ICCJ. Decizia nr. 3427/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3427/2012
Dosar nr.4614/1/2011
Şedinţa publică din 17 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 4831 din 30 septembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul reclamanţilor P.G., D.R., H.S., A.F., H.M. şi H.A., a modificat Decizia, a admis apelul reclamanţilor, a schimbat sentinţa, în sensul că, a admis în parte contestaţia reclamanţilor împotriva dispoziţiei nr. 8334 din 16 noiembrie 2006, emisă de Primăria Municipiului Slatina, a modificat în parte dispoziţia, în sensul că a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru 2929 mp teren, situat în municipiul Slatina, (în loc de 800 mp), a menţinut restul prevederilor dispoziţiei.
Împotriva deciziei civile susmenţionate au formulat contestaţie în anulare la data de 01 iunie 2011, contestatorii P.G., A.F., D.R., H.S., H.M., H.A., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 318 teza 1 C. proc. civ. - greşeala materială.
S-a susţinut că prin Decizia civilă nr. 1769 din 14 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantei, a casat Decizia civilă nr. 725 din 04 iulie 2007, cu obligativitatea de a se verifica dacă terenul în litigiu este ocupat funcţional, integral sau parţial, de lucrările pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea, respectiv dacă există vreo porţiune afectată de servituţi legale sau de alte amenajări de utilitate publică ale localităţii.
Simpla împrejurare că o parte din terenul în litigiu este în incinta unui grup şcolar, fără a se stabili în ce mod este utilizat şi în ce mod ar afecta, restituirea, funcţionarea acestei unităţi şcolare, nu este suficientă pentru a se concluziona că legea a fost corect aplicată.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert M.P., parcela expropriată este liberă, neafectată de construcţii de nici un fel şi are suprafaţa de 192 mp. Expertul a măsurat şi a inserat în acelaşi raport că, din terenul expropriat în anul 1969, sunt liberi alţi 1930 mp.
Cele două decizii de expropriere nu au avut finalitate totală în procesul de sistematizare, în sensul că nu a fost ocupată cu construcţii şi amenajaţi tehnico-utilitare, întreaga suprafaţă de teren expropriată, în prezent pentru cei 2122 mp de teren, liberi de construcţii, nu s-au făcut şi pus în aplicare proiecte de sistematizare.
În temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 7 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a invocat prioritatea restituirii în natură, faţă de restituirea prin echivalent. Această soluţie legislativă a fost accentuată ca urmare a modificării - prin Legea nr. 247/2005 - prevederilor art. 16 din lege care, în redactarea actuală, dispune că, în situaţia imobilelor necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori socio-culturale, foştilor proprietari li se restituie imobilul în proprietate, cu obligaţia de a-i menţine afectaţiune pe o perioadă de până la trei ani, sau după caz, de până la cinci ani, de la data emiterii deciziei ori dispoziţiei. În drept, au fost invocate şi dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Din schiţa anexă la raportul de expertiză, se poate observa că terenul are ieşire la strada principală şi că poate fi împrejmuit distinct, unitar şi solitar.
In momentul în care se va restitui suprafaţa totală de 2122 mp, nu se va îngreuna sau bloca accesul către nici una dintre construcţiile Grupului Şcolar Metalurgic, terenul va putea fi considerat parte distinctă, existând posibilitatea de ieşire la strada principală în municipiul Slatina şi sub nici o formă nu va bloca accesul Grupului Şcolar Metalurgic.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia in anulare este o cale extraordinara de atac prin care se poate solicita retractarea hotărârii atacate, doar pentru situaţiile prescrise de lege, cu consecinţa desfiinţării hotărârii deja pronunţate si rejudecarea cauzei.
Contestaţia in anulare speciala, prevăzuta de art. 318 C. proc. civ., care constituie mijlocul procedural ales de contestatori pentru susţinerea cauzei pendinte, are in vedere situaţia in care hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei erori materiale.
Accepţiunea noţiunii de greşeala materiala, conforma exigentelor normei procedurale susmenţionate, vizează exclusiv situaţii concrete de erori materiale in legătura cu aspectele formale ale judecării recursului si care au avut drept consecinţa darea unei soluţii greşite.
Rezulta aşadar, ca textul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. are in vedere o situaţie de excepţie, respectiv greşeli de fapt involuntare, iar nu pretinse greşeli de judecata - de apreciere a probelor administrate in cauza, de interpretare a unor dispoziţii legale cuprinse in acte normative interne sau internaţionale, jurisprudenţa instanţelor naţionale sau europene.
Cât timp nu poate fi susţinuta o situaţie evidenta de eroare materiala in conţinutul hotărârii pronunţate, nu poate fi validat nici un demers judiciar prin care se urmăreşte reevaluarea situaţiei litigioase in fata aceleiaşi instanţe de judecata, cu consecinţa schimbării soluţiei pe fondul cauzei.
Cauza Raicu împotriva României a sancţionat desfiinţarea unei hotărâri definitive si irevocabile pentru partea care a câştigat procesul de consolidare a propriului titlu de proprietate, tocmai in considerarea unor principii de drept recunoscute in ordinea juridica internaţionala, principiul securităţii raporturilor juridice si principiul preeminentei dreptului in ordinea de drept a statelor semnatare ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Aşa fiind, cum critica invocată de contestatori nu se subsumează motivului de contestaţie în anulare reglementat de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii P.G., D.R., A.F., H.M., H.A. şi H.S. împotriva deciziei civile nr. 4831 din 30 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3505/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3426/2012. Civil. Constatare nulitate act... → |
|---|
