ICCJ. Decizia nr. 2467/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2467/2012
Dosar nr.5820/1/2008
Şedinţa publică din 03 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 1 noiembrie 2010, pârâta B.N.R., a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale, în conformitate cu dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., privind Decizia civilă nr. 254/A din 9 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 5820/1/2008.
În motivarea acestei cereri, pârâta a solicitat instanţei de judecată îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul dispozitivului hotărârii pronunţate, în sensul modificării numerelor de inventare şi dosare trecute eronat în dispozitivul hotărârii, urmând a se ţine seama, în opinia petentei, de adresa B.N.R. din 20 ianuarie 2010, din care rezultă că unele din numerele de inventare şi dosare de arhivă sunt menţionate greşit sau incomplet în dispozitivul deciziei, ceea ce împiedică punerea în executare a hotărârii menţionate.
Pârâta a arătat şi faptul că Decizia civilă nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în calea de atac a apelului, a fost atacată cu recurs de B.N.R., soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 14 octombrie 2010 prin respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea dispoziţiilor deciziei civile menţionată în ceea ce priveşte obligarea B.N.R. la restituirea bunurilor cuprinse în înscrisurile consemnate în dispozitivul deciziei recurate.
Examinând cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta B.N.R., relativ la consemnarea greşită şi eronată în dispozitivul deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a unor numere de inventare şi dosare de arhivă, raportat şi la dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., indicat ca temei de drept în susţinerea prezentei cereri, curtea de apel a constatat că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 5820/1/2008, a fost admis apelul declarat de reclamanta B.F.M. împotriva sentinţei civile nr. 1434 din 22 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 10163/C/2003 în contradictoriu cu B.N.R. Bucureşti, B.N.R. Timiş şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, care a fost schimbată în parte, în sensul admiterii, în parte, a acţiunii civile formulată de reclamantă şi obligarea pârâtelor să restituie reclamantei, în natură sau prin echivalent bănesc, în situaţia în care aceste bunuri nu se mai regăsesc în natură, obiectele de aur prevăzute în inventarul din 3 iunie 1978; inventarul din 28 martie 1987; 18 ianuarie 1990; 22 noiembrie 1977; 5 martie 1988; 30 ianuarie 1988; 5 martie 1988; 27 aprilie 1988; 14 aprilie 1988; 4 mai 1988.
S-a luat act de renunţarea reclamantei la judecata pentru bunurile menţionate cu inventarul din 25 iulie 1977; 10 decembrie 1982.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei civile apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara, ca instanţă de apel, învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamantă, în al treilea ciclu procesual, a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, la cererea instanţei, de către pârâta B.N.R. Bucureşti, dosar nr. 10163/2003 al Tribunalului Timiş.
Astfel, prin adresa din 26 mai 2004, emisă de B.N.R. Bucureşti, s-a comunicat instanţei, Tribunalul Timiş, la solicitarea acestuia privind pe reclamanta B.M., copiile inventarelor solicitate, identificate de pârâtă în dosarele de arhivă. În continuare, pârâta a indicat expres numerele de inventare, data întocmirii lor şi numărul dosarului de arhivă aferent fiecăruia în parte, dosar nr. 10163/C/2003 al Tribunalului Timiş, anexând în susţinere şi dovedire copii ale acestor inventare.
Verificând susţinerile pârâtei din prezenta cerere, potrivit cu care în dispozitivul deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-au consemnat greşit sau incomplet unele din numerele de inventare şi dosare de arhivă, cu adresa comunicată instanţei pentru termenul de judecată din 14 iunie 2004, precum şi cu inventarele anexate acesteia şi avute în vedere de instanţă la soluţionarea în fond a cauzei, instanţa a reţinut că acestea sunt nefondate.
În concret, petenta B.N.R. Timiş a indicat ca fiind consemnate greşit sau incomplet următoarele inventare:
- inventar din 3 iunie 1978, dosar arhivă, cum incomplet s-a consemnat în hotărâre. Relativ la acest inventar, depus de pârâtă la dosar nr. 10163/C/2003 al Tribunalului Timiş, s-a constatat că numărul de inventar este identic cu cel consemnat în dispozitivul hotărârii şi numărul de dosar arhivă înscris pe acest inventar; a fost indicat de pârâtă în adresa de înaintare către instanţă (acelaşi dosar), fiind consemnat de instanţă în dispozitivul hotărârii pronunţate, astfel cum a fost indicat de pârâtă, din evidenţele personale.
- inventarul din 28 martie 1997 şi nu din 28 martie 1987, dosar arhivă. Relativ la acest inventar, depus la dosar Tribunalul Timiş, se constată că numărul de inventar înscris este acelaşi cu cel indicat de pârâtă în adresa de înaintare, dosarul de arhivă fiind însă indicat greşit în această adresă.
Aceiaşi situaţie se regăseşte şi în privinţa inventarelor.
Din verificarea înscrisurilor anexate de pârâta B.N.R. Bucureşti instanţei la data de 14 iunie 2004, indicate expres în adresa din 26 mai 2004 emisă de B.N.R. Bucureşti, instanţa a reţinut că numerele de inventar avute în vedere la soluţionarea cauzei sunt corect consemnate în raport cu înscrisurile anexate, avute în vedere la soluţionarea pe fond a cauzei, acestea fiind probele ce au stat la baza examinării pe fond a pretenţiilor reclamantei.
