ICCJ. Decizia nr. 1105/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 1105/2012

Dosar nr. 10035/3/2007

Şedinţa publică din 21 februarie 2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosar nr. 3097/3/2006, reclamanta S.C. G.C.P.I. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând:

- să se constate rezilierea contractului de proiectare din data de 8 noiembrie 2005;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 30.000 euro plus TVA, în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, reprezentând preţul plătit în avans pentru lucrări neexecutate şi nepredate potrivit contractului indicat;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 euro, în lei la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune pentru sistarea intempestivă a executării contractului indicat;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.C. A. S.R.L. a invocat, prin întâmpinare, excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei comerciale a tribunalului, nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa elementelor de identificare a reclamantei, a solicitat să se anuleze cererea reclamantei pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat:

- să se constate că este titulara dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2000, în baza căruia a fost edificată construcţia cu destinaţie de birouri din str. S., proprietatea reclamantei, care a încălcat drepturile morale şi patrimoniale de autor, dreptul la calitatea de autor, dreptul la respectarea integrităţii operei şi dreptul de a realiza opere derivate asupra acestui proiect, prin solicitarea autorizării de către Primăria Sectorului 1, la data de 30 septembrie 2005, a construirii unei extinderi a acesteia la nr. X şi Y;

- obligarea reclamantei să înceteze aceste acte şi să se abţină de la săvârşirea unor acte asemănătoare în viitor;

- obligarea reclamantei la plata, cu titlu de daune morale a sumei de 1 RON şi la plata de daune materiale stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în sumă de 30.000 euro, reprezentând triplul remuneraţiei datorate pentru utilizarea operei pârâtei;

- să se constate că pârâta este titulara dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2000, în baza comenzii reclamantei, având ca obiect extinderea imobilului de la nr. X la nr. Y, cu destinaţie de birouri, şi în consecinţă să se interzică reclamantei să îl utilizeze, şi să fie obligată reclamanta la restituirea acestui proiect;

- să se constate că pârâta este titulara dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2002 în baza comenzii reclamantei, având ca obiect extinderea imobilului de la nr. X la nr. Y şi Z cu destinaţie vilă de lux şi în consecinţă să se interzică reclamantei să îl utilizeze şi să fie obligată reclamanta la restituirea acestui proiect;

- să se constate că pârâta este titulara dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2003, în baza comenzii reclamantei, având ca obiect extinderea imobilului de la nr. X la nr. Y, cu destinaţie de birouri, să se constate că reclamanta i-a încălcat drepturile de autor asupra acestui proiect şi să fie obligată la restituirea proiectului, la plata în subsidiar a sumei de 15.000 de euro reprezentând contravaloarea acestui proiect, la plata, cu titlu de daune a sumei de 45.000 euro, reprezentând triplul remuneraţiei legal datorate pentru utilizarea operei;

- să se constate că, în executarea contractului din 8 noiembrie 2005, având ca temă "Extinderea actualului sediu G." din Bucureşti, cu un nou imobil "G.C.", în str. S., având ca temă de bază "imobil cu birouri", pârâta a realizat lucrări de proiectare (Proiectul 1) în valoare de 50.000 euro, calculate conform contractului, până la data sistării lucrărilor de către reclamantă, şi să fie obligată aceasta la plata acestei sume în echivalent lei la data plăţii;

- să se constate că, în conformitate cu clauzele aceluiaşi contract, pârâta a realizat lucrări de proiectare comandate de reclamantă pentru o nouă temă, respectiv extindere imobil la nr. Y şi Z, cu destinaţie de club - cazinou (Proiectul 2), în valoare de 248.000 euro şi să fie obligată reclamanta la plata acestei sume, în echivalent lei, la data plăţii.

La data de 15 mai 2007 a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei O.A. (în calitate de asociat unic, administrator al S.C. A. S.R.L. şi autor originar al proiectelor de arhitectură realizate la comanda reclamantei), solicitând constatarea nulităţii cererii principale pentru lipsa elementelor de identificare a reclamantei, anularea cererii principale pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, respingerea cererii principale ca neîntemeiată, pentru aceleaşi motive care au fost dezvoltate de pârâtă în întâmpinare.

Prin încheierea din 18 septembrie 2007, tribunalul a respins ca nefondate excepţiile privind nulitatea cererii de chemare în judecată, excepţia necompetenţei funcţionale şi excepţia nulităţii cererii reconvenţionale formulată de S.C. A., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active în formularea cererii reconvenţionale, a respins cererea reconvenţională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi a respins cererea de intervenţie formulată în interesul pârâtei.

Pârâta S.C. A. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, susţinând că, dacă nu are calitate procesuală activă pentru a solicita plăţile pe calea cererii reconvenţionale, în acest caz nu are nici calitate procesuală pasivă în cererea principală, astfel că aceasta trebuie respinsă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin încheierea din 11 octombrie 2007, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

La data de 6 noiembrie 2007, intervenientul O.A. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând:

- să se constate că intervenientul este titularul drepturilor de autor asupra proiectelor de arhitectură care fac obiectul contractului din 8 noiembrie 2005, respectiv Proiectul 1 - extindere sediu din Bucureşti, (G.) cu un nou imobil "Imobil de birouri" pe terenurile din Str. S. (G.); Proiectul 2 - extindere a imobilului din Str. S. tot pe terenurile de la nr. Y-Z, cu un nou imobil (G.) cu destinaţie "birouri - cu o concepţie care poate fi folosită şi pentru club cazinou" (proiect "birouri - club cazinou), soluţia finală, aşa cum a fost aprobată de beneficiar prin semnarea temei de proiectare, autorizată de Primăria Bucureşti la data de 8 iunie 2005, prin Autorizaţia de construire nr. X;

