ICCJ. Decizia nr. 1110/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Olt la 1 iulie 2002, reclamanta I.F. a chemat în judecată pe pârâții S.C. O. S.A. Slatina, S.C. Z.O.E. S. Slatina, Z.M., S.C. R. S.R.L. reprezentată prin A.C., D.I. și D.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea morii țărănești din comuna Slătioara, județul Olt, împreună cu toate instalațiile aferente și a clădirii din cărămidă acoperită cu tablă, împreună cu suprafața de 320 m.p. S-a mai solicitat restituirea casei de locuit cu 4 camere, în suprafață de 100 m.p., a șopronului din zidărie acoperit cu tablă, în suprafață de 80 m.p., a magaziei din scândură în suprafață de 100 m.p., și a terenului aferent în suprafață de 7000 m.p. împrejmuit cu gard și deținut de S.C. O. S.A..
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei S.C. O. la plata contravalorii casei de locuit cu 5 camere din zidărie, în suprafață de 150 m.p., precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 480 C. civ. și ale art. 1, 7, 9 și 20 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a fostului proprietar al imobilelor menționate, I.D., și că acestea au fost naționalizate abuziv, iar urmare a unor transferuri succesive au ajuns în folosința și, respectiv, proprietatea pârâților. Astfel, ca efect al Legii nr. 15/1990, moara a intrat în patrimoniul S.C. O. S.A., care, ignorând dispozițiile Legii nr. 112/1995 și ale Legii nr. 10/2001, a înstrăinat celorlalți pârâți o parte din imobile.
Reclamanta a precizat că la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, S.C. O. S.A. i-a comunicat că deține numai 5321 m.p. din terenul în suprafață totală de 7000 m.p., iar pentru diferență, deși a solicitat relații de la Primăria comunei Slătioara, nu a primit niciun răspuns.
Prin Sentința civilă nr. 1083 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Olt a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, reținând că imobilele revendicate au fost incluse în patrimoniul S.C. O. S.A., societate privatizată, la care statul nu deține niciun aport de capital. S-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, conform cărora pentru imobilele preluate de stat cu titlu valabil și evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent, cererea urmând să fie adresată unității publice care a efectuat privatizarea.
S-a apreciat ca fiind lipsită de suport probator susținerea formulată de reclamantă în sensul că bunurile proprietatea sa au fost înstrăinate de pârâta S.C. O. S.A. către ceilalți pârâți cu rea credință și cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta I.F. criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru aprecierea eronată a probelor administrate în sensul reținerii preluării imobilelor în litigiu cu titlu valabil, deși a dovedit preluarea fără titlu și reaua-credință a pârâtei la cumpărarea acestora, în condițiile în care avea cunoștință de cererea sa de restituire în natură în baza Legii nr. 112/1995.
Prin Decizia civilă nr. 633 din 26 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamantei, a anulat sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare, pentru stabilirea situației juridice a imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 2950 din 22 noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis în parte acțiunea reclamantei I.F. (decedată în cursul procesului), acțiune continuată de moștenitorul acesteia, R.S.M., și a constatat calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele: teren în suprafață de 7000 m.p. pe raza localității Slătioara, județul Olt, moară (clădire) în suprafața de 320 m.p., casă de locuit în suprafață de 100 m.p., magazie în suprafață de 100 m.p. și șopron în suprafață de 80 m.p., toate construcțiile menționate fiind situate pe terenul în litigiu.
în motivarea hotărârii, instanța de apel a avut în vedere expertiza efectuată de expert B.R., care a constatat că, în prezent, nu mai există utilajele de morărit inventariate la naționalizare, moara fiind în patrimoniul pârâtei S.C. O. S.A. până în anul 1999, când a fost vândută celorlalți pârâți.
S-a considerat că moara era sistematică și intra astfel sub incidența art. 50 din Legea nr. 119/1948, astfel că preluarea s-a făcut cu titlu valabil, neputându-se restitui în natură, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001.
S-a avut în vedere raportul de expertiză O.G., care a constatat că în timp ce clădirea morii există în integralitatea sa, fiindu-i executate planșee din beton armat, în schimb șopronul și magazia au fost demolate, iar din casa de locuit s-a demolat o parte, în limita a 27,40 m.p.
S-a considerat că nu se impune restituirea întrucât, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, casa de locuit a fost înstrăinată de deținătoarea S.C. O. S.A., iar actul de vânzare-cumpărare nu a fost atacat.
Totodată, s-a reținut că, pentru cele două construcții demolate, se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
în privința terenului de 7000 m.p., preluat odată cu moara, s-a avut în vedere că a operat vânzarea, iar actele de înstrăinare încheiate nu au fost pretinse ca fiind afectate de nulitate.
