ICCJ. Decizia nr. 1104/2012. Civil

Decizii civile ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 1104/2012

Dosar nr. 36055/3/2005

Şedinţa publică din 21 februarie 2012

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 205A din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă C.- S.G.C.D.A. împotriva Sentinţei civile nr. 647 din 28 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. O. S.R.L.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 36055/3/2005 (număr în format vechi 5267/2005, la data de 4 noiembrie 2005, reclamanta C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. O. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 2.264.728.085,45 lei, ROL, reprezentând diferenţa procentului de 5% aferentă importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog efectuate în perioada 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005, conform evidenţelor organelor vamale, sumă pe care reclamanta o solicită reactualizată la nivelul dobânzii legale a Băncii Naţionale a României potrivit O.G. nr. 9/2000.

În motivarea cererii s-a arătat că în perioada 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005, pârâta a importat aparate ce permit reproducerea operelor scrise pe suport grafic sau analog, conform art. 109 din Legea nr. 8/1996 având obligaţia de plată către reclamantă, S.G.C.D.A., a procentului legal de 5% din valoarea operaţiunilor de import.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 8/1996, art. 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996 şi art. 3 alin. (3) şi art. 5 din O.G. nr. 9/2000.

În motivarea întâmpinării formulată în cauză, pârâta a arătat că până la publicarea în M. Of. a Deciziei Directorului General al Oficiului Român pentru Drepturile de autor nr. 123 din 1 iunie 2005, remuneraţia compensatorie pentru copia privată era datorată de către importatori sau fabricanţi doar cu privire la copiatoare şi multifuncţionale cu funcţia de copiatoare, conform înţelegerii dintre cele două părţi. Acest lucru este dovedit de însăşi solicitarea reclamantei şi, respectiv, negocierea purtată între aceasta şi A., cu privire la introducerea pe lista aparatelor pentru care este datorată remuneraţia compensatorie pentru copia privată şi a altor aparate, pe lângă copiatoare şi multifuncţionale cu funcţia de copiere.

Schimbarea de optică a reclamantei a intervenit ulterior publicării în M. Of. nr. 501/14.06.2005 a Deciziei Directorului O.R.D.A nr. 123 din 1 iunie 2005 de publicare în M. Of. a Hotărârii arbitrale din data de 23 mai 2005, în baza căreia au fost stabilite aparatele în raport de care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, cu efecte însă numai pentru viitor, nu şi pentru trecut.

În intervalul 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005, pârâta a efectuat plata remuneraţiei compensatorii în acord cu legea în vigoare şi cu înţelegerea intervenită între reclamantă şi A. cu privire la aparatele pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată.

Suma achitată cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru copia privată corespunde întru totul valorii reale a importurilor.

În perioada în discuţie nu s-a datorat şi nu se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată şi în raport de alte aparate decât copiatoarele şi multifuncţionalele cu funcţie de copiere.

Prin Sentinţa civilă nr. 647 din 28 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţa a reţinut următoarele:

În intervalul 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005, remuneraţia compensatorie pentru copia privată era datorată exclusiv în raport de importurile de copiatoare şi multifuncţionale fără funcţie de copiere.

Imprimantele, scannerele şi aparatele multifuncţionale fără funcţie de copiere au fost incluse oficial în lista aparatelor vizate la plata remuneraţiei abia începând cu data de 14 iunie 2005, când a fost publicată în M. Of. Hotărârea arbitrală din 23 mai 2005, cu efecte doar pentru viitor.

Legea nr. 8/1996, atât în forma iniţială, cât şi în urma modificării şi completării aduse prin Legea nr. 285/2004, nu a identificat în mod expres lista aparatelor cu privire la care exista obligaţia legală de plată a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată.

S-a lăsat astfel posibilitatea creării unei practici şi chiar a negocierii listei aparatelor pentru care era datorată remuneraţia compensatorie între reclamantă şi asociaţiile patronale reprezentative în domeniu (respectiv, A.P.D.E.T.I.C).

Legiuitorul nu a stabilit lista aparatelor cu privire la care exista obligaţia de plată a remuneraţiei compensatorii, însă a prevăzut în mod expres obligaţia reclamantei de a avea un rol activ sub aspectul clarificării tuturor aspectelor legate de această remuneraţie, prin intermediul tabelelor şi metodologiilor ce urmau a fi negociate cu A.P.D.E.T.I.C.