- să se constate că valoarea părţii executate şi neachitate din primul proiect G.C. este de 10.000 euro, sumă rezultată din diferenţa valorii proiectului executat;

- să se constate că valoarea proiectului, care cuprinde toate specialităţile şi toate fazele de proiectare pentru imobilul "birouri-club cazinou", autorizat spre construire de către Primăria Sectorului 1 şi care a fost realizat în întregime la data de 15 septembrie 2006, este de 248.000 euro, care a fost tarifată conform normelor legale pentru proiectarea programului de arhitectură aprobat de beneficiar pentru "PAC-2", autorizat de Primăria Sectorului 1, şi să fie obligată reclamanta la plata acestei sume.

Cu privire la pretenţiile sale, intervenientul a arătat că primul proiect realizat în baza contractului nr. X/2005 a fost executat până la data la care reclamanta a cerut sistarea lui în luna ianuarie 2005, pentru el fiind produsă faza Proiect pentru Autorizaţia de Construire (PAC 1). Această fază se tarifează, conform normelor legale în proiectare, cu valoarea corespunzătoare a 30% din valoarea contractată, astfel că, partea de preţ datorată este de 30.000 euro, la care se adaugă, conform art. 09.2 din contract, 20% din valoarea totală a contractului, astfel că suma totală datorată este de 50.000 euro, din care s-a achitat suma de 40.000 euro, urmând ca diferenţa de 10.000 euro + TVA să fie achitată împreună cu valoarea aferentă totală pentru proiectul aprobat, autorizat şi executat.

Pentru cel de al doilea proiect "PAC 2" + Proiect de Execuţie, cu toate detaliile de execuţie, pentru toate specialităţile, inclusiv măsurători şi caiete de sarcini, executate în întregime până la data de 15 septembrie 2006 şi din care a rezultat o suprafaţă construibilă mai mare cu 587 mp decât cea iniţial convenită, valoarea lucrărilor executate au fost tarifate la valoarea de 248.000 euro la care se adaugă TVA, preţul fiind calculat şi pentru acest proiect conform normelor profesiei de arhitect, această sumă fiind datorată de către reclamantă intervenientului, proiectul fiind realizat în întregime, la termenul comunicat reclamantei şi la dispoziţiile acesteia, conform notificării din august 2006.

Prin încheierea din 5 februarie 2008, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de reclamantă, privind lipsa de interes a primului capăt al cererii de intervenţie, lipsa calităţii procesuale active a intervenientului privind celelalte două capete ale cererii de intervenţie şi lipsa de interes cu privire la capetele de cerere doi şi trei din cererea de intervenţie.

Prin cererea de chemare în judecată din 24 ianuarie 2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 3099/3/2008, reclamanţii S.C. A. SRL şi O.A. au chemat în judecată pe pârâta SC G.C.P.I. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate:

- că reclamantul O.A. este titularul dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2000 în baza contractului de proiectare încheiat la data de 10 mai 1999 şi în baza căruia a fost edificată construcţia cu destinaţie de birouri din str. S., proprietatea pârâtei, şi că aceasta i-a încălcat drepturile morale şi patrimoniale de autor;

- să fie obligată pârâta să înceteze aceste acte şi să se abţină de la săvârşirea unor acte similare în viitor, precum şi la plata cu titlu de daune morale a sumei de 1 RON şi la plata de daune materiale, stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în sumă de 30.000 euro, reprezentând triplul remuneraţiei datorate pentru tipul de utilizare a operei ce a făcut obiectul faptei ilicite;

- să se constate că reclamantul A.O. este titularul dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2000, în baza comenzii pârâtei, în baza actului adiţional din 15 octombrie 2000, având ca obiect extinderea imobilului, cu destinaţie de birouri, şi în consecinţă să oblige pârâta să nu îl utilizeze, să fie obligată pârâta la restituirea acestui proiect şi să fie obligată pârâta la plata sumei de 22.600 euro ce reprezintă valoarea acestui proiect;

- să se constate că reclamantul A.O. este titular al drepturilor de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2002, în baza comenzii pârâtei, având ca obiect extinderea imobilului, cu destinaţie vilă de lux, şi în consecinţă să se interzică pârâtei să îl utilizeze şi să fie obligată pârâta la restituirea acestui proiect;

- să se constate că reclamantul A.O. este titularul dreptului de autor asupra proiectului de arhitectură realizat în anul 2003 în baza comenzii pârâtei prin actele adiţionale din 26 septembrie 2001, 15 octombrie 2001 şi 25 septembrie 2003, având ca obiect extinderea imobilului, cu destinaţie de birouri, să se constate că pârâta a încălcat drepturile de autor asupra acestui proiect şi să fie obligată la restituirea proiectului, la plata, în subsidiar, a sumei de 15.000 euro reprezentând contravaloarea acestui proiect şi la plata cu titlu de daune a sumei de 45.000 euro, reprezentând triplul remuneraţiei legal datorate pentru utilizarea operei, conform art. 139 din Legea nr. 8/1996;

- să se constate că, în executarea contractului din 8 noiembrie 2005, având ca temă "Extinderea actualului sediu G.", cu un nou imobil "G.C.", având ca temă "imobil cu birouri", reclamanţii au realizat lucrări de proiectare în valoare de 30.000 euro, la care se adaugă 20% din valoarea de proiectare de 100.000 euro, respectiv 20.000 euro, din care se scad cei 40.000 euro plătiţi în avans, rezultând un rest de plată de 10.000 euro şi să fie obligată pârâta la plata acestei sume, în echivalent lei la data plăţii;

- să se constate că în conformitate cu clauzele aceluiaşi contract, reclamanţii au realizat lucrări de proiectare comandate de pârâtă pentru o nouă temă aprobată de beneficiar prin semnare şi ştampilare, respectiv extinderea imobilului, cu o altă temă de proiectare, valoarea proiectului fiind de 248.000 euro obligarea pârâtei la plata acestei sume.

