ICCJ. Decizia nr. 2339/2012. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2339/2012
Dosar nr.15050/4/2011
Şedinţa publică din 29 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1529 din 25 mai 2011 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr. 7116/236/2011, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de B.E.J. C.B.M., la solicitarea creditorului C.P. LTD, împotriva debitoarei S.C.M., în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Giurgiu a avut în vedere că debitoarea are domiciliul pe raza sectorului 4 din Bucureşti, astfel că executarea silită pornită de executorul judecătoresc la cererea creditorului, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul din 22 iulie 2008 pentru emiterea unui card în lei se face în raza Judecătoriei sector 4 Bucureşti, care are rolul de instanţă de executare.
La rândul său, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 4826 din 23 iunie 2011, în dosarul nr. 15050/4/2011, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite a debitoarei, în favoarea Judecătoriei Giurgiu; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, aceeaşi instanţă a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării acestuia.
Soluţia acestei din urmă instanţe a fost pronunţată în considerarea calităţii de instanţă de executare ce aparţine Judecătoriei Giurgiu, calitate determinată în urma precizărilor aduse de B.E.J. C.B.M. cu adresa din 21 iunie 2011, prin care a învederat instanţei că în dosarul de executare nr. 377/2011 executarea silită se face pe raza Judecătoriei Giurgiu, unde debitoarea îşi are domiciliul actual.
Învestită cu soluţionarea acestui conflict negativ de competenţă, în condiţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa nr. 21/F din 17 august 2011 a stabilit că în temeiul art. 373 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. competenţa soluţionării prezentei cauze având ca obiect încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei S.C.M. în temeiul contractului din 22 iulie 2008 aparţine Judecătoriei Giurgiu, ca instanţă de executare, date fiind precizările venite din partea B.E.J. cu privire la domiciliul actual al debitoarei şi lipsei oricăror dovezi ori indicii cu privire la intenţia efectuării unei executări silite imobiliare asupra unor bunuri imobiliare ale debitoarei situate în raza teritorială a unei alte instanţe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea S.C.M., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la art. 3041 C. proc. civ., prin care a susţinut că, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Examinând recursul declarat de debitoarea S.C.M., Înalta Curte constată următoarele:
Comunicarea către debitoarea S.C.M. a sentinţei recurate nr. 21/F din 17 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a realizat la data de 12 septembrie 2011, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la dosarul Curţii de Apel Bucureşti care a soluţionat conflictul negativ de competenţă.
Potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., termenul de recurs împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat conflictul de competenţă este de 5 zile de la comunicare.
Prin urmare, termenul de declarare şi motivare a recursului este de 5 zile de la comunicarea sentinţei recurate, termen care se calculează pe zile libere, iar potrivit art. 22 alin. (5), coroborat cu art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., acesta s-a împlinit la data de 19 septembrie 2011, într-o zi de luni, având în vedere că termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, în speţă într-o zi de duminică, se prelungeşte până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
Cererea de recurs a fost depusă la 20 septembrie 2011, ora 10:40, conform vizei de primire aplicate pe cererea de recurs aflată la dosarul de recurs, cu depăşirea termenului de recurs, motiv pentru care intervine sancţiunea decăderii prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., cât timp partea recurentă nu a invocat şi dovedit o împrejurare mai presus de voinţa sa, care să o fi împiedicat să exercite în termenul legal calea de atac a recursului.
Faţă de cele arătate, fără să se analizeze motivele de recurs formulate de debitoarea S.C.M., se va privi ca tardiv recursul, şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de debitoarea S.C.M. împotriva sentinţei nr. 21/F din 17 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2467/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2340/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
