ICCJ. Decizia nr. 3446/2012. Civil
| Comentarii |
|
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, reține:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2706/3, la data de 27 ianuarie 2012, pe rolul Tribunalului București, petenta Federația Națională a Sindicatelor din Administrație a solicitat instanței să pronunțe o sentință, prin care să constate îndeplinirea de către petenta a condițiilor de reprezentativitate la nivelul de sector de activitate, condiții ce sunt prevăzute de art. 51 alin. (1) pct. b) din Legea nr. 62/2011 și prin care să ateste că federația petenta este reprezentativă la nivel de sector de activitate - Administrație Publică, Activități ale Organizațiilor și Organismelor extrateritoriale, astfel cum această activitate este definită de H.G.R. nr. 1260/2011, privind sectoarele de activitate stabilite conform Legii nr. 62/2011.
Prin Sentința civilă nr. 3 din 14 februarie 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția lipsei competenței sale teritoriale exclusive, excepție pe care a invocat-o din oficiu, în temeiul art. 51 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 și art. 42 alin. (2) din același act normativ, și, în consecință, a declinat, în favoarea Tribunalului Brașov, competența de soluționare a cererii formulată de petenta Federația Națională a Sindicatelor din Administrație.
La adoptarea acestei soluții, Tribunalul București a reținut, în esență, că, federația petenta a dobândit personalitate juridică prin Sentința civilă nr. 475 din 29 iulie 1995, pronunțată de Tribunalul Brașov, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 42 din același act normativ, această instanță este competentă și să constate îndeplinirea de către această parte a condițiilor de reprezentativitate la nivel de sector de activitate.
în urma declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, aceasta a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. 2568/62, la data de 16 martie 2012.
La termenul de judecată din data de 26 martie 2012, Tribunalul Brașov, din oficiu, pentru considerentele expuse în încheierea acestui termen de judecată, a invocat excepția lipsei competenței sale teritoriale exclusive în soluționarea pricinii.
Analizând cu prioritate această excepție absolută și dirimantă ce face de prisos în tot cercetarea în fond a cererii, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a constatat că, Legea nr. 62/2011, ce este aplicabilă în cauză, conține două dispoziții legale prin care se reglementează competența de soluționare a unei cereri ce are ca obiect constatarea îndeplinirii de către organizațiile sindicale a condițiilor de reprezentativitate, respectiv dispozițiile legale ce sunt cuprinse în art. 52 alin. (2) și dispozițiile legale ce sunt cuprinse în art. 53 alin. (1), dispoziții legale pe care le-am redat anterior.
Folosind metodele de interpretare sistematică și logică, Tribunalul Brașov a apreciat că dispoziția conținută de art. 52 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 se constituie în norma generală ce reglementează competența de soluționare a cererilor ce au ca obiect constarea îndeplinirii de către organizațiile sindicale a condițiilor de reprezentativitate instituite de lege, în timp ce prevederile cuprinse în art. 53 alin. (1) din actul normativ menționat reprezintă norma specială în materie, ce se aplică numai în cazul federațiilor și confederațiilor.
Instanța a apreciat că, sub aspectul competenței de soluționare a cauzei, federației petente îi sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, text de lege ce instituie o competentă teritorială exclusivă, în conformitate cu care, instanța competentă să se pronunțe asupra cererii pe care această parte a formulat-o este Tribunalul București. în conformitate cu prevederile art. 159 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile legale menționate, Tribunalul Brașov a admis excepția pe care a invocat-o din oficiu, iar, în temeiul art. 158 alin. (3) din același act normativ, s-a declarat necompetentă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, prin Sentința civilă nr. 104D din 30 martie 2012.
înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea prezentului regulator de competență, va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov, pentru considerentele ce succed.
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie constatarea îndeplinirii de către petentă a condițiilor de reprezentativitate la nivel de sector de activitate, fiind incidente dispozițiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, coroborat cu art. 42 din aceeași lege.
în baza acestor dispoziții, ale art. 42 din Legea nr. 42/2011, în vederea dobândirii personalității juridice, împuternicitul special al federației sau confederației sindicale va depune la Tribunalul a cărui rază teritorială își are sediul federația sau confederația va depune o cerere pentru dobândirea personalității juridice. Astfel, Tribunalul în circumscripția căruia își are sediul federația va soluționa cererea de acordare a personalității juridice.
De asemenea, dispoziția art. 51 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, prevede că instanța competentă care verifică și recunoaște condițiile de reprezentativitate este instanța care a acordat personalitate juridică organizației sindicale. Cum Tribunalul Brașov este instanța care a admis cererea de acordare a personalității juridice, acordând această personalitate, având în vedere art. 42 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, înalta Curte de Casație și Justiție stabilește că Tribunalului Brașov îi revine competența de a constata îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate la nivel de sector de activitate prevăzute de art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 62/2011.
Pentru aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție în baza art. 22 C. proc. civ. a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4943/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3437/2012. Civil → |
|---|