S-a considerat că, raportat la prevederile art. 1 lit. a) - h), 3, 4 și 10 din Legea nr. 10/2001, persoanei îndreptățite i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs reclamantul R.S.M., recurs ce a fost admis prin Decizia nr. 8411 din 20 octombrie 2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a casat hotărârea menționată și s-a trimis cauza pentru rejudecarea fondului la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului, eventual cu o expertiză de specialitate, pentru a se verifica deținătorii imobilelor solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001, în actuala configurație.
S-a considerat că nu a fost lămurit nici regimul juridic al imobilelor în litigiu, care au făcut obiectul privatizării încă din anul 1999, în beneficiul societății pârâte, care le-a înstrăinat prin acte intitulate "facturi".
S-a apreciat că este necesară completarea probatoriului în vederea determinării măsurilor reparatorii stabilite în sarcina fiecărui intimat.
Rejudecând cauza, după completarea probatoriului cu expertiză topo, construcții și expertiză pentru verificarea situației instalațiilor și a utilajelor de morărit, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 286 din 22 septembrie 2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I.F., continuată, ca urmare a decesului acesteia, de moștenitorul R.S.M.
S-a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru următoarele imobile: teren în suprafață de 7000 m.p. în valoare de 109.204,90 RON, gard împrejmuitor, în valoare de 4431 RON, clădire moară țărănească în suprafață de 320 m.p., casă de locuit cu 4 camere, în suprafață de 100 m.p., casă de locuit cu 5 camere, în suprafață de 150 m.p., șopron în suprafață de 80 m.p. și magazie în suprafață de 100 m.p., construcții în valoare totală de 500.412,60 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, prin procesul-verbal din 13 iunie 1948, s-au preluat de la autorul reclamantului, P.I., construcțiile menționate și terenul în suprafață de 7000 m.p., în temeiul Legii nr. 119/1948.
S-a constatat că reclamantul a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, a dreptului de proprietate al autorului său asupra imobilelor în litigiu și a preluării abuzive a acestora de către stat, în condițiile art. 1 și 3 din lege.
S-a avut în vedere că imobilele au fost evidențiate în patrimoniul pârâtei S.C. O. S.A., societatea privatizată prin cumpărarea de acțiuni, conform contractelor nr. X/1997 și nr. Y/1999, ulterior moara a fost vândută la licitație publică către S.C. Z.O.E. S. Slatina, prin contractul de vânzare-cumpărare din 21 noiembrie 2000, iar o parte din clădiri au fost dobândite prin contractul din 9 februarie 1999 de S.C. A. S.R.L., iar construcția denumita "clădire covoare" a fost cumpărată de D.M. prin contractul din 3 iulie 1997 (încheiat de S.C. O.).
Prin considerente, instanța de apel a reținut că, din terenul de 7000 m.p., suprafața de 5535,29 m.p. a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de S.C. O. S.A., după cum urmează: suprafața de 1136,36 m.p. a făcut obiectul contractului nr. Z/2002 încheiat de S.C. A. S.R.L., suprafața de 2167 m.p. a făcut obiectul contractului nr. X/1997 încheiat de S.C. M. S.R.L. (D.M.), suprafața de 1862,56 m.p. a fost dobândită de S.C. Z.O.E. S., în baza contractului nr. Z/2002, 340 m.p. au fost cumpărați de Z.M. prin contractul nr. W/2002, iar 30 m.p. de D.I., prin contractul nr. T/1998.
S-a constatat că pentru diferența până la 7000 m.p. s-a constituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar, conform titlului de proprietate nr. X/2000 eliberat de Comisia Județeană Olt, în favoarea Parohiei "S.A.M. și G., în limita suprafeței de 1679 m.p., ulterior transmisă prin contractul de schimb nr. T/2002, soților D.M. și I.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 (ale cărui modificări aduse prin Legea nr. 247/2005 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 829/2008), constatându-se că preluarea morii a cărei restituire s-a solicitat s-a făcut cu titlu valabil, respectându-se dispozițiile legale în vigoare la momentul preluării, întrucât, așa cum s-a reținut prin expertiza efectuată la prima instanță de expert B.R., moara se încadra în categoria celor sistematice conform art. 50 din Legea nr. 119/1948.
Prin urmare, s-a apreciat că moara, evidențiată în patrimoniul S.C. O. S.A., societate legal privatizată, nu poate fi restituită în natură, reclamantul fiind îndreptățit la despăgubiri.
