ICCJ. Decizia nr. 3426/2012. Civil. Constatare nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3426/2012
Dosar nr. 6164/118/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1256 din 16 iulie 2010 a Tribunalului Constanţa a fost respinsă ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamanta SC M. Constanţa privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 1198 din 9 iulie 2004 la B.N.P. G.L., încheiat între pârâţii F.C., F.E., F.V. ca vânzători şi F.C. şi C.S. în calitate de cumpărători ai acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că societatea reclamantă este deţinătoarea imobilului situat în Constanţa, cu privire la care pârâţii F. au formulat în temeiul Legii nr. 10/2001, două notificări, una adresată reclamantei, iar cea de-a doua Primarului Municipiului Constanţa, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului.
Prin Decizia nr. 145 din 4 iunie 2004 reclamanta a respins notificarea cu motivarea că are calitatea de constructor de bună credinţă, având totodată capital privat.
Pârâţii F. au formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată sub nr. 1190/36/2007 al Tribunalului Constanţa însă în timp ce cauza era pendinte a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care notificatorii au transmis cumpărătorilor C. toate drepturile litigioase pretinse în cadrul Legii nr. 10/2001.
Prin litigiul de faţă reclamanta a invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase susţinând în esenţă cauza şi obiectul ilicit al acestui act, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în privinţa calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul legii speciale.
Instanţa de fond a apreciat că nu subzistă aceste critici de nulitate, întrucât vânzarea (cesiunea) de drepturi litigioase este reglementată de art. 1392 C. civ., este un contract aleatoriu, fiind îndeplinite condiţiile de validitate a unei asemenea convenţii.
A înlăturat trimiterile făcute de reclamantă la instituţia retractului litigios şi la practica instanţei supreme în privinţa calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, ca neavând legătură cu speţa dedusă judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC M. S.A. Constanţa, criticile vizând greşita aplicare a legii la situaţia de fapt.
Sub acest aspect apelanta a arătat că, pentru o sumă de bani considerabilă, contractul a avut drept scop o transmitere a calităţii procesuale, iar nu o stingere a dreptului litigios, ceea ce este nelegal, practica instanţelor fiind unanimă în sensul că împotriva dispoziţiei/deciziei emisă de unitatea deţinătoare, calitate procesuală activă nu poate avea decât notificatorul.
Că înstrăinarea dreptului litigios de către o persoană care ipotetic îndeplinea condiţiile pentru a-i fi recunoscută calitatea, în sensul dat de Legea nr. 10/2001, constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, întrucât limitele dreptului de proprietate, inclusiv a măsurilor reparatorii ce vizează retrocedarea imobilului sunt stabilite de lege, iar în cauză legea a fost încălcată într-un scop speculativ.
Prin Decizia civilă nr. 143/C din 14 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând în considerentele hotărârii următoarele:
Prin scopul avut în vedere de părţile contractante şi faţă de obiectul raportului juridic, prin contractul intitulat „de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase” autentificat sub nr. 1198 din 9 iulie 2004 la BNP G.L.(Năvodari) s-a urmărit de fapt cesiunea drepturilor succesorale evocate în procedura Legii nr. 10/2001, de către cedenţii F. către cesionarii C. arătându-se în cuprinsul actului că intimaţii – pârâţi F.E., F.V. şi F.C. au intenţionat să vândă toate drepturile (aflate în litigiul ce formează obiectul dosarului nr. 934/2004 al Tribunalului Constanţa), pretinse în baza calităţii de moştenitori ai autorilor lor N., C. şi R.F. asupra imobilului din Constanţa.
Cedenţii, au precizat că drepturile cesionate, care au făcut obiectul notificării nr. 1083 din 26 martie 2004, respinsă prin Decizia nr. 135/2004 a SC M.C. SA se fundamentează pe certificatul de moştenitor eliberat de BNP „Asociaţi I. şi P.I.G.” şi pe actele de proprietate ale antecesorilor.