Prin încheierea din 15 mai 2008, pronunţată în dosar nr. 3099/3/2008, secţia a V-a civilă, a Tribunalului Bucureşti a respins excepţia litispendenţei, a constatat identitate între ultimele două capete de cerere ale reclamantului O.A. şi capetele de cerere formulate de aceeaşi persoană în Dosarului nr. 10035/3/2007 şi a dispus trimiterea acestor capete de cerere în vederea întrunirii lor la Dosarul nr. 10035/3/2007 al secţiei a III-a civilă. A dispus formarea unui nou dosar şi a acordat termen pentru continuarea judecăţii în privinţa celorlalte capete de cerere.

Tribunalul a dispus prin încheierea din 24 iunie 2008 conexarea: ultimelor două capete de cerere din Dosarul nr. 3099/3/2008 cu prezenta cauză.

Prin Sentinţa civilă nr. 1189 din 29 octombrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea principală formulată de reclamanta SC G.C.P.I. SRL, a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul O.A. şi cererea conexă formulată de SC A. SRL, a constatat că intervenientul este autorul proiectelor de arhitectură PAC 1 şi PAC 2 pentru SC G.C.P.I. SRL, a obligat pe reclamantă la plata sumei totale de 246.742 euro, echivalent în lei la data plăţii, din care 10.00 euro diferenţa de preţ pentru PAC 1 şi 236.742 euro valoarea PAC 2 realizat de intervenient.

În considerentele acestei sentinţe s-au reţinut următoarele:

Între reclamanta SC G.C.P.I. SRL, în calitate de beneficiar, pe de o parte, şi pârâta S.C. A. SRL, în calitate de proiectant general, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de proiectare din 8 noiembrie 2005, având ca obiect, elaborarea proiectului de construcţie, complet la toate specialităţile, pentru extinderea actualului sediu G.C. din Bucureşti, cu un nou imobil G.C., pe terenul proprietatea reclamantei, situat pe aceeaşi stradă, proiectarea urmând a respecta toate specificaţiile date de certificatul de urbanism din 21 octombrie 2003, emis de Primăria Sectorului 1 Bucureşti.

Din corespondenţa purtată între beneficiar şi proiectantul general a rezultat că primul PAC a fost folosit ca bază a proiectării în faza I, acesta fiind conceput pentru activitatea de birouri, cu suprafaţa construită de 2.363 mp, dar, la discuţiile anterioare definitivării contractului, părţile au hotărât că este mai profitabil să se modifice PAC-ul, asigurând o remodelare a proiectului de la concepţia birouri clasa A, la un imobil cu o concepţie necesară funcţiunii de lux, club, cazinou, fapt ce a condus la realizarea unui nou proiect cu un nou PAC, cu o mărire consistentă a suprafeţei construite. Acest nou proiect a fost acceptat în faza PAC, semnat şi ştampilat de reclamantă, noua documentaţie semnată şi ştampilată de G. stând la baza emiterii autorizaţiei de construire din 8 iunie 2006. Instanţa a reţinut, pe baza probelor administrate, că proiectantul a elaborat un PAC 2, diferit de PAC 1 (care a fost retras de la primărie), cu o documentaţie diferită şi prezentând o serie de avantaje evidenţiate de proiectant.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi din răspunsurile date de părţi la interogatoriile reciproce administrate în cauză, tribunalul a reţinut că proiectantul general A. a abandonat, din cauza problemelor survenite la primărie legate de autorizaţie, proiectul 1 şi a trecut la elaborarea proiectului 2 "Extindere G.C.", autorizat de Primăria Sectorului 1, făcând dovada că a întocmit şi semnat contractul de subproiectare din 12 ianuarie 2006, încheiat cu SC D., pentru instalaţii încălzire şi ventilare G.C., contractul de subproiectare din 12 ianuarie 2006, încheiat cu SC D.I. pentru instalaţii sanitare, contractul de subproiectare din 12 ianuarie 2006, încheiat cu SC I.P., pentru instalaţii electrice, cu acte adiţionale. Proiectantul a elaborat de asemenea, în cadrul aceluiaşi proiect, teme de proiectare pentru sistem climatizare nivel curent, pentru instalaţii sanitare, instalaţii de combatere incendii şi instalaţii electrice.

Tribunalul a apreciat că s-a probat existenţa proiectului 2, fiind depuse la dosar, în extrase, proiectul final de execuţie şi detalii de execuţie "Extinderea imobilului G.C." din str. S., cuprinzând documentaţiile scrise ale proiectelor de execuţie pentru specialităţile arhitectură, rezistenţă, încălzire şi ventilaţii, sanitare şi electrice, cu 163 planşe desenate, respectiv toate componentele unui proiect de arhitectură.