Reclamanta nu şi-a respectat obligaţia impusă expres de art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, în forma iniţială, neelaborând astfel de tabele şi metodologii şi neiniţiind astfel nicio negociere cu A.P.D.E.T.I.C anterior lunii decembrie 2004.

Prima informare a pârâtei cu privire la lista aparatelor vizate la plata remuneraţiei compensatorii s-a făcut prin adresa reclamantei din 2 august 2005, cu trimitere la dispoziţiile Hotărârii arbitrale din 23 mai 2005.

În tăcerea legii şi în contextul neîndeplinirii de către reclamantă a obligaţiilor legale mai sus menţionate, s-a creat la nivelul pieţei specifice practica generalizată de a plăti remuneraţia compensatorie pentru copia privată exclusiv pentru copiatoarele şi multifuncţionalele cu funcţie de copiere produse sau importate.

În perioada 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005, remuneraţia compensatorie s-a plătit doar pentru cele două produse mai sus amintite, cu excluderea imprimatelor, scannerelor şi multifuncţionalelor fără funcţie de copiere, iar reclamanta a fost de acord cu plata remuneraţiei numai pentru aceste doua tipuri de aparate.

Din corespondenţa comercială depusă de către pârâtă odată cu întâmpinarea, rezultă în mod evident că reclamanta a cunoscut permanent situaţia importurilor efectuate de aceasta în perioada 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005, fără însă a-i solicita anterior publicării în M. Of. a Hotărârii Arbitrale din data de 23 mai 2005 să plătească remuneraţie compensatorie şi pentru alte aparate importate, nu doar pentru copiatoare.

Intrarea în medierea care a dus la pronunţarea Hotărârii arbitrale din data de 23 mai 2005 este o dovadă că pentru perioada anterioară datei de 14 iunie 2005, remuneraţia compensatorie pentru copia privată era datorată doar pentru copiatoare şi multifuncţionale cu funcţie de copiere.

Existenţa unei negocieri sub aspectul includerii şi imprimantelor, scannerelor şi multifuncţionalelor fără funcţie de copiere, în lista aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie este dovedită inclusiv de adresa emisă de reclamantă sub din 7 martie 2005.

În ipoteza în care părţile ar fi avut reprezentarea că remuneraţia compensatorie era datorată şi pentru imprimante, scannere şi multifuncţionale fără funcţie de copiere, nu ar mai fi fost necesară intrarea în mediere decât cel mult în vederea stabilirii cuantumului remuneraţiei datorate pentru fiecare tip de aparat.

Aşa cum s-a consemnat în mod expres în chiar cuprinsul Hotărârii arbitrale, aceasta "este executorie de la data publicării în M. Of. al României, Partea I".

Dispozitivul Hotărârii Arbitrale este obligatoriu atât pentru reclamantă, cât şi pentru producătorii sau importatorii similari pârâtei, însă cu efecte doar pentru viitor.

Pârâta nu a tăgăduit existenţa obligaţiei de plată a remuneraţiei compensatorii şi şi-a îndeplinit întocmai şi cu bună-credinţă obligaţia de plată a acesteia, în acord cu dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog.

Aşa cum rezultă din expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză, pârâta a importat în perioada ce face obiectul litigiului copiatoare în valoare totală de 382.646,47 RON, pentru care a datorat suma de 19.132,33 RON, cu titlu de remuneraţie compensatorie (5% din valoarea în vamă a aparatelor).

În condiţiile în care pârâta a achitat reclamantei suma totală de 24.435 RON, cu titlu de remuneraţie compensatorie, este evident că nu mai datorează niciun fel de sumă restantă reclamantei.

Modul corect în care pârâta a efectuat importuri de aparate şi a calculat şi, respectiv, plătit remuneraţia compensatorie pentru copia privată, a fost recunoscut şi acceptat chiar şi de către reclamantă, care nu a contestat anterior datei de 14 iunie 2005 cuantumul plăţilor efectuate de către pârâtă cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru copia privată. Schimbarea de optică a reclamantei a intervenit abia ulterior publicării în M. Of. nr. 501/14.06.2005 a Deciziei Directorului O.R.D.A nr. 123 din 1 iunie 2005 de publicare în M. Of. a Hotărârii arbitrate din data de 23 mai 2005.

