ICCJ. Decizia nr. 3684/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 3684/2012
Dosar nr. 54693/3/2011
Şedinţa de la 26 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorul H.L., prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, a chemat în judecată intimaţii M.A.I. şi Casa de Pensii a M.A.I., solicitând instanţei anularea deciziei de reclaculare a pensiei emisă în baza Legii nr. 119/2010, menţinerea pensiei stabilite anterior, plata diferenţelor de pensie cu dobândă legală aferentă.
Prin sentinţa civilă nr. 1237 din 1 iunie 2011, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând, în esenţă, faptul că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar potrivit art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva altor pârâţi decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii se adresează instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. Aşa fiind, prima instanţa învestită a reţinut că în cauză, având în vedere că, prezenta contestaţie este îndreptată împotriva M.A.I. cu sediul în Bucureşti, competenţa teritorială revine Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin sentinţa civilă nr. 3040 din 30 martie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa astfel, Tribunalul Bucureşti, a reţinut în esenţă că, litigiul nu este de competenţa sa, întrucât prevederile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Iaşi, reglementează din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparţinând instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
S-a apreciat că pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, aceasta fiind legea nouă, respectiv Legea nr. 263/2010, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
În consecinţă, Tribunalul Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi în circumscripţia căruia se află domiciliul contestatorului, motiv pentru care a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Cauza dedusă judecaţii este un litigiu de asigurări sociale, contestatorul H.L. învestind instanţa cu o cerere prin care solicită anularea deciziei din data de 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.
Este de necontestat că decizia de recalcularea a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010. Cererea de anulare a fost formulată la data de 7 martie 2011, în contradictoriu cu M.A.I., Casa de Pensii a M.A.I., depusă la instanţa de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Dispoziţiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000, Ia care făceau trimitere prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reţinut că, potrivit prevederilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conţinutul dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000) competenţa de soluţionare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a Caselor teritoriale de pensii (fostele Case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a M.A.I. şi S.R.I.), sunt de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport şi de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de reţinut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Prin urmare, având în vedere că, în speţa de faţă, competenţa teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află în raza judeţului Iaşi, se reţine că, competenţa teritorială pentru soluţionarea cauzei îi revine Tribunalului Iaşi.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatorul H.L. în favoarea Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3683/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3685/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