Fiind făcută dovada executării contractului de către pârâtă, instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiate susţinerile şi solicitările reclamantei cu privire la constatarea rezilierii contractului de proiectare din 8 noiembrie 2005 şi obligarea la restituirea avansului şi la plata daunelor interese.

Instanţa a reţinut că intervenientul este autorul proiectelor de arhitectură PAC 1 şi PAC 2.

Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul arhitect M.V., instanţa a reţinut că proiectul PAC 2 este realizat integral şi a înlocuit proiectul anterior, comportând trei variante, pentru a acoperi solicitările evolutive ale beneficiarului, esenţial diferit de primul proiect ca grad de confort şi suprafeţe. Expertul a mai stabilit că valoarea lucrărilor de proiectare prestate se ridică la suma de 288.752 euro, din care reclamanta a recunoscut plăţi de 40.000 euro, rămânând o diferenţă de plată de 248.752 euro.

Tribunalul a reţinut că şi coraportul de expertiză întocmit de expertul parte al reclamantei recunoaşte existenţa a două proiecte PAC 1 şi PAC 2, atribuindu-le însă cu totul alte valori.

În consecinţă, faţă de toate considerentele expuse, tribunalul a constatat că sunt întemeiate cererile formulate de S.C. A. şi intervenientul O.A., aşa încât, în temeiul dispoziţiilor din contractul nr. X/2005 încheiat între părţi a obligat-o pe reclamantă la plata către intervenient, în calitate de autor al proiectelor, a sumei totale de 246.742 euro, în echivalent în lei la data efectuării plăţii, din care suma de 10.000 euro reprezintă diferenţa de preţ solicitată de intervenient şi reclamanta A. pentru PAC 1, iar suma de 236.742 euro reprezintă valoarea PAC 2 realizat de intervenient.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC G.C.P.I. SRL, invocând următoarele critici:

În mod greşit prima instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat schimbarea temei de proiectare prin înscrisul aflat la dosar. Documentul în cauză, reprezintă o "Delegaţie" prin care firma A. şi arhitectul O.A. sunt delegaţi să întocmească un PUZ al Zonei Str. S., iar în anexa la aceasta delegaţie se indica în mod clar că se solicită un PUZ al acestei zone.

Un astfel de document nu poate avea valoarea juridică a solicitării de schimbare a temei de proiectare, deoarece potrivit art. 03.4 şi 03.5 din contractul de proiectare nr. X/2005, schimbarea temei de proiectare nu putea fi făcută decât la cererea beneficiarului, printr-un act adiţional care să menţioneze şi valoarea suplimentară de proiectare, semnat de ambele părţi.

Or, în prezenta cauză reclamanta nu a solicitat nici verbal şi nici scris schimbarea temei de proiectare, schimbarea destinaţiei imobilului sau schimbarea proiectului, nu a semnat vreun act adiţional la contractul nr. X/2005 având ca obiect o nouă temă de proiectare, o nouă destinaţie a imobilului sau schimbarea proiectului, nu a fost de acord niciun moment să plătească pentru proiectul ce forma obiectul contractului nr. X/2005 vreo altă sumă de bani decât cea prevăzută expres în contract.

Apelanta mai arată, în susţinerea apelului, că motivarea instanţei este contradictorie deoarece, pe de o parte, se reţine că înscrisul de la dosar a reprezentat motivul întocmirii noii documentaţii, iar pe de altă parte, că proiectantul general A. a abandonat din cauza problemelor survenite la primărie legate de autorizaţie proiectul 1 şi a trecut la elaborarea proiectului 2 "Extindere G.C.", autorizat de Primăria Sectorului 1.

Mai susţine apelanta că autorizaţia de construire a fost emisă la data de 8 iunie 2006 pentru un imobil cu destinaţia birouri (etajul 3 retras) + nivel tehnic, nu pentru un imobil cu altă destinaţie.

În mod greşit prima instanţa a reţinut că intimaţii au executat două proiecte de arhitectură la solicitarea reclamantei.

Până la momentul la care a intervenit rezilierea convenţională a contractului de proiectare nr. X/2005, intimaţii nu întocmiseră decât documentaţia PAC pe baza căreia a fost emisă autorizaţia de construire. Intimaţii au recunoscut faptul că nu s-a pus niciodată în discuţie vreun alt proiect şi că nu s-au realizat două proiecte de arhitectură, iar prima documentaţie PAC depusă de G. a fost refăcută pentru a se putea obţine autorizaţia de construire.

În mod greşit prima instanţa a reţinut ca a edificat construcţia pe baza celui de-al doilea proiect invocat de intimaţi. O astfel de concluzie nu a fost desprinsă nici măcar de către expertul judiciar, cu atât mai mult în condiţiile în care o astfel de constatare cu caracter pur şi exclusiv tehnic nu a constituit obiectiv al expertizei.

Nu au existat două proiecte complete de arhitectură şi nici măcar proiect de arhitectură complet care să permită edificarea unei clădiri. Tot ce au reuşit să întocmească intimaţii până la momentul rezilierii contractului de proiectare a fost o documentaţie PAC refăcută de mai multe ori datorită greşelilor de proiectare ale intimaţilor, dar şi datorită omisiunii acestora de a asigura respectarea retragerii la 1,9 m faţă de limita proprietăţii vecine, condiţie impusa de C. civ. din anul 1864.

