ICCJ. Decizia nr. 3981/2012. Civil. Prestaţie tabulară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3981/2012
Dosar nr. 7655/62/2010
Şedinţa publică din 31 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 299/2010, Tribunalul Braşov a admis în parte, astfel cum a fost precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I.D.I.S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al SC M.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC M.G. SRL, prin lichidator judiciar B. SPRL, şi, în consecinţă:
A obligat pârâta să încheie cu reclamanta un contract autentic de vânzare-cumpărare, pentru imobilul înscris în cartea funciară nr. 7858 Hărman, sub nr. top. 7054/10/1/9/2, compus din corpul C- Atelier tâmplărie, corp d - magazie şi centrală termică la parter şi corp administrativ la etaj şi din construcţiile: atelier de tâmplărie, magazii, CT şi teren de 4440 mp. cu cota de 6% din părţile de uz comun, rezervor motorină, pompă distribuţie, cazan Buderus cu instalaţia de încălzire, împrejmuire prefabricate, alimentare cu apă, depozit combustibil, în caz de refuz, prezenta sentinţă va ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A dispus intabularea în evidenţele de carte funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, asupra imobilului mai sus identificat.
A respins restul pretenţiilor formulate de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen, pârâta SC M.G. SRL prin lichidator judiciar B.SPRL Braşov.
Analizând apelul formulat, instanţa a constatat că apelul nu este fondat, reţinând că sunt reiterate aceleaşi apărări ale debitoarei obligaţiei de perfectare a vânzării.
Conform dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, condiţionarea vânzării unui bun de existenţa unei hotărâri AGA nu se aplică SRL –urilor, ci SA- urilor.
Chiar şi aşa, în cazul de faţă se constată că pentru vânzarea în cauză a fost dat acordul asociatului ( administrator) care avea cel mai mare procent din capitalul social, M.I. Acesta era asociat (administrator ) la ambele societăţi – vânzătoare şi cumpărătoare, fiind vorba de constituirea unor societăţi de familie (soţ, soţie şi fiică), fiecare având procente din capitalul social de la fiecare SRL contractant.
În speţă, ambele societăţi fiind în procedura insolvenţei SC M.C. SRL prin sentinţa civilă 1595 din 9 iulie 2009, iar SC M.G. SRL prin sentinţa civilă 208 din 21 martie 2005, este evident interesul actual al administratorilor judiciari ai acestor societăţi de a atrage acest imobil ce face obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, fiecare în patrimoniul societăţii administrate pentru a-şi îndestula creanţele creditorilor în procedura executării silite.
Împotriva deciziei civile nr. 57 Ap din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs pârâta SC M.G. SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. SPRL care a susţinut următoarele motive de nelegalitate.
În opinia recurentei, contractul de vânzare-cumpărare este o promisiune de vânzare, care nu s-a concretizat datorită faptului că cele două părţi au intrat în insolvenţă, conform sentinţei nr. 482/2009 pronunţată în dos. 2647/62/2008 de Tribunalul Braşov pentru S.C. M.C.SRL şi sentinţei nr. 208 din 21 martie 2005 pronunţată în dos. 542/2004 faţă de SC M.G. SRL.
În consecinţă, antecontractul nu se bucură de forţă obligatorie, neexecutarea fiind o culpă exclusivă a cumpărătorului, S.C. M.C. SRL care nu a achitat preţul, încălcând astfel obligaţia sa contractuală.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel, nu au analizat temeinic, natura juridică a antecontractului, respectiv aceea de contract comercial şi nici faptul că obligaţia de plată a preţului nu a fost onorată de cumpărător (intimata-reclamantă).
Se susţine că, în mod clar, competenţa de soluţionare a acţiunii iniţiate de intimata reclamantă era a unui complet de judecată comercial, şi nu civil.
În fond, instanţa de fond şi cea de apel, în mod greşit au înlăturat apărarea pârâtei, respectiv condiţia obligatorie ca la baza încheierii contractului să stea hotărârile asociaţilor celor două societăţi, hotărâri ce trebuie adoptate cu votul tuturor asociaţilor indiferent de predarea părţilor sociale deţinute de aceştia.
Această obligaţie, în special când are ca obiect înstrăinarea bunurilor din patrimoniu este prevăzută şi în actele constitutive ale celor două societăţi.
Privitor la obligaţia de plată a preţului, instanţa de fond şi cea de apel, au constatat în mod eronat şi prin încălcarea prevederilor legale în materie contabilă, privitor la încheierea actului juridic intitulat operaţiune de compensare".
Se invocă în drept dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Analizând Decizia recurată prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Pentru a opera motivul de casare reglementat de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să se dea cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Motivul de recurs ce vizează necompetenţa instanţei civile de a soluţiona această cauză nu subzistă. Obiectul prezentei acţiuni îl constituie o acţiune în prestaţie tabulară care are natura unei acţiuni civile, al cărei obiect este evaluabil în bani. Astfel, în mod corect Judecătoria Braşov a declinat [în baza art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.] competenţa de soluţionare a prezentei cauze la Tribunalul Braşov competent a soluţiona, în fond acţiunea, Curtea de Apel Braşov fiind competentă să soluţioneze apelul împotriva acestei sentinţe, ca instanţă civilă.
În consecinţă, critica ce vizează necompetenţa materială a instanţei nu poate fi primită.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de apel a considerat că Tribunalul Braşov a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume art. 1144 şi art. 1145 C. civ.
Conform dispoziţiilor art. 1144 C. civ., „compensaţia operează de drept în puterea legii, şi chiar când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta, cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată şi până la concurenţa cotităţilor respective”. Aşa cum a reţinut instanţa de apel, regulile compensării au fost aplicate şi interpretate în mod just, s-a întocmit în cauză ordinul de compensare nr. 4671805 din 30 august 2004 semnat de ambele părţi, neputând fi primite susţinerile recurentei în sensul că operaţiunea de compensare nu s-a realizat şi că nu s-a făcut dovada plăţii preţului.
Nici criticile recurentei SC M.G. SRL prin lichidator judiciar B. SPRL privind necesitatea existenţei unei hotărâri a adunării asociaţilor în ceea ce priveşte vânzarea unui imobil proprietatea unei societăţi comerciale nu subzistă.
Aşa cum a reţinut instanţa de apel, nu este necesară existenţa unei hotărâri a Adunării Generale a Acţionarilor în cadrul societăţilor cu răspundere limitată.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.G. SRL prin lichidator judiciar B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 57 Ap din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4007/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3978/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