Cu privire la capătul de cerere ce vizează obligarea pârâtei la plata dobânzii legale comerciale, s-a reţinut că pârâta şi-a îndeplinit cu bună-credinţă şi integral obligaţia de plată a remuneraţiei compensatorii pentru aparatele în raport de care se datora aceasta, potrivit legii şi practicii de pe piaţă.

Având în vedere soluţia dată pe capetele principale de cerere, văzând şi dispoziţiile, art. 274 C. proc. civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată."

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, în analiza căruia s-au reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte primul motiv de apel, nu poate reţine susţinerea apelantei în sensul că prima instanţă nu ar fi ţinut seama de dispoziţiile cuprinse în art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată.

Instanţa a constatat ca dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 8/1996 erau aplicabile în perioada pentru care reclamanta solicită plata de la pârâtă a diferenţei de remuneraţie compensatorie, însă a constatat, totodată, că dispoziţiile sus-menţionate determină generic aparatele în raport de care se calculează remuneraţia compensatorie, fără însă a stabili o listă a aparatelor "ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog".

De asemenea, prima instanţa a reţinut că, potrivit art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 nemodificată, reclamantei îi revenea obligaţia de a elabora tabele şi negocia cu utilizatorii metodologii, iar reclamanta nu şi-a îndeplinit această obligaţie, condiţii în care plata remuneraţiei s-a realizat, cu acordul tacit al reclamantei, doar pentru copiatoare şi multifuncţionale cu funcţie de copiere, doar acestea fiind acceptate ca făcând parte din categoria aparatelor avute în vedere de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată.

Acest aspect a fost corect reţinut de instanţă, având în vedere că din probele dosarului nu a rezultat că, anterior metodologiei stabilite după intrarea în vigoare a modificărilor la Legea nr. 8/1996 (respectiv prin hotărârea arbitrala din 23 mai 2005, publicată la 14 iunie 2005), reclamanta ar fi solicitat ca la stabilirea remuneraţiei să fie avute în vedere şi alte aparate decât copiatoarele şi multifuncţionalele cu funcţie de copiere.

De altfel, în apel a fost depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară realizat la solicitarea ORDA la 9 mai 2005, în care a fost exprimat punctul de vedere al unui expert în specialitatea calculatoare cu privire la aparatele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată, respectiv aparatele de sine stătătoare, concepute pentru realizarea de copii şi care permit reproducerea operelor.

Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză scannerul, imprimanta şi aparatul multifuncţional fără funcţie de reproducere nu îndeplinesc cumulativ condiţiile impuse de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 decât prin interconectare hardware şi software la un sistem de calcul, în condiţiile în care prin expresia "indiferent de modul de funcţionare" se înţelege procedeul tehnologic utilizat de către acestea pentru realizarea funcţiilor constructive.

Or, în raport cu concluziile raportului de expertiză sus-menţionate, rezultă că dispoziţiile cuprinse în art. 109 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 nemodificată au în vedere aparatele care, în sine, permit reproducerea. Abia ulterior, la modificarea Legii nr. 8/1996 prin Legea nr. 285/2004, s-a stabilit ca remuneraţia va fi calculată în raport de aparatele care, "indiferent de modul de funcţionare", sunt "concepute pentru realizarea de copii", ce "permit reproducerea operelor".

Abia folosirea în cadrul textului legal a expresiei "indiferent de modul de funcţionare" a putut permite ca în sfera aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie să fie incluse şi scannerele, imprimantele şi multifuncţionalele fără funcţie de copiere, aceste aparate neputând, în sine, să realizeze reproduceri ale operelor în discuţie, acest rezultat fiind atins în cazul scannerelor şi imprimantelor numai în măsura în care aceste periferice sunt interconectate din punct de vedere hardware la un sistem de calcul, pe care este implementat software-ul adecvat gestionarii activităţii acestui aparat, aşa cum rezultă din raportul de expertiză avut în vedere. De asemenea, din acelaşi raport rezultă că multifuncţionalele fără funcţie de copiere (scanner, imprimanta sau fax) necesită, ca şi scannerele şi imprimantele, conectarea la un sistem de calcul care poate prelua gestionarea activităţii acestui aparat şi, implicit, a funcţiilor sale.

