ICCJ. Decizia nr. 3083/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3083/2012
Dosar nr. 4956/1/2011
Şedinţa publică din 4 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 600 din 07 decembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. 5474/95/2009 s-a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţul Gorj, în numele şi pentru Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice; a casat Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 309 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj, secţia civilă şi a respins acţiunea formulată de reclamantul F.N.D., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia civilă şi de proprietate intelectuală a reţinut, în esenţă, că prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 4123/95/2007, reclamantul a solicitat obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata daunelor morale şi materiale indexate, conform coeficientului de inflaţie, nici instanţa de fond, nici cea de apel nu au acordat această indexare, iar prin recursul soluţionat prin Decizia nr. 500 din 29 aprilie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia civilă şi de proprietate intelectuală, reclamantul nu a formulat critici sub acest aspect.
Totodată, s-a mai reţinut că reclamantul nu a solicitat actualizarea sumelor reprezentând daune morale şi materiale nici cu ocazia executării titlului executori, plata fiind efectuată la data de 23 decembrie 2008.
Împotriva acestei decizii, reclamantul F.N.D. a formulat contestaţie în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia civilă şi de proprietate intelectuală la data de 14 iunie 2011, sub nr. 4956/1/2011.
Prin criticile formulate, contestatorul a arătat în esenţă că, deşi recursul a fost considerat fondat, nu a fost analizat decât parţial sub aspectul că reclamantul nu a formulat critici în recursul soluţionat prin Decizia nr. 5001 din 29 aprilie 2009, pentru faptul că instanţele de fond şi apel nu au acordat daunele indexate.
Nu a fost analizat motivul de recurs prin care s-a susţinut că instanţa de apel a respins apelul promovat de Statul Român şi a constatat admisibilă acţiunea reclamantului F.N.D. prin care acesta a solicitat şi indexarea daunelor morale, în apel nefiind criticată acordarea indexării pentru daunele materiale.
Mai mult, instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială deoarece a analizat un motiv de recurs de ordine publică ce nu a fost invocat de părţile din dosar şi nu a fost pus în discuţia părţilor conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., şi anume incidenţa art. 3712 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, greşeala materială prevăzută de art. 318 ipoteza 1 C. proc. civ., constă în faptul că acţiunea a fost considerată inadmisibilă în urma analizării unui motiv de recurs care nu a fost invocat de părţi şi nici nu a fost pus în discuţie.
Este adevărat că şi recurenta a solicitat respingerea acţiunii ca fiind admisibilă, însă cu motivarea că intimatul reclamant avea deschisă numai calea revizuirii, conform art. 322 pct. 2 C. proc. civ., aspect care nu a mai fost analizat de instanţa de recurs. Acţiunea nu era inadmisibilă având în vedere că, în speţă, nu erau aplicabile dispoziţiile art. 3712 alin. (3), deoarece executarea s-a făcut voluntar şi nu silit, astfel că organul de executare nu era sesizat şi abilitat să facă aplicaţiunea acestui text de lege.
Totodată instanţa de recurs nu a analizat motivul de recurs privind greşita admitere a acţiunii pentru indexarea daunelor morale.
Greşita admitere a acţiunii pentru indexarea daunelor materiale a fost invocată omisso medio în recurs nefăcând obiectul motivelor de apel, astfel încât nu putea fi analizat în recurs, dacă în apel nu a fost invocat şi analizat.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul F.N.D., Înalta Curte constată următoarele:
Având în vedere că această cale de atac extraordinară a fost introdusă de altă parte decât recurenta, se impune verificarea interesului contestatorului în formularea prezentei contestaţii.
Deoarece obiectul contestaţiei în anulare speciale îl constituie hotărârile pronunţate asupra recursului, pot avea calitatea de subiecte ale acestei contestaţii recurentul şi intimatul, dacă, atât unul cât şi celălalt, justifică un interes.
Contestatorul justifică interes în formularea prezentei contestaţii în anulare, având în vedere că, prin admiterea contestaţiei în anulare s-ar anula recursul declarat de partea adversă, D.G.F.P. Gorj, recurs prin care au fost casate Decizia din apel şi sentinţa şi a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea promovată de reclamantul F.N.D., contestator în prezenta cauză, soluţie care îi este defavorabilă acestuia.
În ceea ce priveşte motivele de contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că acestea se întemeiază pe art. 318 teza I şi a II-a C. proc. civ., respectiv neanalizarea unor motive de recurs şi săvârşirea unei greşeli materiale constând în reţinerea ca fondat a unui motiv de recurs, invocat ca şi motiv de ordine publică, ce nu a fost pus în discuţia părţilor.
Cele două argumente aduse în susţinerea contestaţiei în anulare nu sunt fondate.
Pe de o parte, deoarece legea pretinde, pentru admiterea contestaţiei în anulare speciale reglementată de teza I a art. 318 C. proc. civ., ca soluţia dată în recurs să fie de respingere sau de admitere numai în parte a recursului, ipoteză care nu se regăseşte în cauză, unde recursul a fost admis în totalitate.
Soluţia pronunţată s-a întemeiat numai pe considerentul că acţiunea este inadmisibilă în raport de prevederile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, în mod corect instanţa de recurs nu a considerat că se impune analizarea tuturor motivelor de recurs câtă vreme numai unul dintre acestea, fiind găsit fondat, a atras casarea întregii decizii pronunţate în apel, făcând inutil controlul de legalitate asupra altor aspecte, datorită caracterului peremptoriu al excepţiei inadmisibilităţii.
Prin urmare, neanalizarea tuturor motivelor de recurs nu se impunea faţă de soluţia de admitere în totalitate a recursului, astfel încât Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare speciale sub acest prim motiv.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare, anume existenţa unei erori materiale, Înalta Curte observă că se invocă nu o greşeală materială în sensul de confuzie asupra unor elemente formale sau date materiale, care vizează aspecte formale ale judecăţii, ci o greşeală de judecată, constând în aplicarea unui temei de drept care nu a fost invocat în cauză şi pe care instanţa nu a înţeles să îl pună în discuţia părţilor înainte de a-l considera aplicabil în cauză, ceea ce constituie, în mod evident, o eventuală greşeală de judecată, care nu poate fi pusă în discuţie pe calea contestaţiei în anulare.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu sunt incidente motivele de contestaţie în anulare invocate, astfel încât va respinge această cale de atac de retractare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul F.N.D. împotriva deciziei nr. 6600 din 7 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3197/2012. Civil. Legea 10/2001. Acţiune în... | ICCJ. Decizia nr. 3047/2012. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