S-a considerat că nu poate forma obiect al restituirii în natură nici terenul de 7000 m.p., atâta timp cât actele de înstrăinare încheiate de S.C. O. S.A., în procesul reorganizării, nu au fost contestate în conformitate cu prevederile art. 45 din Legea nr. 10/2001, aceeași soluție impunându-se și pentru gardul împrejmuitor al terenului.
Privitor la construcțiile preluate abuziv odată cu moara, s-a avut în vedere expertiza efectuată în cauză de expert P.I., care a constatat că, din cele 4 clădiri, este în ființă casa cu 5 camere, în care funcționează un atelier de vulcanizare, în timp ce casa cu 4 camere, șopronul și magazia au fost demolate.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul R.S.M., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul a susținut că instanța de fond nu s-a conformat îndrumărilor obligatorii ale înaltei Curți de Casație și Justiție, date prin decizia de casare, în sensul că nu a statuat cu certitudine cine sunt proprietarii actuali ai imobilelor solicitate prin acțiune și a preferat să dea relevanță unor facturi în baza cărora intimații au cumpărat doar active și nu terenuri. S-a învederat că se impunea restituirea în natură a terenului în suprafață de 7000 m.p., intimații neputând fi considerați dobânditori de bună-credință, deoarece toate actele de înstrăinare au fost încheiate la o dată ulterioară notificărilor și demersurilor făcute de autoarea reclamantului încă din anul 1993, cunoscute de intimați, în calitate de chiriași ai S.C. O. S.A..
O altă critică a vizat faptul că valoarea măsurilor reparatorii este disproporționată în raport cu valoarea de piață a imobilelor revendicate, expertizele fiind efectuate în diferite faze procesuale, cu mulți ani în urmă, în 2005 și respectiv 2007.
S-a susținut că soluția atacată este injustă și în ceea ce privește instalațiile și utilajele aferente morii, în condițiile în care nu s-a stabilit în mod cert dacă acestea au fost casate, distruse, înlocuite sau transferate la altă moară și nici dacă, la data formulării notificării acestea existau sau nu.
Urmare a decesului intimatului D.M. la 26 iulie 2010, s-a dispus introducerea în cauză a moștenitoarei D.I., în calitate de soția supraviețuitoare.
Examinând criticile invocate de recurentul reclamant, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Critica vizând încălcarea dispozițiilor Deciziei de casare a înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8411 din 20 octombrie 2006, respectiv a art. 315 C. proc. civ. sunt nefondate.
Astfel, în vederea clarificării situației juridice a imobilelor solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001 și a deținătorilor acestora, urmare a înstrăinărilor de către S.C. O. S.A., în rejudecare, Curtea de Apel Craiova a solicitat relații de la Primăria Slătioara și a dispus efectuarea unor expertize topo, construcții și pentru verificarea situației instalațiilor și utilajelor de morărit.
Probele administrate au relevat faptul că, prin procesul-verbal din 13 iunie 1948, s-au preluat de la autorul reclamantului, P.I., o moară cu suprafața construită de 300 m.p., o casă de locuit cu 4 camere, o casă cu 5 camere, o magazie, un șopron și suprafața de teren de 7000 m.p., în temeiul Legii nr. 119/1948.
Imobilele au fost evidențiate în patrimoniul pârâtei intimate S.C. O. S.A., societate comercială privatizată prin cumpărarea de acțiuni, conform contractelor nr. 39/1997 și 5/1999, iar ulterior au fost înstrăinate mai multor persoane fizice și juridice.
Situația de fapt stabilită de instanța de apel nu a fost contestată de reclamantul-recurent, acesta criticând decizia atacată numai din perspectiva acordării relevanței juridice actelor de înstrăinare a activelor și construcțiilor și nu a terenului de 7000 m.p.
în condițiile în care, din terenul de 7000 m.p., suprafața de 5535,29 m.p. a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de S.C. O. S.A. și nu s-a cerut constatarea nulității actelor de înstrăinare conform art. 45 din Legea nr. 10/2001, critica menționată nu poate fi examinată.
în consecință, se va constata că terenul în suprafață de 7000 m.p. nu putea forma obiect al restituirii în natură, cu atât mai mult cu cât pentru o parte din suprafață s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar în favoarea Parohiei "S.A.M.G.", prin titlul de proprietate nr. X/2000 eliberat de Comisia Județeană Olt.
Celelalte critici, referitoare la valoarea disproporționată a măsurilor reparatorii și neacordarea de despăgubiri și pentru instalațiile și utilajele aferente morii nu vor fi examinate, întrucât nu se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Aceste critici se referă, în realitate, la interpretarea eronată a probatoriului administrat, nemaiputând fi valorificate pe calea recursului, ca urmare a abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că recursul reclamantului era nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., l-a respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2220/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 829/2012. Civil → |
|---|