Indicarea incompletă de pârâtă a numărului dosarului de arhivă aferent fiecărui inventar, consemnat pe aceste înscrisuri cu un marker negru, nu este culpa instanţei, ea consemnând întocmai numărul dosarului de arhivă indicat în adresa de înaintare, situaţie în care se vădeşte ca nelegală şi nejustificată susţinerea petentei B.N.R., exprimată prin adresa din 20 ianuarie 2010 (deci, cu mult ulterioară soluţionării apelului), potrivit cu care, unele numere de inventar sau de dosar – arhivă sunt incomplete sau greşite, ele fiind consemnate ca atare, de către pârâtă, prin adresa de la dosar Tribunalul Timiş nr. 10163/C/2003.
S-a subliniat că nu se poate susţine că în dispozitivul deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara au fost consemnate greşit sau incomplet numerele de inventar ori al dosarului de arhivă, întrucât acestea au fost consemnate de pârâtă în adresa de înaintare a documentelor solicitate, anexate ca atare şi avute în vedere de instanţă, ca probe de fond la soluţionarea pricinii.
Prin urmare, s-a reţinut nu există impediment în punerea în executare a deciziei civile astfel pronunţată, care indică, cu putere de lucru judecat, inventarele avute în vedere şi asupra cărora s-a dispus restituirea în natură sau prin echivalent către reclamantă, cu atât mai mult cu cât Decizia civilă nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara a fost recurată de pârâtă şi a rămas irevocabilă prin respingerea recursului acesteia.
Potrivit art. 281 C. proc. civ., indicat ca temei de drept în susţinerea cererii de îndreptare a erorii materiale „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere". Noţiunea de greşeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ. înţelesul de eroare materială vizibilă, săvârşită cu ocazia redactării hotărârii. Pe calea prevăzută de textul de lege menţionat nu pot fi îndreptate greşeli de judecată care privesc fondul pricinii şi nici nu se poate obţine completarea hotărârii cu indicarea unui bun asupra căruia instanţa nu a fost învestită şi, pe cale de consecinţă, nu s-a pronunţat şi nici nu se poate cere instanţei să îşi interpreteze propria hotărâre.
Concluzionând, instanţa a reţinut că cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara este nefondată, motiv pentru care, prin încheierea din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Timişoara a respins-o ca atare.
Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs pârâta B.N.R. care a susţinut că din adresa B.N.R. din 19 mai 2011 se explică erorile care au dus la menţionarea altor numere de inventar şi dosare de arhivă decât cele existente în arhiva B.N.R., respectiv inventarele depuse la dosarul instanţei din anul 2004, motiv pentru care, fiind îndeplinite cerinţele art. 2813 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului şi îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 254/A din 9 noiembrie 2009 respectiv trei (3) numere de inventar şi două (2) dosare de arhivă trecute eronat.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., (iar nu art. 2813 C. proc. civ., care vizează căile de atac la sunt supuse hotărârile pronunţate în ipoteza 281 şi, respectiv 2811 şi 2812 C. proc. civ.) „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Noţiunea de greşeală materială are, în accepţiunea art. 281 C. proc. civ., înţelesul de eroare materială vizibilă, săvârşită cu ocazia redactării hotărârii.
Pe calea reglementată de textul de lege menţionat nu pot fi îndreptate greşelile de judecată care privesc fondul pricinii şi nici nu s-ar putea obţine completarea hotărârii cu indicarea unui bun asupra căruia instanţa nu a fost învestită şi, pe cale de consecinţă, nu s-a pronunţat şi nici nu se poate cere, sub motiv că unele date, iniţial comunicate şi analizate judiciar sunt menţionate greşit ori incomplet, chestiune ce în realitate ar viza o greşeală de judecată.
Prin urmare, de principiu, în raport de pretenţia evocată prin cererea dedusă judecăţii, aceasta apare, în baza normei legale invocate a fi incidentă, ca nefiind admisibilă, soluţia de respingere a acesteia, pronunţată de instanţa sesizată, vădindu-se a fi, din acest considerent, legală.
Instanţa de apel a analizat, totodată şi temeinicia acestei cereri, prin analiza pretinselor erori ori omisiuni invocate, reţinând legal că în raport de actele existente la dosarul cauzei, în timpul desfăşurării procedurii judecătoreşti nu există neconcordanţele analizate invocate de altfel ulterior finalizării apelului.
S-a constat astfel că între datele menţionate (cu referire la număr de inventar şi de dosar) există o deplină concordanţă între cele consemnate chiar de către pârâtă, în calitate de autoritate emitentă şi menţiunile din dispozitivul deciziei instanţei de apel.
Un argument suplimentar legal reţinut de aceeaşi instanţă de apel îl constituie şi faptul că deşi pârâta ar fi susţinut această neconformitate prin adresa din 20 ianuarie 2010, nu a invocat această chestiune în recursul exercitat de ea însăşi împotriva deciziei curţii de apel, finalizat prin Decizia pronunţată în recurs la 14 octombrie 2010.
Mai mult, a susţine ulterior, respectiv la data 19 mai 2011, deci după finalizarea procedurii judiciare, eventuale erori, în sensul celor reliefate apare, cum legal a reţinut instanţa ca o îndreptare a unor greşeli de judecată, considerent ce determină, de asemenea, respingerea cererii deduse judecăţii.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B.N.R. Timiş împotriva încheierii de şedinţă din camera de consiliu de la 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2496/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2339/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