Concluzia sus-menţionată se desprinde şi din dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 nemodificată, care stabileau că "Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială ...".

Or, este evident că scannerul nu realizează o copie "în formă materială", ci în format digital care, abia ulterior, poate fi reconvertit în formă materială, dar nu prin intermediul scannerului, ci prin intermediul unui alt periferic.

Cât priveşte imprimanta, aceasta s-ar fi putut încadra în dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, în sensul că ar fi realizat funcţia de reproducere, însă imprimanta nu îndeplinea condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, care vorbesc de "aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog". Or, imprimantele, deşi conduc la realizarea unor copii în formă materială, ele nu pot reproduce în mod direct opere fixate pe suport grafic sau analog, ele putând reproduce doar opere fixate pe suport digital.

În aceste condiţii este neîntemeiată susţinerea apelantului în sensul că prima instanţa ar fi interpretat greşit dispoziţiile art. 109 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 nemodificată, neîntemeiată fiind şi susţinerea în sensul că, în sfera aparatelor pentru care se datorează remuneraţie pentru copia privată, Legea nr. 8/1996 ar fi inclus, încă de la început, şi imprimantele, scannerele şi multifuncţionalele fără funcţie de copiere.

Şi susţinerile cuprinse la pct. II din motivele de apel sunt neîntemeiate.

Astfel, apelanta susţine ca în mod greşit prima instanţă a reţinut că reclamanta este în culpă cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor de a purta negocieri cu asociaţiile patronale din domeniu, apelanta susţinând că negocierile cu asociaţiile patronale din domeniu, respectiv A.P.D.E.T.I.C., s-au putut realiza numai în contextul legii noi, neincidente în cauză, respectiv Legea nr. 285/2004, ce impunea în dispoziţiile art. 107 această obligaţie legală.

Aceasta susţinere este eronată, obligaţia organismelor de gestiune colectivă de elaborare a tabelelor şi metodologiilor, pe baza negocierii lor cu reprezentanţii asociaţiilor patronale de utilizatori, fiind prevăzută expres de Legea nr. 8/1996 şi în forma nemodificată, în art. 130 alin. (1) lit. b) şi alin. (2).

Cât priveşte susţinerile în sensul că Hotărârea arbitrală pronunţată la 23 mai 2005 şi publicată la 14 iunie 2005 ar îndeplini o funcţie de interpretare în ceea ce priveşte aparatele supuse plăţii remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, acestea nu sunt fondate; interpretarea vizează aparatele menţionate în Legea nr. 8/1996 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 285/2004, aşa încât funcţia de interpretare nu poate fi extinsă şi la aparatele avute în vedere de dispoziţiile Legii nr. 8/1996 nemodificată, întrucât, aşa cum s-a arătat în analiza primului motiv de apel, în cele două reglementări succesive dispoziţiile legale cu privire la sfera aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie au fost substanţial diferite.

Ca atare, instanţa analizând obligaţia pârâtei de plată a remuneraţiei compensatorie pentru o perioadă anterioară hotărârii arbitrale invocate, în mod corect a stabilit această obligaţie în raport cu dispoziţiile legale aplicabile pentru perioada analizată, iar nu în raport de hotărârea arbitrală invocată, aceasta fiind operantă doar de la momentul publicării sale, respectiv de la 14 iunie 2005.

În ce priveşte susţinerea apelantului în sensul că instanţa nu ar fi ţinut seama de plăţile efectuate de celelalte firme importatoare, apelanta a depus la dosar hotărâri din care nu reiese că ar fi rămas irevocabile şi, pe de altă parte, în răspunsul la interogatoriu reclamanta a arătat că a încheiat tranzacţii judiciare cu alte firme, aşa încât tranzacţiile respective nu pot constitui nici măcar "practica judiciară" în materie, întrucât nu reprezintă dezlegări date de instanţe unei probleme de drept similare. Pe de altă parte, şi intimata a depus la dosar practică judiciară în susţinerea punctului de vedere opus.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C. - S.G.C.D.A., criticând-o pentru următoarele motive:

1. Dispoziţiile incidente în cauză sunt prevederile Legii nr. 8/1996 nemodificată, respectiv art. 109 care stabileşte în mod ineluctabil obligaţia intimatei de plată a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată în procent de 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale, a aparatelor ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog importate de aceasta şi momentul plăţii, respectiv cel al punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor aparate.

