ICCJ. Decizia nr. 83/2011. Civil. Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 83 /20 13
Dosar nr. 1752/62/2011
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1528 C din 11 octombrie 2011, Tribunalul Braşov, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC D. SRL, a admis în parte acţiunea reclamantei F.E., în contradictoriu cu pârâtele M.P. şi SC D. SRL, a dispus ca prezenta hotărâre să ţină loc de contract autentic de schimb între reclamanta F.E. şi pârâta M.P., potrivit protocolului de negociere încheiat de părţi la data de 04 martie 2004, şi a actului adiţional la actul constitutiv al pârâtei SC D. SRL, autentificat sub nr. 1975/2005 şi publicat în M. Of. nr. 978/30.03.2004, a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamantei asupra imobilului, a respins restul pretenţiilor formulate.
În fapt, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 2246/2004 a Tribunalului Braşov, definitivă şi irevocabilă, s-a statuat cu putere de lucru judecat obligaţia pârâtei M.P. de a-şi da consimţământul la intabularea dreptului real de proprietate, respectiv transmiterea acestui drept către reclamantă, potrivit convenţiei încheiate de părţi la data de 04 martie 2004, cu privire la 2 spaţii comerciale situate în Braşov, pe care pârâta s-a obligat să le dea reclamantei, plus 50.000 dolar SUA, în schimbul a 11.722 acţiuni la SC M. SRL.
Prin hotărârea judecătorească sus-menţionată nu s-a dispus şi ca hotărârea să tină loc de contract autentic de schimb, astfel că reclamanta nu a putut să-şi înscrie dreptul recunoscut în cartea funciară.
Potrivit art. 27 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 7/1996 (text de lege în vigoare la data încheierii convenţiei din data de 04 martie 2004) „cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să îi predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acelui drept" (alin. (1)) respectiv „în situaţia în care cel obligat nu predă înscrisurile, persoana interesată va putea solicita instanţei să dispună înscrierea în cartea funciară. Hotărârea instanţei de judecată va suplini consimţământul la înscriere al părţii care are obligaţia de a preda înscrisurile necesare înscrierii"" (alin. (3)).
S-a apreciat astfel că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele pentru admiterea în parte a cererii reclamantei în prestaţie tabulară.
Astfel, pârâta M.P. s-a obligat să transmită şi să constituie în folosul reclamantei un drept real asupra a două imobile construcţii, spaţii comerciale, respectiv imobilul din Braşov. Obligaţia de a transmite spaţiile viza un drept real asupra imobilelor cu situaţia lor juridică privind terenul şi intabularea lor în cartea funciară.
M.P. a refuzat să-şi execute obligaţiile necesare pentru intabulare, dovadă fiind procesul-verbal al executorului judecătoresc, precum şi respingerea cererii privind intabularea sentinţei în situaţia de la cartea funciară.
Sunt îndeplinite parţial cerinţele pentru a se putea cere instanţei de judecată să dispună înscrierea, referitor la imobilul situat în Braşov.
Pârâta SC D. SRL este înscrisă în cartea funciară ca proprietar tabular asupra imobilului situat în Braşov, în acest sens fiind extrasul de CF, Dosar nr. 7115/62/2008 al Tribunalului Braşov - şi cum în cauză s-a solicitat înscrierea dreptului de proprietate a reclamantei asupra acestui imobil, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acestei pârâte urmează a fi respinsă.
Referitor la imobilul situat în Braşov, cererea reclamantei de înscriere în carte funciară a fost respinsă, acest imobil nefiind identificat în cartea funciară, fiind necesară o expertiză pentru dezmembrare şi identificare, expertiză pe care reclamanta nu a înţeles să o solicite în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 38 AP din 10 aprilie 2012, Curtea de Apel de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a respins apelul pârâtelor.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă în termenul general de prescripţie, de 3 ani, calculat de la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a stabilit obligaţia de perfectare a actului de schimb, decizia civilă nr. 748 din 21 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în timp ce prezenta acţiune a fost introdusă în anul 2008. Termenul de introducere a prezentei acţiuni nu a curs de la data încheierii protocolului încheiat între părţi, ci de la data când, reclamantei, i s-a născut dreptul la acţiunea în prestaţie tabulară, respectiv de la data când acesteia i s-a recunoscut dreptul la schimb prin hotărârea irevocabilă.