În mod greşit prima instanţa a respins cererea reclamantei de efectuare a unei expertize contrarii, atât în ceea ce priveşte existenţa celor două proiecte, cât şi valoarea acestora.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul judiciar a constatat existenţa celor două proiecte de arhitectură, din care primul în faza PAC evaluat la suma de 52.010 euro, iar cel de-al doilea complet, evaluat de expertul judiciar la 218.135 euro.

Apelanta susţine că nu este de acord cu modul în care expertul judiciar a identificat, dar mai ales a evaluat celor două proiecte, iar prin coraportul de expertiză s-a arătat şi care ar fi valoarea reală a acestor lucrări, de aproximativ 10 ori mai mică decât cea stabilită prin raportul de expertiză.

În mod greşit prima instanţa a reţinut că reclamanta trebuie să plătească intervenientului diferenţa de valoare pentru primul proiect şi valoarea integrală a celui de-al doilea proiect. Prima instanţă a omis faptul că reclamanta nu s-a aflat niciun moment în raporturi contractuale directe cu intervenientul O.A., ci numai cu pârâta S.C. A. SRL.

Pârâta S.C. A. SRL a formulat, în temeiul art. 293 C. proc. civ., cerere de aderare la apelul reclamantei, sub aspectul modului greşit în care a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii sale procesuale active în cererea reconvenţională.

În motivarea cererii de aderare la apel s-a arătat că, deşi prin încheiere din 18 septembrie 2007, prima instanţă a reţinut că SC A. SRL are calitate procesuală pasivă în cererea principală, întrucât s-a obligat prin contract, ulterior a reţinut că nu are calitate procesuală activă atunci când, pe temeiul aceluiaşi contract, urmăreşte să-şi realizeze drepturile, respectiv să obţină preţul pentru lucrările executate.

SC A. SRL are calitate procesuală pasivă în cererea principală, dar şi calitate procesuală activă în cererea reconvenţională, aceasta din urmă derivând din calitatea sa de titular al unor drepturi încălcate de reclamantă şi aceea de titular al acţiunii deduse judecăţii, respectiv a cererii reconvenţionale.

Prin Decizia nr. 290 A din 9 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa şi a respins cererea de intervenţie principală ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, menţinând soluţia de respingere ca neîntemeiată a acţiunii principale. Prin aceeaşi decizie s-a admis aderarea la apel, s-a desfiinţat în parte sentinţa, în ceea ce priveşte respingerea cererii reconvenţionale şi s-a dispus trimiterea acestei cereri spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Instanţa de apel a reţinut că litigiul în speţă izvorăşte din contractul nr. X/2005, în temeiul căruia SC A. SRL şi-a asumat obligaţia de realizare a unui proiect complet pentru "Extinderea actualului sediu G.C. din Bucureşti ".

Contractul prevede la clauza 03.4. că beneficiarul are posibilitatea de a schimba tema de proiectare, iar acest lucru s-a şi întâmplat, la data de 31 ianuarie 2006, cerând definitivarea unui PUZ al zonei str. S., necesar perfectării formelor legale pentru investiţiile ce urmau a fi efectuate pe această stradă.

Tribunalul a reţinut corect că s-a probat existenţa proiectului 2, fiind depuse la dosar, în extrase, proiectul final de execuţie şi detalii de execuţie, cuprinzând documentaţiile scrise ale proiectelor de execuţie pentru specialităţile arhitectură, rezistenţă, încălzire şi ventilaţii, sanitare şi electrice, cu 163 planşe desenate, respectiv toate componentele unui proiect de arhitectură.

Instanţa de apel a apreciat că, pe lângă realizarea obiectului contractului s-au respectat şi obligaţiile asumate de proiectant, aşa încât apar ca neîntemeiate susţinerile şi solicitările apelantei reclamantei cu privire la constatarea rezilierii contractului de proiectare şi obligarea la restituirea avansului şi la plata de daune pentru sistarea intempestivă a executării proiectului.

Privitor la cererea de intervenţie în interes propriu formulată în cauză de către intervenientul O.A., instanţa de apel a reţinut că reclamanta a încheiat contractul de proiectare nr. X/2005 cu societatea pârâtă şi nu cu intervenientul O.A., astfel că acesta nu are calitatea activă pentru a interveni în prezentul proces. Împrejurarea că intervenientul este asociat unic şi administrator al societăţii pârâte nu îi conferă acestuia calitatea procesuală activă şi interesul de a formula cererea de intervenţie.

În consecinţă, Curtea a concluzionat că în mod greşit a fost soluţionată de către instanţa de fond excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientului O.A., soluţia corectă ce se impune în raport de prevederile art. 49 alin. 2 C. proc. civ. fiind respingerea cererii de intervenţie principală ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În ceea ce priveşte cererea de aderare la apel, Curtea a reţinut că pretenţiile pe care pârâta le-a formulat în faţa instanţei de fond pe calea cererii reconvenţionale se întemeiază pe contractul părţilor, reprezentând practic contravaloarea drepturilor corelative prestaţiilor realizate de către aceasta în baza contractului. Or, în mod greşit a reţinut Tribunalul, prin încheierea din data de 18 septembrie 2007, că pârâta nu justifică calitate procesuală activă în formularea cererii reconvenţionale.

Constatând că cererea reconvenţională a fost respinsă de către instanţa de fond fără a se intra în cercetarea acesteia, Curtea a admis cererea de aderare la apel şi a desfiinţat în parte sentinţa, dispunând trimiterea spre rejudecare a cererii reconvenţionale.