Criteriul dispoziţiilor Legii nr. 8/1996 nemodificată de stabilire a aparatelor supuse plăţii remuneraţiei compensatorii pentru copia privată îl constituie posibilitatea acestora de a permite reproducerea operelor fixate pe suport grafic şi analog.

Argumentele instanţei de apel sunt contradictorii faţă de raportul de expertiză tehnică realizat la solicitarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la data de 9 mai 2005, în care a fost exprimat punctul de vedere a unui expert în specialitatea calculatoare (IT) cu privire la aparatele ce îndeplinesc funcţii de reproducere a operelor scrise, fapt ce a condus la interpretare restrictivă şi greşită a legii.

Astfel, dacă prin acest raport de expertiză tehnică scanner-ul, imprimanta şi aparatul multifuncţional cu sau fără funcţie de reproducere îndeplinesc cerinţele legii privind reproducerea operelor scrise (sunt concepute pentru realizarea de copii, indiferent de modul de funcţionare, sunt aparate de sine stătătoare şi permit reproducerea operelor), cu atât mai mult în ipoteza dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată, în care cerinţa legală pentru aceste aparate este numai de a permite reproducerea operelor, aceste aparate se înscriu în condiţiile legii sub aspectul plăţii de remuneraţie pentru fiecare aparat în parte.

Aparatele ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog respectiv imprimante, scannere, multifuncţionale, copiatoare, prin caracteristicile lor de imprimare, printare, scanare, faximilare au ca finalitate reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, legitimând plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată încă de la apariţia Legii nr. 8/1996 nemodificată.

Nu s-a ţinut seama de rezultatul expertizei tehnice a ORDA în sensul că în cadrul aparatelor supuse plăţii copiei private s-a stabilit că imprimanta face parte integrantă din sistemul tehnologic de reproducere al cărui terminal este în mod obligatoriu şi necesar un aparat de sine stătător şi anume imprimanta.

Dacă în motivarea expusă în Hotărârea Arbitrală pronunţată în 23 mai 2005, imprimanta permite realizarea de copii private la data de 14 iunie 2005, respectiv data publicării în M.Of. nr. 501, cu atât mai mult aceasta permite reproducerea şi anterior acestei date, respectiv în intervalul de 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005 analizat de instanţa de apel, deoarece această funcţie de reproducere îi este dată de către producător cu ocazia conceperii aparatului.

Aparatele ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, aparate pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată în procent de 5%, potrivit art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată, au fost stabilite în mod cert odată cu operaţiunile de vămuire realizate de organele vamale, ale căror cuantumuri datorate pe grupe de produse le-au fost transmise detaliat prin Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

2. Instanţa de apel nu ţine seama de faptul că legislaţia în vigoare era vechea metodologie stabilită de dispoziţiile Legii nr. 8/1996 nemodificată - art. 109, deoarece noua metodologie stabilită de art. 107 din Legea nr. 285/2004 se afla în stadiul de negocieri între părţile expres stabilite de lege.

Este ignorată vechea metodologie stabilită de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată ce califică în mod expres procentul aplicabil pentru remuneraţia compensatorii pentru copia privată în cuantum de 5% precum şi aparatele supuse plăţii acesteia, respectiv aparatele ce permit reproducerea operelor pe suport grafic şi analog, incriminând-o pe recurenta-reclamantă de neîndeplinirea obligaţiilor legale respectiv de a purta negocieri cu Asociaţiile patronale din domeniu respectiv A.P.D.E.T.I.C.

Aceste motivări ale instanţei de fond şi apel nu pot fi reţinute în contextul în care negocieri cu asociaţiile patronale din domeniu respectiv Asociaţia A.P.D.E.T.I.C. s-au putut realiza numai în contextul legii noi, neincidente în cauză, respectiv Legea nr. 285/2004 ce impunea în dispoziţiile art. 107 această obligaţie legală.

