ICCJ. Decizia nr. 3403/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3403/2012
Dosar nr. 740/101/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 627 din 9 noiembrie 2010 Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Prefectura Mehedinţi faţă de care a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesual pasive.
A respins excepţiile invocate de Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor.
A respins în fond acţiunea civilă formulată de reclamantele A.A. - N. şi A.C.R. în contradictoriu cu pârâtele Primăria Drobeta Turnu Severin şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantele au solicitat obligarea pârâţilor Prefectura Mehedinţi, Primăria Drobeta Turnu Severin şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata despăgubirilor actualizate pe care le-au încasat în anul 2002, pentru imobilul situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin, conform adresei nr. 3727 din 26 martie 2002, cât şi pentru suprafaţa de teren de 55,84 mp aferentă imobilului.
Au mai arătat că, imobilul în litigiu a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, că au uzat de prevederile Legii nr. 112/1995, însă nu i s-a acordat suma de 52.156.973 lei vechi, iar pentru suprafaţa de 55,84 mp, nu s-au calculat despăgubiri.
Ulterior, au uzat de prevederile Legii nr. 10/2001 promovând prezenta acţiune, pentru ca la data de 29 iunie 2010, reclamantele şi-au completat acţiunea solicitând ca valoarea despăgubirilor să fie calculată potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziţia nr. 1828 din 14 aprilie 2009, scrisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, ca fiind imposibil de restituit, propunându-se măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafaţă de 264 mp , şi construcţii în suprafaţă de 133,575 mp.
Întrucât prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, instanţa nu mai are competenţa de a stabili valoarea despăgubirilor, aceasta fiind atributul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pretenţiile reclamantelor vor fi soluţionate prin Decizia emisă de această din urmă instituţie, astfel încât acţiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele susţinând în esenţă, că dosarul a fost soluţionat după 11 luni de tergiversări, într-o singură şedinţă, în care Primăria, Prefectura şi A.N.P.R. au dat răspunsuri ambigue, că actele şi relaţiile comunicate sunt necomplete, că dispoziţia nr. 1828/2009 a fost emisă după circa 8 ani, respingându-se cererea de restituire în natură a imobilului, fără a se face referire la valoarea acestuia.
Au mai arătat că nu s-a avut în vedere Decizia XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, şi că dosarul A.N.R.P. conţine date incorecte.
Prin Decizia civilă nr. 253 din 19 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins apelul formulat de reclamantele A.C.R.D. şi A.A.N. reţinându-se în considerentele hotărârii următoarelor argumente:
Reclamantele au învestit instanţa de fond, în temeiul Legii nr. 10/2001, cu o cerere în despăgubiri pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, preluat abuziv în temeiul Decretului nr. 92/1950 de către Statul Român.
Cu privire la modul de soluţionare a notificării reclamantelor, s-a stabilit, pe parcursul derulării procesului că, prin dispoziţia nr. 1828 din 14 aprilie 2009 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, propunându-se, măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, urmând să se calculeze cuantumul acestora de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie ce poate fi atacată în justiţie în condiţiile prevăzute în cap. VI, art. 19-20, din Legea nr. 247/2005.
În speţă, fiind vorba despre o dispoziţie emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc numai în condiţiile prevăzute de această lege şi nu printr-o dispoziţie emisă de pârâte sau de către instanţa de judecată, cum au solicitat reclamantele.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la actele emise de instituţiile cu atribuţii în procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor, a modului de comunicare a acestora, între ele sau cu reclamantele, precum şi conţinutul dosarului A.N.R.P., instanţa de apel le-a apreciat ca fiind irelevantă în cauza de faţă, întrucât vizează recunoaşterea dreptului nu şi întinderea acestuia, sub aspectul cuantumului despăgubirilor.
Referitor la tergiversarea soluţionării cauzei, Curtea a constatat că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a unei hotărâri judecătoreşti şi mai mult decât atât, faţă de complexitatea cauzei, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă, într-un termen rezonabil, de circa 9 luni de zile.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamantele A.C.C.R. şi A.A.N. criticând-o ca nelegală întrucât dispoziţia nr. 1828 din 14 aprilie 2009, nu a fost comunicată pentru a putea fi contestată, decât după trecerea unui an de la data promovării acţiunii ce formează obiectul dosarului de faţă, solicitând ca în Decizia ce se va pronunţa să se specifice, explicit, nu în considerente, că pentru imobilul în litigiu nu a fost încasată suma de 52.156.973 lei vechi – 5.215 RON, că nu au fost calculate în baza Legii nr. 112/1995 despăgubirile pentru suprafaţa de 55,84 mp , aferente imobilului şi diferenţa de valoare a imobilului conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.
În dezvoltarea acestor critici reclamantele au susţinut că, notificarea nr. 72/E/2001 a fost soluţionată după trecerea a 8 ani, cu încălcarea art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia nr. 1828 din 14 aprilie 2011, fiind trimisă A.N.R.P. după 11 luni de la emiterea ei, cu dosar necomplet şi acte nelizibile.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin dispoziţia nr. 1828 din 14 aprilie 2009 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de recurentele – reclamante pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, ca fiind imposibil de restituit, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul în suprafaţă de 133,575 mp.
Recurentele – reclamante nu au contestat faptul că imobilul a fost înstrăinat chiriaşilor în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru care au primit o parte din despăgubiri, cum rezultă din hotărârile nr. 144/1996 şi nr. 578/2000.
Critica recurentelor-reclamante priveşte refuzul instanţelor de a stabili cuantumul despăgubirilor potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi faptul că a fost omisă suprafaţa de 55,84 mp, şi nu a fost încasată nici suma de 52.156.973 Rol.
Contrar celor susţinute de recurente, adoptarea Legii nr. 247/2005 a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, obligatorii: cea prevăzută de Legea nr. 10/2001, al cărei punct final îl reprezintă Decizia sau dispoziţia motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor emisă în procedura administrativă ori în cea judiciară şi procedura derulată în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Prin Decizia nr. LII/2007 pronunţată de cătreSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că „Prevederile cuprinse în art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/205 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005”.
În sens contrar, deciziile sau dispoziţiile emise ulterior adoptării Legii nr. 247/2005 sunt supuse prevederilor art. 16 din Titlul VII, cum este cazul de faţă.
În aceste condiţii, recursul formulat de către recurentele – reclamante va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele A.A.N. şi A.C.C.R. împotriva deciziei civile nr. 253 din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3426/2012. Civil. Constatare nulitate act... | ICCJ. Decizia nr. 3365/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
