litigiului, respectiv susţinerea potrivit căreia acţiunea reclamantei ar fi lipsită de obiect deoarece o parte din sumele datorate în temeiul contractului a cărui reziliere s-a cerut a se constata au fost achitate, iar celelalte se vor achita în conformitate cu dispoziţiile legii insolvenţei, Înalta Curte observă că, în realitate recurenta nu contesta că nu şi-a îndeplinit obligaţia de a plăti chiria la termen, astfel încât şi dispoziţiile art. 1020 C. civ., au fost corect aplicate în speţă.
În consecinţă, recursul este nefondat şi va fi respins în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâta SC B.E. SRL Abrud - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă S.I. împotriva deciziei comerciale nr. 65/2011 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4132/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5466/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