În finalul considerentelor deciziei s-a menţionat că, odată cu reluarea judecăţii, instanţa de fond va avea în vedere şi celelalte împrejurări invocate de către apelanta pârâtă SC A. pe calea aderării la apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta SC G.C.P. SRL, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta susţine, în esenţă, următoarele:

- Decizia din apel conţine dispoziţii contradictorii, deoarece, deşi se admite apelul formulat de apelanta reclamantă, se menţine soluţia privind respingerea ca neîntemeiată a acţiunii principale. în opinia recurentei, soluţia de admitere a apelului său trebuia să genereze în mod obligatoriu admiterea acţiunii sale, atâta vreme cât apelul nu a fost admis în parte, ci în totalitate. În cadrul aceleiaşi critici se susţine că instanţa de apel nu a motivat sub nici un aspect soluţia de admitere a apelului, ci dimpotrivă, instanţa reţine că în mod corect a fost respinsă acţiunea principală.

- Decizia din apel este contradictorie pentru că se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare asupra cererii reconvenţionale, fără a se pronunţa asupra cererii de intervenţie în interesul pârâtei, respinsă de instanţa de fond prin încheierea din 18 septembrie 2007. Reţinând existenţa a două proiecte PAC, instanţa a analizat o temă probatorie corespunzătoare cererii reconvenţionale, deşi în dispozitiv se trimite această cerere spre rejudecare, pe motiv că nu a fost examinată pe fond. De asemenea, nu s-a constatat reziliat contractul de proiectare nr. X/2005, ceea ce înseamnă că, nu numai că se antamează, dar se şi impune implicit instanţei de trimitere modul în care, cu ocazia rejudecării, se va soluţiona capătul de cerere privind obligaţiile de plată generate de realizarea celor două proiecte PAC, obligaţii de plată care reprezintă capete ale cererii reconvenţionale trimisă spre rejudecare.

- Instanţa de apel a interpretat greşit clauzele contractului de proiectare nr. X/2005, respectiv clauza de la art. 03.4 referitoare la posibilitatea modificării proiectului, încălcând astfel prevederile art. 969 C. civ. potrivit cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, deoarece nu există niciun act adiţional prin care să se fi convenit cu pârâta modificarea temei de proiectare şi a costurilor lucrărilor suplimentare.

- Au fost încălcate dispoziţiile Anexei 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, deoarece nu s-a observat că proiectul de arhitectură care a stat la baza autorizaţiei de construire este identificat cu din 14 octombrie 2005 al firmei de arhitectură pârâtă, neexistând un alt proiect cu alt număr de identificare. În realitate, pârâta a elaborat un singur proiect PAC complet, respectiv cel cu numărul menţionat mai sus, şi nu două proiecte, cum greşit a reţinut instanţa de apel. Expertiza efectuată la instanţa de fond nu a avut în vedere acest unic proiect care a fost depus la dosar prin grija recurentei. Prima instanţă nu a avut în vedere conţinutul documentului intitulat "Exercitarea profesiei de arhitect" elaborat de Ordinul Arhitecţilor din România şi depus la dosar de recurentă, iar instanţa de apel nu a cenzurat sentinţa sub acest aspect.

- în ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiunii principale, recurenta susţine că instanţa de fond, deşi pleacă de la premisa corectă, aceea că între părţi s-a încheiat un contract pentru elaborarea proiectului complet, cu respectarea certificatului de urbanism, având ca temă "imobil de birouri", instanţa interpretează greşit probele administrate în cauză, stabilind în mod eronat că reclamanta ar fi solicitat schimbarea temei de proiectare. Din probe reiese că pârâta şi intervenientul au fost cei care au iniţiat realizarea unor lucrări de proiectare suplimentare; nu a existat un act adiţional la contractul de proiectare; ca urmare a scrisorilor din 13 octombrie 2005 şi 18 octombrie 2005 ale pârâtei, recurenta a fost nevoită să renunţe la colaborarea cu arhitectul angajat anterior şi a semnat contractul din 8 noiembrie 2005, fiind înlocuit, sub acelaşi nr. de înregistrare la Primăria Sectorului 1 Bucureşti, PAC-ul realizat anterior de fostul arhitect, cu planurile deja întocmite de pârâtă (aşa se explică de ce data contractului din 8 noiembrie 2005 este ulterioară datei PAC-ului din 14 octombrie 2005).

- Pârâta a realizat pentru reclamantă un singur proiect PAC 2 (ceea ce s-a denumit ca fiind PAC 1 reprezentând doar un set de schiţe şi planşe nefinalizate, care nu îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi considerate un veritabil PAC), acesta fiind identificat în 14 octombrie 2005 şi pe baza căruia s-a emis autorizaţia de construire din 8 iunie 2006, având ca temă de proiectare "imobil cu birouri". Nu se putea realiza schimbarea temei de proiectare în "imobil cu destinaţia de bar cazinou" fără a se obţine o nouă autorizaţie de construire.

- Acţiunea principală este întemeiată, deoarece pârâta a refuzat în mod nejustificat să elaboreze şi să predea proiectele tehnice şi proiectele de execuţie la toate specialităţile (faza a doua a activităţii de proiectare), invocând necesitatea elaborării unui nou PAC şi a încheierii unui nou contract de proiectare, pe motiv că primul PAC a fost sistat pe parcursul analizării lui pentru autorizare, propunere cu care reclamanta nu a fost de acord.