Că, acestea fiind clauzele contractuale, este evident că părţile nu au apelat la instituţia retractului litigios reglementată de art. 1402 C. civ., actul juridic intitulat contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, vizând o translaţie a drepturilor pretinse în considerarea calităţii cedenţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru imobilul din litigiu în procedura Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M.C. SA invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
Împotriva dispoziţiei emisă în procedura Legii nr. 10/2001, de către unitatea deţinătoare, singurul care poate formula contestaţie şi are calitate procesuală activă este notificatorul, persoană îndreptăţită, al cărui bun a fost preluat de către stat în condiţiile stabilite de art. 24 din Legea nr. 10/2001. Acest drept fiind unul personal şi netransmisibil în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Or, pârâţii C. nu au calitatea de moştenitori, nu îndeplinesc cerinţele art. 4 din Legea nr. 10/2001, astfel încât înstrăinarea dreptului litigios reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţia României, întrucât limitele dreptului de proprietate inclusiv al măsurilor reparatorii sunt stabilite de lege.
În raport cu cele expuse, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea soluţiei, în sensul admiterii apelului şi rejudecând cauza, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prevalându-se de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 pârâţii F. au formulat notificarea înregistrată sub nr. 311/2001 prin care au solicitat Primăriei Municipiului Constanţa restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Având în vedere situaţia terenului aflat în patrimoniul Municipiului Constanţa şi faptul că, imobilul construcţiei se afla în proprietatea SC M. SA Constanţa notificarea a fost trimisă spre soluţionare acestei din urmă societăţi.
Prin Decizia nr. 135 din 4 iunie 2004 emisă de SC M. SA Constanţa a fost respinsă notificarea formulată de pârâţii F.
Împotriva acestei decizii, pârâţii au formulat contestaţie în temeiul Legii nr. 10/2001.
După formularea contestaţiei împotriva deciziei nr. 135 din 4 iunie 2009, pârâţii F. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1198 din 9 iulie 2004 au înstrăinat toate drepturile ce li se cuveneau numiţilor F.C. şi C.S., preţul vânzării fiind de 500.000 dolari SUA.
La data de 10 martie 2008 reclamanta a învestit Judecătoria Constanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 1198 din 9 iulie 2004, invocând cauza şi caracterul ilicit al obiectului acestui contract, întrucât o asemenea transmitere a drepturilor litigioase este în neconcordanţă cu dispoziţiile şi raţiunea Legii nr. 10/2001.
A mai susţinut că, urmărind condiţiile de admisibilitate ale retractului litigios, rezultă nelegalitatea acestei convenţii, dat fiind că într-un asemenea caz, vânzare are loc pentru a permite terţului titular al dreptului să stingă respectiva cauză fără judecată.
Că, singurul care poate avea calitate procesuală activă poate fi doar notificatorul, adică persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
În stabilirea persoanelor îndreptăţite la moştenire, legiuitorul indică limitativ, excepţia prevăzută de art. 4 alin. (2) din lege, care recunoaşte acest drept şi moştenitorilor persoanei fizice îndreptăţite.
Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că, procedura administrativă de restituire în natură sau prin contract poate fi declanşată numai de către persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii şi tot aceasta are facultatea de a sesiza instanţa de judecată cu o contestaţie împotriva refuzului nejustificat de a soluţiona notificarea.
În speţă, calitatea procesuală activă în declanşarea litigiului ce formează obiectului dosarului nr. 935/2004 o au pârâţii F., întrucât aceştia au formulat notificarea înregistrată sub nr. 3133/2001, şi tot aceştia au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 135 din 4 iunie 2004 emisă de recurenta – reclamantă.
În acest context, în mod corect, atât prima instanţă cât şi cea de apel au apreciat că, dreptul litigios poate forma obiectul cesiunii, întrucât cedenţii F. au fost cei care au formulat în nume propriu notificarea şi tot ei au promovat contestaţia împotriva deciziei nr. 135 din 4 iunie 2004 emisă de recurenta – reclamantă, nefiind încălcate dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă SC M. S.A. Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. CONSTANŢA S.A împotriva deciziei civile nr. 143 C din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3427/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3403/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