Cu privire la achitarea preţului acţiunilor, susţinerea nu poate fi primită cât timp nu reiese cu certitudine că sumele consemnate în ordinele de plată au condus la stingerea obligaţiei asumată de pârâta M.P. prin protocolul din 04 martie 2004.
Nu trebuie omis că, în cauză,: s-a pronunţat o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care pârâta a fost obligată să-şi dea consimţământul la schimb, înscrisurile existând deja la dosar la acea dată, instanţele anterioare nevalorificându-le în configurarea obligaţiei de schimb, ceea ce înseamnă că, în prezentul litigiu, acestea nu pot produce nici un efect, cadrul procesual fiind altul -acţiune în prestaţie tabulară.
A fost respins şi motivul referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC D. SRL, ţinând cont că prin actul adiţional la actul constitutiv al societăţii, publicat în M. Of. nr. 978/30.03.2004, pârâta M.P., în calitate de asociat unic a hotărât diminuarea capitalului social cu imobilele în litigiu, în vederea executării obligaţiei de transfer al proprietăţii către reclamantă şi, în consecinţă, cel puţin pentru opozabilitatea hotărârii, pârâta are calitate procesuală.
De asemenea, tehnica de carte funciară impune calitatea procesuală pasivă a acestei societăţi, întrucât tribunalul nu a obligat direct societatea pârâtă la prestaţie tabulară, ci pe pârâta asociatul său unic. Or, potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996, înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută, iar pârâta este înscrisă în cartea funciară.
Critica privind excepţia puterii de lucru judecat nu este întemeiată cât timp asupra imobilului situat în Braşov, prima instanţă nu a dispus înscrierea în cartea funciară, dat fiind că pentru acest imobil nu este deschisă o carte funciară şi sunt necesare lucrări cadastrale.
Pe de altă parte, nu este realizată tripla identitate de părţi obiect şi cauză, lipsind ultimul element, faţă de împrejurarea că în primul litigiu, cauza a reprezentat-o protocolul de schimb şi refuzul de consimţământ, în timp ce în prezentul proces, cauza o reprezintă refuzul la executarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi care generează acţiunea în prestaţie tabulară.
Susţinerea că imobilul este revendicat în baza Legii nr. 10/2001, nu poate fi avută în vedere, întrucât la dosar nu există vreo dovadă în acest sens.
În prezenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile de suplinire a consimţământului asupra transferului de proprietate şi a refuzului de a o executa, dovedit cu actele de executare emise de executorul judecătoresc, în mod legal prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 27 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 7/1996, ce reglementează acţiunea în prestaţie tabulară.
Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat cerere de recurs la data de 11 mai 2012, pârâtele SC D. SRL şi M.P., prin care au invocat următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:
S-a invocat excepţia prescripţie dreptului material la acţiune deoarece acţiunea reclamantei a fost introdusa în afara termenului general de prescripţie. în mod eronat s-a reţinut ca termenul de prescripţie se socoteşte de la data pronunţării deciziei civile nr. 748 din 21 februarie 2006.
Termenul de prescripţie trebuie să fie socotit de la data încheierii protocolului - 04 martie 2004 - la care se adaugă maxim 3 luni de zile conform prevederilor acestui protocol. Prin urmare, reclamanta putea sa introducă acţiunea până la data de 04 iunie 2007.
Prescripţia dreptului la acţiune începe sa curgă în momentul în care promitentul-vânzător se manifesta expres în sensul negării dreptului promitentului-comparator, respectiv în cazul de faţă din data de 04 iunie 2004.
Referitor la excepţia autorităţii lucrului judecat, instanţa de apel a ignorat faptul că, in primul ciclu procesual, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor să-şi dea consimţământul la intabularea dreptului real de proprietate şi, respectiv, la transmiterea dreptului asupra imobilelor din litigiu, în caz contrar hotărârea urmând să ţină loc de act autentic, acest petit fiind respins irevocabil.
Prin noua acţiune din 2008, reclamanta a solicitat dinnou ca hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic.
Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ., în mod greşit s-a reţinut ca nu este realizată identitatea de cauza.
Privitor la excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei SC D. SRL, motivaţia instanţelor anterioare este greşită. Faptul ca pârâta M.P., în calitate de asociat unic, a diminuat capitalul social al societăţii pârâte cu cele doua imobile aflate în litigiu, nu justifică chemarea în judecată a societăţii care este în continuare proprietara acestor imobile.