ORDA, prin adresa de reglementare din 3 august 2008, a stabilit colectorilor unici de remuneraţie compensatorie pentru copia privată, inclusiv recurentei-reclamante, obligativitatea aplicării metodologiei prevăzute de art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată până la intrarea în vigoare a noilor metodologii prevăzute de Legea nr. 285/2004.

Art. IV din Legea nr. 285/2004 dispune că în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, organismele de gestiune colectivă sunt obligate să iniţieze procedurile de negociere pentru stabilirea metodologiilor privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi, iar până la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplică tabele şi metodologiile stabilite prin actele normative în vigoare.

Legea nr. 8/1996 în formă iniţială nu a fost abrogată prin Legea nr. 285/2004 ci doar modificată şi completată, astfel că, referirile Legii nr. 285/2004 se referă la dispoziţiile Legii nr. 8/1996 în formă iniţială.

3. Instanţa nu ţine seama şi de faptul că hotărârea arbitrală pronunţată la data de 23 mai 2005 îndeplineşte o funcţie de interpretare în ceea ce priveşte aparatele supuse plăţii remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, respectiv pe perioada în care au avut loc negocieri şi până la finalizarea negocierilor prin hotărârea arbitrală.

4. Nu s-a ţinut seama şi de plăţile efectuate de celelalte firme importatoare prin raportări directe la organismul de gestiune colectivă precum şi de practica europeană în privinţa aparatelor supuse plăţii remuneraţiei compensatorii pentru copia privată depuse de subscrisa C. - S.G.C.D.A. la dosarul cauzei, ce au statuat în rândul aparatelor supuse plăţii de remuneraţie şi imprimantele, scanerele şi multifuncţionalele.

În condiţiile în care în Comunitatea Europeană aparatele în litigiu permit reproducerea operelor scrise, nu se poate ca în România aceste aparate să nu mai îndeplinească aceste funcţii.

Analizând decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Art. 109 al Legii nr. 8/1996 în forma iniţială prevedea că:

(1) Autorii şi editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiţiile art. 34 din prezenta lege.

(2) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricanţii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remuneraţia se va plăti în momentul punerii în vânzare pe teritoriul naţional a acestor aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al aparatelor fabricate în ţară, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aparatele importate.

Prin Legea nr. 285/2004, intrată în vigoare la data de 29 iulie 2004, s-a modificat Legea nr. 8/1996, iar, printre altele, noua lege a abrogat art. 109 şi a reglementat în art. 107 remuneraţia compensatorie pentru copia privată.

Art. 107 alin. (1) din Legea nr. 285/2004 a prevăzut că:

Autorii operelor reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum şi cei ai operelor reproduse de pe hârtie pe orice alt tip de suport, au dreptul, împreună cu editorii, producătorii şi cu artiştii interpreţi sau executanţi după caz, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată, efectuată în condiţiile art. 34 alin. (2).

Art. 34 alin. (2) modificat prin aceeaşi lege prevedea că:

Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri grafice ale operelor, precum şi pentru aparatele de sine stătătoare, indiferent de modul de funcţionare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea acestor opere, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi.

În alin. (4) al art. 107 s-a prevăzut că se negociază anual cuantumul remuneraţiei între organismele de gestiune colectivă care reprezintă fiecare categorie de beneficiari şi asociaţiile importatorilor şi fabricanţilor de suporturi sau aparate.

În art. IV al Legii nr. 285/2004 s-a prevăzut că până la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplică tabelele şi metodologiile stabilite prin acte normative în vigoare.

Din analiza prevederilor legale anterior expuse rezultă următoarele concluzii:

a. Pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 285/2004, de modificare a Legii nr. 8/1996, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din legea nemodificată.

Potrivit alin. (2) al acestei norme legale, remuneraţia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricanţii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog.

Prin sentinţa primei instanţe, confirmată prin respingerea apelului, s-a reţinut că pârâta datorează pe perioada în discuţie remuneraţia compensatorie pentru copie privată exclusiv în raport de importurile de copiatoare şi multifuncţionale fără funcţie de copiere; totodată, cu referire la expertiza judiciară efectuată în cauză, s-a constatat că în această perioadă pârâta a importat copiatoare.

În ceea ce priveşte scannerul, în aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 nemodificată, care prevedeau că prin reproducere se înţelege realizarea uneia sau a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, instanţa de apel a reţinut, argumentat, că aparatul nu îndeplineşte această caracteristică.