- Soluţia şi motivarea instanţei de fond sunt netemeinice, nefiind evidenţiate probele pe baza cărora tribunalul a ajuns la concluzia că proiectantul a elaborat un proiect PAC 2 diferit de PAC 1. Înscrisurile din dosarul de fond au fost interpretate greşit şi nu sunt de natură a dovedi susţinerile pârâtei, sentinţa fiind astfel netemeinică. Tribunalul a omis să evidenţieze lipsa unui act adiţional la contractul de proiectare şi nu a evidenţiat consecinţele legale care rezultă din lipsa unui asemenea act. În susţinere criticilor referitoare la soluţia dată acţiunii principale, recurenta face referiri ample la probatoriile administrate şi la situaţia de fapt care rezultă din examinarea acestora, concluzionând în sensul că soluţia pronunţată de tribunal în primă instanţă este neîntemeiată.

- Recurenta solicită respingerea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul O.A., reiterând argumentele de fond dezvoltate în prima parte a cererii de recurs, respectiv cele referitoare la existenţa unui singur PAC, lipsa unui act adiţional la contractul de proiectare şi inexistenţa vreunei obligaţii de plată a recurentei faţă de pârâtă şi intervenient.

- În ceea ce priveşte cererea de aderare la apel formulată de SC A. SRL, recurenta susţine că aceasta nu este fondată, deoarece nici pretenţiile pârâtei şi nici cele ale intervenientului nu sunt întemeiate, instanţa de fond făcând o interpretare greşită a probatoriului, nu au existat două proiecte de arhitectură şi nu a solicitat niciodată schimbarea temei de proiectare.

Prin întâmpinare, intimata SC A. SRL solicită să se constate că motivele de recurs dezvoltate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar în privinţa celorlalte motive, respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând decizia recurată, precum şi motivele de recurs formulate de recurenta reclamanta SC G.C.P.I. SRL, Înalta Curte reţine următoarele:

Prima critică, încadrată de recurentă în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează în realitate o pretinsă nerespectare de către instanţa de apel a dispoziţiilor procedurale în materia soluţiilor pe care instanţa le poate pronunţa în cadrul acestei căi ordinare de atac, recurenta susţinând că, atâta vreme cât apelul său nu s-a admis în parte, ci în totalitate, soluţia nu putea fi alta decât admiterea acţiunii principale formulată de reclamantă, existând astfel contradicţie în cadrul dispozitivului. Critica astfel formulată se poate încadra în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Această susţinere este nefondată, deoarece nu are la bază un temei legal care să consacre soluţia admiterii apelului în parte. Această cale de atac are o configuraţie unitară, iar ceea ce se schimbă în parte ca urmare a admiterii apelului este sentinţa atacată. În acest sens, art. 296 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că: "Instanţa de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată".

În speţă, instanţa de apel a respectat dispoziţia legală menţionată, admiţând apelul declarat de reclamantă şi schimbând sentinţa în parte, ca urmare a aprecierii ca fondată doar a uneia dintre criticile din apel, neexistând nicio contradicţie în cadrul dispozitivului deciziei recurate.

Critica potrivit căreia instanţa de apel nu ar fi motivat soluţia de admitere a apelului reclamantei, încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este, de asemenea, nefondată, din considerentele deciziei rezultând argumentele pentru care instanţa de apel a admis apelul reclamantei şi a schimbat sentinţa în parte, referitor la soluţia dată cererii de intervenţie principală, înlăturând criticile care vizau soluţia primei instanţe, dată asupra acţiunii formulate de reclamantă,

Nepronunţarea instanţei de apel asupra cererii de intervenţie în interesul pârâtei, respinsă de instanţa de fond prin încheierea din 18 septembrie 2007, nu poate fi invocată de reclamantă, ca motiv de recurs, deoarece excede interesului său în această cauză. Intervenientul accesoriu şi pârâta, în interesul căreia s-a intervenit, nu au înţeles să conteste soluţia dată cererii de intervenţie accesorie, iar recurenta reclamantă nu justifică interesul invocării în această fază procesuală a nepronunţării de către instanţa de apel pe această cerere de intervenţie, nedovedind că i s-ar fi cauzat în acest mod vreo vătămare a propriilor interese.

Împrejurarea că, prin modul de soluţionare a cererii principale s-au tranşat anumite aspecte de fapt şi de drept referitoare la culpa contractuală, care se vor impune cu autoritate de lucru judecat instanţei de trimitere învestită cu soluţionarea cererii reconvenţionale, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate.

Soluţia instanţei de apel reprezintă consecinţa firească a faptului că prima instanţă a judecat pe fond cererea principală şi pe excepţie cererea reconvenţională, iar ca urmare a constatării de către instanţa de apel a faptului că soluţia dată cererii principale este corectă, dar respingerea cererii reconvenţionale pe temeiul excepţiei lipsei calităţii procesuale active este greşită, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ., în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 202/2010, în sensul că s-a desfiinţat în parte sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare exclusiv pe cererea reconvenţională.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia instanţa de apel a interpretat greşit clauza de la art. 03.4 din contractului de proiectare nr. X/2005, referitoare la posibilitatea modificării proiectului, în realitate, din dezvoltarea acestei critici, reiese că recurenta invocă lipsa dovezii existenţei unui act adiţional prin care să se fi convenit cu pârâta modificarea temei de proiectare.