Referitor la stingerea obligaţie pârâtei M.P. asumată în protocolul din 2004, prin plata integrala a acţiunilor, instanţa de fond nu s-a pronunţat. Instanţa de apel a considerat ca acest motiv nu poate fi primit deoarece nu reiese cu certitudine că sumele consemnate au condus la stingerea obligaţiei pârâtei faţă de reclamantă. Beneficiara plaţii preţului, reclamanta, nu a contestat în niciun fel cuantumul plăţilor efectuate şi nu a făcut nici un fel de opoziţie. În schimb, a promovat o acţiune prin care a urmărit, cu rea-credinţă, sa beneficieze de plata integrala a preţului acţiunilor, cât şi de spaţiile comerciale, îmbogăţindu-se fără justă cauză.
Recursul este nefondat.
Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost corect soluţionată de instanţa anterioară, termenul general de prescripţie, de 3 ani, calculându-se de la data rămânerii irevocabile a sentinţei civile nr. 2246 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Braşov - prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat obligaţia pârâtei M.P. de a-şi da consimţământul la intabularea dreptului real de proprietate, respectiv transmiterea acestui drept către reclamanta F.E., potrivit convenţiei încheiate de părţi la data de 04 martie 2004, cu privire la 2 spaţii comerciale situate în Braşov, - respectiv data pronunţării deciziei civile nr. 748 din 21 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri judecătoreşti, în patrimoniul reclamantei s-a născut dreptul acesteia la acţiunea în prestaţie tabulară.
Recurentele-pârâte nu şi-au susţinut propriul punct de vedere -conform căruia termenul de prescripţie ar trebui socotit de la data încheierii protocolului încheiat între părţi, 04 martie 2004 - pe argumente pertinente regimului juridic al acţiunii în prestaţie tabulară, ci pe considerente total irelevante.
Referirea acestora la modalitatea în care un antecontract de vânzare-cumpărare, căruia i-a fost asimilat protocolul din 04 martie 2004, poate fi valorificat în instanţă în caz de neexecutare a obligaţiei asumate, nu are relevanţă în cauză, întrucât circumstanţele invocate - promitentul-vânzător se manifesta expres în sensul negării dreptului promitentului-comparator - au fost deja analizate şi dezlegate prin puterea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţată într-un proces anterior.
Excepţia puterii de lucru judecat a fost analizată în mod corect de instanţa de apel, pornind de la dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform cărora este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are acelaşi obiect este întemeiata pe aceeaşi cauza şi este intre aceleaşi părţi, respectiv circumstanţele necontestate ale cauzei deduse judecăţii - în primul litigiu, soluţionat în mod irevocabil, cauza a reprezentat-o protocolul de schimb şi refuzul de consimţământ al părţii ce s-a obligat, în timp ce în procesul pendinte, cauza o reprezintă refuzul la executarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi care generează acţiunea în prestaţie tabulară - ceea ce înseamnă că este îndreptăţită constatarea lipsei identităţii de cauză.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC D. SRL, Înalta Curte apreciază că în mod corect aceasta a fost soluţionată, în acest sens fiind avute în vedere circumstanţele de fapt ale cauzei pendinte, necontestate; prin actul adiţional la actul constitutiv al societăţii, publicat în M. Of. nr. 978/30.03.2004, pârâta M.P., în calitate de asociat unic, a hotărât diminuarea capitalului social cu imobilele în litigiu, în vederea executării obligaţiei de transfer al proprietăţii către reclamantă; societatea pârâtă este înscrisă în cartea funciară.
Critica referitoare la stingerea obligaţie pârâtei M.P. asumata prin protocolul încheiat în anul 2004, prin plata integrala a acţiunilor, nu poate fi primită, faţă de efectele hotărârii judecătoreşti irevocabile obţinută de reclamantă în procesul civil anterior, respectiv faţă de regimul juridic al acţiunii în prestaţie tabulară.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, pe temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul pârâtelor.
Pe temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa va obliga recurentele-pârâte SC D. SRL şi M.P. la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimata F.E., în raport de culpa procesuala a părţilor care au pierdut procesul, respectiv prejudiciului real creat părţii care a achitat cheltuielile de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC D. SRL şi M.P. împotriva deciziei nr. 38/AP din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Obligă pe recurentele SC D. SRL şi M.P. la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimata F.E..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4128/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 78/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