Cu privire la imprimantă s-a reţinut că, deşi acestea conduc la realizarea unor copii în formă materială, ele nu pot reproduce în mod direct opere fixate pe suport grafic sau analog, ci doar opere fixate pe suport digital.

Prin cererea de recurs nu s-a criticat decizia de apel, respectiv modul de dispunere de instanţa de apel, cu încălcarea art. 302¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevede obligaţia ca prin cererea de recurs să se arate motivele de nelegalitate ale deciziei de apel. S-au atribuit aparatelor în discuţie caracteristici prevăzute de dispoziţiile legale incidente, fără a se arăta, argumentat, greşelile săvârşite de instanţă prin reţinerea altor aptitudini tehnice ale acestora, total diferite de cele susţinute de către reclamantă.

Pentru perioada ulterioară datei de 29 iulie 2004 dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată nu pot servi ca bază în calculul remuneraţiei nici în temeiul normei tranzitorii din art. IV al Legii nr. 285/2004, care se referă la "tabele şi metodologii stabilite pe baza actelor normative în vigoare".

Aceasta deoarece art. 109 al Legii nr. 8/1996 nemodificată nu îndeplineşte nici condiţia de a fi tabel sau metodologie şi nici pe aceea de a fi în vigoare, aşa cum prevede norma tranzitorie.

Dacă ar fi intenţionat să facă să ultraactiveze art. 109 al Legii nr. 8/1996, legiuitorul ar fi prevăzut în mod expres că, până la aprobarea noilor metodologii, se aplică art. 109 din vechea reglementare.

Noua lege s-a referit în mod neechivoc la operele reproduse de pe hârtie, aşadar nu de pe orice tip de suport ori de pe suport grafic sau analog, cum prevedea legea în forma iniţială.

Prin urmare, pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 285/2004, în determinarea aparatelor pentru care se datorează remuneraţia este necesar ca aparatele să fie apte de a efectua copii ale operelor de pe hârtie şi de a fi de sine stătătoare în accepţiunea legii.

Abia printr-o nouă modificare a Legii nr. 8/1996, operată prin O.U.G. nr. 123/2005, s-a prevăzut în art. 107 alin. (1) ca operele să fie susceptibile a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, în condiţiile art. 34 alin. (2). Cu aceeaşi ocazie s-a modificat şi art. 34 alin. (2), în sensul că s-a prevăzut plata remuneraţiei compensatorii "pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii", eliminându-se sintagma "de sine stătătoare" care fusese introdusă cu referire la aceste aparate prin Legea nr. 285/2004.

În raport de dispoziţiile legale aplicabile ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2004, prin cea de a doua critică de recurs se subliniază caracteristica imprimatei de a fi aparat de sine stătător.

Pe lângă faptul că instanţa de apel nu a reţinut această caracteristică pentru imprimantă, ca situaţie de fapt, este necesar şi ca aparatul să fie apt de a efectua copii ale operelor de pe hârtie, caracteristică ce nu poate fi reţinută în cazul acestui aparat, cu privire la care instanţa de apel a şi reţinut că poate reproduce doar opere fixate pe suport digital.

Hotărârea arbitrală din 23 mai 2005, publicată în M. Of. din 14 iunie 2005, nu poate fi aplicată retroactiv, ci produce efecte numai de la data publicării, după cum în mod corect s-a şi reţinut în cauză.

În ceea ce priveşte plăţile făcute de alţi importatori, critica formulată de reclamantă nu poate fi primită faţă de dispoziţiile legale aplicabile pe perioada în discuţie şi modul în care s-au formulat criticile în prezenta etapă procesuală.

Practica europeană invocată în susţinerea ultimei critici de recurs nu poate duce la schimbarea soluţiei, atât timp cât fiecare stat respectă legislaţia internă, iar cea română este cea mai sus detaliată.

În considerarea argumentelor reţinute mai sus asupra criticilor formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C. - S.G.C.D.A. împotriva Deciziei civile nr. 205 A din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1083/2012. Civil		ICCJ. Decizia nr. 1105/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi... →

ICCJ. Decizia nr. 1104/2012. Civil

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1104/2012. Civil