În legătură cu existenţa acordului reclamantei privind schimbarea temei de proiectare, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel reţin că dovada s-a realizat prin înscrisul din data de 31 ianuarie 2006 depus la dosar, precum şi prin coroborarea înscrisurilor aflate la dosar şi răspunsurile date de părţi la interogatoriu.

Susţinerea recurentei, potrivit căreia instanţa de apel a interpretat greşit probele administrate în cauză, stabilind în mod eronat că reclamanta ar fi solicitat schimbarea temei de proiectare, nu poate forma obiect al cenzurii în faţa instanţei de recurs, deoarece modul de apreciere a probatoriului nu constituie motiv de nelegalitate care să se încadreze în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care reglementau ca motiv de recurs greşeala gravă de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor, nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Faţă de situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel pe baza probelor administrate, nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 969 C. civ., soluţia fiind în acord cu voinţa părţilor manifestată în cadrul raporturilor contractuale.

Dezvoltând critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor Anexei 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 (constând în aceea că nu s-a observat că proiectul de arhitectură care a stat la baza autorizaţiei de construire este identificat în 14 octombrie 2005 al firmei de arhitectură pârâtă, iar acest proiect nu a fost avut în vedere expertul care a efectuat expertiza la instanţa de fond), recurenta nu pretinde că ar fi invocat acest motiv de nelegalitate prin motivele de apel şi că instanţa de apel ar fi omis să se pronunţe sau s-ar fi pronunţat greşit, ci susţine acest motiv direct în recurs şi raportat la sentinţa primei instanţe.

Şi în ceea ce priveşte celelalte critici ulterioare, recurenta le formulează în raport de sentinţa primei instanţe, deşi obiectul recursului este decizia pronunţată de instanţa de apel.

Astfel, susţinând că pârâta a realizat pentru reclamantă un singur proiect PAC 2, fără schimbarea temei de proiectare, că acţiunea principală este întemeiată, deoarece pârâta a refuzat în mod nejustificat să elaboreze şi să predea proiectele tehnice şi proiectele de execuţie la toate specialităţile şi că, din această perspectivă, soluţia şi motivarea instanţei de fond sunt netemeinice, recurenta critică în concret sentinţa de fond, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind legalitatea hotărârii pronunţată în apel.

De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Susţinerea aceleiaşi părţi potrivit căreia prima instanţă nu a avut în vedere conţinutul documentului intitulat "Exercitarea profesiei de arhitect" elaborat de Ordinul Arhitecţilor din România, iar instanţa de apel nu a cenzurat sentinţa sub acest aspect, nu poate fi primită, deoarece documentul la care se face referire nu are natura unei norme juridice asupra căreia instanţa ar fi trebuit să se pronunţe, ci reprezintă un studiu în domeniu, elaborat de un grup de specialişti, având valoare ştiinţifică şi practică, dar nu şi valoare normativă.

De altfel, recurenta, invocând acest motiv de recurs, nu arată care ar fi motivul de nelegalitate şi în care dintre ipotezele prevăzute la art. 304 C. proc. civ. s-ar putea încadra.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentei, adresată instanţei de recurs, de a respinge cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul O.A., Înalta Curte constată că aceasta este în eroare cu privire la etapa procesuală în care pricina se găseşte.

Cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul O.A. în etapa judecăţii în primă instanţă, a fost admisă prin sentinţa de fond, iar în apelul reclamantei soluţia a fost schimbată, în sensul respingerii acestei cereri de intervenţie.

Decizia instanţei de apel nu a fost atacată de intervenientul O.A., aşa încât soluţia dată cererii sale de intervenţie în interes propriu a intrat sub puterea lucrului judecat.

Nefiind învestită cu un motiv de recurs formulat de partea interesată, care să vizeze cererea de intervenţie menţionată, instanţa de recurs nu se poate pronunţa asupra modului de rezolvare a acestei cereri.

Pe de altă parte, solicitarea recurentei este în mod evident lipsită de logică, în condiţiile în care, în propriul său apel, această cerere de intervenţie a fost deja respinsă.

Înalta Curte mai constată că, în ceea ce priveşte cererea de aderare la apel formulată de SC A. SRL, recurenta susţine că aceasta nu este fondată, deoarece nici pretenţiile pârâtei şi nici cele ale intervenientului nu sunt întemeiate, instanţa de fond făcând o interpretare greşită a probatoriului, nu au existat două proiecte de arhitectură şi nu a solicitat niciodată schimbarea temei de proiectare.

Aceste critici exced limitelor în care instanţa de apel a analizat cererea de aderare la apel.

În cadrul cererii de aderare la apel s-a criticat de către pârâtă modul de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale active pe cererea reconvenţională. Găsind întemeiată această critică, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ., în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 202/2010, în sensul că a desfiinţat în parte sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare sub aspectul cererii reconvenţionale. Întrucât fondul cererii reconvenţionale nu a fost analizat de instanţa de apel, instanţa de recurs nu se poate pronunţa asupra criticilor pe fond invocate de recurentă, acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa învestită cu rejudecarea.

Faţă de considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.C.P.I. SRL împotriva Deciziei civile nr. 290 A din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publica, astăzi 21 februarie 2012.

Procesat de GGC - CL

← ICCJ. Decizia nr. 1104/2012. Civil		ICCJ. Decizia nr. 1107/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

ICCJ. Decizia nr. 1104/2012. Civil ICCJ. Decizia nr. 1107/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs