ICCJ. Decizia nr. 4490/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs

Decizii civile ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 4490/2012

Dosar nr. 1222/54/2010

Şedinţa publică din 15 iunie 2012

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2003 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul N.D. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Finanţelor Publice Dolj, A.V.A.S. (fost A.P.A.P.S.), şi SC M.S. SA Craiova, solicitând obligarea acestora de a-i lăsa, în deplină proprietate şi posesie, imobilul compus din moară de măcinat grâu şi porumb, cu anexe, inclusiv o casă de locuit pentru personalul morii, ce au fost preluate în mod abuziv în anul 1948 de la autorul reclamantului, N.H., situate în Comuna Cernăteşti, judeţul Dolj.

S-a solicitat, totodată, restituirea fructelor percepute, iar cazul în care imobilul nu mai există fizic, restituirea prin echivalent.

La data de 28 februarie 2003, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în loc de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi a solicitat obligarea pârâtei SC M.S. SA Craiova să emită, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 decizie motivată privind cererea sa de restituire în natură a morii ţărăneşti.

Prin sentinţa civilă nr. 378 din 14 octombrie 2004, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins contestaţia ca tardiv formulată, reţinând că decizia din 08 octombrie 2001, prin care SC M.S. SA a respins cererea reclamantului de restituire în natură a imobilului, i-a fost comunicată acestuia la 10 octombrie 2001, ca atare s-a reţinut că reclamantul a formulat contestaţia cu depăşirea termenului legal.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei menţionate a fost admis de către Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin decizia nr. 1378 din 31 mai 2005, fiind anulată sentinţa, iar cauza reţinută pentru rejudecare în fond.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a apreciat că, în mod greşit, instanţa a respins ca tardiv formulată contestaţia, raportându-se numai la decizia emisă de SC M.S. SA Craiova, cu privire la refuzul de restituire în natură a imobilului, deşi era învestită şi cu un capăt de cerere în despăgubire prin echivalent.

Prin decizia nr. 2770 pronunţată la 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis cererea reclamantului şi a constatat că acesta este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenurile solicitate, în condiţiile Legii nr. 247/2005.

Recursurile declarate împotriva deciziei menţionate de către reclamant, A.V.A.S. şi D.G.F.P. Dolj, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, au fost admise prin decizia nr. 3282 din 20 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie prin care s-a casat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că s-a recunoscut dreptul reclamantului N.D. la acordarea masurilor reparatorii doar pentru terenurile notificate, preluate abuziv de la autorul Nicolescu Haralambie în anul 1948, fără a soluţiona cererea de restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcţiile edificate pe terenuri, respectiv moara de măcinat grâu şi porumb şi anexe precum şi casa de locuit pentru personalul morii, ce au făcut în egală măsură obiectul notificării.

Astfel, instanţa nu a avut în vedere şi nu s-a pronunţat asupra expertizelor efectuate în cauză şi care cuprind concluzii contradictorii, impunându-se completarea probatoriului.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 3213/54/2005, instanţă care, prin decizia nr. 369 din 19 noiembrie 2008, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei A.V.A.S. şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român.

Totodată, a fost admisă cererea formulată împotriva pârâţilor Consiliul Local Cernăteşti şi A.V.A.S., dispunându-se restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafaţă de 6.290,6 mp ce face parte din suprafaţa de 6.437 m.p. situat în intravilanul comunei Cernăteşti, identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, precum şi a următoarelor construcţii: casă de locuit cu 3 camere şi sală din cărămidă, acoperită cu ţiglă, magazie şi patul.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa a constatat, în ceea ce priveşte pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, că este instituţia publică ce a efectuat privatizarea, astfel încât, conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, această pârâtă propune măsurile reparatorii în echivalent.

În ceea ce îl priveşte pe pârâtul Statul Român, calitatea procesuală a acestuia s-ar fi justificat doar în situaţia prevăzută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anume aceea în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată; or, o atare împrejurare nu se regăseşte în speţă.

Examinând fondul cauzei, s-a reţinut că reclamantul, în calitatea sa de moştenitor al autorului Nicolescu Haralambie, a uzat procedura administrativă prevăzută de art. 22 şi următoarele din Legea nr. 10/2001, formulând notificări către deţinătorii imobilului - construcţii şi teren - solicitând, potrivit precizărilor depuse în rejudecare, restituirea în natură a bunului compus din moară de măcinat grâu şi porumb, cu anexe, inclusiv o casă de locuit pentru personalul morii, aflate în comuna Cernăteşti, judeţul Dolj, precum şi a terenului aferent în suprafaţă de 8 ha, în cazul în care imobilul nu mai există fizic, restituirea prin echivalent.

Referitor la imobilul moară şi anexe, s-a constatat că a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, astfel încât statul nu a fost niciodată proprietar şi nu putea transmite mai mult decât a avut în proprietate.

Cererea îndreptată împotriva SC M.S. SA a fost respinsă ca neîntemeiată, faţă de împrejurarea ca moara în litigiu, integral privatizată anterior apariţiei Legii nr. 10/2001, nu poate fi restituită în natură.

Împotriva deciziei menţionate, au declarat recurs atât reclamantul, cât şi pârâţii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Consiliul Local Cernăteşti - Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 9916 din 4 decembrie 2009, pronunţată de I.C.C.J. în Dosarul nr. 791/1/2009 s-au admis recursurile, s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a se pronunţa astfel Î.C.C.J. a avut în vedere următoarele considerente:

Niciuna dintre părţi nu a contestat legalitatea citării în proces a autorităţii administrative locale, nici în apel şi nici prin motivele de recurs, ca atare se porneşte de la premisa întrunirii în persoana Consiliului Local Cernăteşti a unei asemenea legitimări procesuale.

Cererea formulată în termenii indicaţi anterior, a fost calificată de către instanţa de judecată drept o contestaţie în temeiul Legii nr. 10/2001 şi soluţionată ca atare, inclusiv în faza rejudecării după casare, fără ca reclamantul sau alte părţi să conteste în vreo etapă procesuală această calificare juridică.

Contestaţia împotriva dispoziţiei administrative nr. 1411 din 8 octombrie 2001 emisă de SC M.S. SA a fost respinsă ca tardivă, în primul ciclu procesual parcurs în cauză, iar sentinţa a fost anulată de instanţa de apel în primul ciclu procesual din cauză, fără a se infirma, însă, legalitatea aprecierii tardivităţii contestaţiei împotriva deciziei administrative; decizia de anulare, cu reţinerea cauzei spre judecare în fond, nu a fost recurată, intrând în puterea lucrului judecat.

S-a reţinut că instanţa de rejudecare - după casarea deciziei de evocare a fondului - era învestită în cauză cu soluţionarea în fond a notificărilor adresate A.V.A.S. şi Consiliului Local Cernăţesţi.

În privinţa imobilului cu destinaţia moară, s-a reţinut că instanţa de apel a recunoscut reclamantului doar dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.

S-a reţinut că prin decizia de casare nr. 3282 din 20 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus cercetarea posibilităţii restituirii în natură a construcţiilor, inclusiv prin efectuarea unei noi expertize tehnice, în condiţiile care expertizele deja administrate erau contradictorii.

S-a stabilit că instanţa de rejudecare, după casare avea obligaţia cercetării posibilităţii restituirii în natură a morii şi a terenului de 146,4 mp în aplicarea art. 315 C. proc. civ. cât şi în temeiul Legii nr. 247/2005.

S-a apreciat ca fiind greşită decizia din apel în privinţa incidenţei art. 29 din Legea nr. 10/2001, raportat la faptul că unitatea deţinătoare SC M.S. SA este integral privatizată încă din anul 1999, apreciindu-se că instanţa de apel trebuia să cerceteze modul concret de preluare a imobilului în patrimoniul statului, respectiv cu respectarea ori nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul preluării.

S-a arătat că în rejudecare urmează a se clarifica şi aspectul invocat de recurent privind natura morii şi dispoziţiile Legii nr. 119/1948.

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român s-a reţinut că instanţa de apel a constatat corect că Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care, pentru evaluarea măsurilor reparatorii, este suficientă participarea unităţii deţinătoare şi după caz a A.V.A.S.

S-a reţinut că legitimarea procesuală pasivă a deţinătorului morii SC Morărit Service SA, poate fi stabilită doar în urma analizării posibilităţii restituirii în natură a acestui imobil, iar în cazul în care aceasta nu este posibilă, în aplicarea art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent se acordă de către instituţia publică ce a efectuat privatizarea, în speţă, A.V.A.S.

Instanţa de apel a făcut aplicarea acestei norme, însă fără a cerceta în prealabil chestiunea restituirii în natură.

Ca atare, cu ocazia rejudecării, în funcţie de modul de dezlegare a acestui aspect, se va determina şi calitatea de parte în proces a SC M.S. SA. în ceea ce priveşte terenul pe care este edificată moara, în suprafaţă de 146,40 mp, pentru considerentele deja expuse, s-a considerat că este necesar a se verifica în prealabil dacă terenul se află în patrimoniul SC M.S. SA şi, în caz negativ, cine este titularul dreptului.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 1222/54/2010.

Prin decizia civilă nr. 245 din 10 mai 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Dolj.

A respins acţiunea formulată de reclamantul Nicolaescu Dan împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Dolj, SC M.S. SA, şi Comisia Judeţeană Dolj de aplicare a Legii nr. 10/2001, ce nu au legitimitate procesuală pasivă în cauză.

A admis acţiunea formulată de reclamantul N.D. împotriva pârâţilor Consiliul Local Cernăteşti şi A.V.A.S. Bucureşti.

A dispus restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafaţă de 11.133,60 mp situat în intravilanul corn. Cernăteşti jud. Dolj, identificat în parcela 312 şi parcela 307, (excluzând suprafaţa de 146,40 mp pe care se află moara) identificare prin dimensiuni şi vecinătăţi în raportul de expertiză tehnică şi schiţa anexă la raport întocmite de expert Popa Marin, precum şi a următoarelor construcţii: casă de locuit cu 3 camere şi sală din cărămidă acoperită cu ţiglă, magazie şi patul.

A constat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru terenul în suprafaţă totală de 11.996,40 m.p., identificată în raportul de expertiză şi schiţa anexă întocmită de expert Popa Marin în Parcela 315 (1041 mp, Parcela 316 (1448 m.p.), Parcela 311 (5111 m.p.), Parcela 308 (4250 m.p.), şi în Parcela 307 (146,40 m.p. teren pe care este construită moara) cu o valoare totală de 60.695,31 lei.

A obligat pârâta A.V.A.S. să emită decizie conţinând propunerea de despăgubiri pentru construcţia morii, cu o valoare de 135.570 lei, în raport de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, ţinându-se cont de efectul de imediată aplicare a Legii nr. 247/2005, ce prevede în Titlul VII procedura de evaluare a despăgubirilor cuvenite persoanei îndreptăţite.

În baza art. 274 C. proc. civ. fiind în culpă procesuală, a obligat pârâţii Consiliul Local Cernăteşti şi A.V.A.S. (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) la plata sumei de 8.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Examinând cu prioritate, în raport de art. 137 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, instanţa a constatat că este neîntemeiată excepţia invocată de pârâta A.V.A.S., care are calitate procesuală pasivă în cauză, dar este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Dolj.

Obiectul pretenţiilor deduse judecăţii, formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, îl reprezintă acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în Corn. Cernăteşti jud. Dolj, care la data preluării de către stat era compus din moară de măcinat grâu şi porumb, o casă ce asigura cazarea personalului morii, magazie de depozitare şi teren aferent.

Înscrisurile depuse la filele 10 - 12 şi fila 16 în dosarul Tribunalului Dolj, evidenţiază că reclamantul a adresat notificări în termenul legal atât pârâtei SC M.S. SA, considerată ca unitate deţinătoare, solicitând restituirea în natură a întregului imobil, cât şi A.V.A.S., solicitând măsuri reparatorii în echivalent pentru acelaşi imobil.

Prin decizia de casare pronunţată de Î.C.C.J. la data de 4 decembrie 2009 s-a stabilit că instanţa de rejudecare, după casarea primei decizii de evocare a fondului, era investită în cauză cu soluţionarea în fond a notificărilor adresate Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi Consiliului Local Cernăteşti, arătându-se că decizia de anulare cu reţinerea cauzei spre judecare în fond, pronunţată în ciclul procesual anterior, în care s-a contestat dispoziţia administrativă nr. 1411 din 8 octombrie 2001 emisă de SC M.S. SA, nu a fost recurată intrând în puterea lucrului judecat.

În conformitate cu prevederile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată Statul prin Ministerul Finanţelor Publice în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau după caz, măsuri reparatorii prin echivalent, în formele prevăzute de lege.

În speţă, instanţa a constatat că fiind identificată unitatea deţinătoare a imobilului în litigiu la data formulării notificării, respectiv SC M.S. SA, căreia reclamantul i-a adresat notificare, considerând-o unitate deţinătoare, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, urmând ca acţiunea formulată de reclamant împotriva acestui pârât să fie respinsă, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.

Moara în litigiu, situată în comuna Cernăteşti a fost naţionalizată în baza Legii nr. 119/1948 după cum rezultă din fişa C.A.F.I.N. a morii şi din certificatul din 13 iunie 2001 emis de Arhivele Naţionale - Dolj, în care s-a consemnat faptul că moara a fost preluată în baza acestei legi de către Administraţia comunală la nr. crt. 42. Nu s-a făcut dovada preluării fără titlu a morii în litigiu, în condiţiile în care înscrisurile depuse în cauză evidenţiază că moara avea valţuri de grâu şi porumb cu o capacitate de producţie în 24 de ore de 12.000 kg (fila 192, Dosar nr. 1222/54/2010.)

Imobilul moară revendicat de reclamant a fost supus procedurii de privatizare, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. DJD 1626 din 01 septembrie 1999, încheiat între pârâta SC M.S. SA şi F.P.S. actuala A.V.A.S., situaţie în care pârâta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă, fiind neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de aceasta.

Prin decizia de casare s-a stabilit că pentru evaluarea măsurilor reparatorii cuvenite persoanei îndreptăţite, în contextul art. 29 din Legea nr. 10/2001, este suficientă participarea în cauză a unităţii deţinătoare, după caz a A.V.A.S.

Pe fondul acţiunii formulată de reclamant împotriva pârâţilor Consiliul Local Cernăteşti şi A.V.A.S. Bucureşti, instanţa a constatat că acţiunea este fondată.

Obiectul acţiunii se referă la obligarea pârâţilor la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv restituirea în natură a imobilului compus, la data preluării de către stat, din moară de măcinat grâu şi porumb, o casă ce asigura cazarea personalului morii, magazie de depozitare şi teren aferent, situat în comuna Cernăteşti jud. Dolj.

Prin precizarea făcută de reclamant prin nota de şedinţă depusă la data de 7 iunie 2010 s-a solicitat restituirea întregului bun imobil în natură, menţionându-se că moara, anexele şi terenul aferent acesteia, ce au aparţinut autorului N.H., nu au nici o legătură cu terenul în suprafaţă de 50 ha revendicat pe raza comunei Gogoşu, după alt autor.

Din conţinutul raportului de expertiză tehnică întocmit de expert P.M., împreună cu expertul asistent desemnat de reclamant, rezultă că în prezenţa procuratoarei reclamantului, a viceprimarului comunei Cernăteşti şi a expertului asistent propus de reclamant, folosindu-se teodolitul „WILD" T-16 a fost identificat terenul şi moara în litigiu, constatându-se că suprafaţa terenului aferent morii este de 23.130 mp, cuprinzând parcelele 307, 308, 311, 312, 313, 316, 315, evidenţiate în schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică (fila 157 dosar rejudecare).

În privinţa parcelei nr. 315 ( ce se suprapune parcelei 314 în suprafaţă de 1189 mp, evidenţiată în considerentele deciziei de casare şi în schiţa anexă a raportului de expertiză întocmit în ciclul procesual anterior) expertul P.M. a constatat că suprafaţa terenului în limitele descrise în raport, este de 1.041 m.p., cu toate că parcela 315 este menţionată în titlul de proprietate nr. 502 - 47999 din 13 decembrie 1996, emis pe numele P.S.G., ca având o suprafaţă de 770 m.p.

În privinţa Parcelei nr. 316 determinată pe planul anexă la raportul de expertiză s-a constatat că are suprafaţa împrejmuită de 1448 m.p. faţă de 1151 m.p. înscrişi în titlul de proprietate emis pe numele P.I.I.

Cu privire la Parcela 312 din schiţa parcelară delimitată în planul anexă al raportului de expertiză s-a menţionat că această parcelă are suprafaţa totală de 1.640 m, compusă din poligonul 2 cu o suprafaţă de 1.131 m.p. teren arabil intravilan închiriat de Primăria Cernăteşti şi poligonul 3 cu o suprafaţă de 509 mp pe care se află casa morarului, magazia şi patului, revendicate de reclamant.

Expertul a identificat şi Parcela nr. 307 din schiţa parcelară, delimitată pe planul anexă, constatând că are suprafaţa de 9.640 m.p., compusă din poligonul 4 în suprafaţă de 655 m.p., aflat în folosinţa C. din comuna Cernăteşti, suprafaţă pe care se găseşte o construcţie care a avut destinaţia de patiserie şi uscător de prune, construcţie transferată către C. Predeşti, vândută unei persoane fizice, terenul rămânând în administrarea Primăriei Cernăteşti, construcţie ce a fost construită fără autorizaţie, cu destinaţia actuală de bar. Poligonul 5 delimitat şi în schiţa anexă are suprafaţa de 8985 mp pe care se află moara şi fântâna revendicată de reclamant, precum şi fundaţia unei brutării pe care a intenţionat să o construiască Primăria Cernăteşti.

Cu privire la moară, expertul a afirmat că aceasta a fost scoasă la licitaţie publică de către D.G.F.P. Dolj şi cumpărată prin licitaţie de o persoană fizică (S.M.) conform procesului verbal de adjudecare, depus la dosar, încheiat la data de 28 august 2009, terenul de sub clădirea morii în suprafaţă de 146,40 m rămânând în administrarea Primăriei Cernăteşti.

Expertul a menţionat că la data efectuării expertizei clădirea morii era proprietate privată şi experţii nu au avut acces în interior pentru a constata starea şi existenţa utilajelor.

În privinţa parcelei nr. 308 delimitată în planul anexă la raportul de expertiză, s-a menţionat că are suprafaţa de 4.250 m.p. din măsurători, parcelă aflată în Titlul de proprietate emis pe numele P.G., în care este menţionată suprafaţa de 4.000 m.p., vândută unor terţe persoane.

Parcela nr. 311 din schiţa parcelară a fost delimitată şi pe planul anexă la raportul de expertiză având o suprafaţă de 5.111 m.p. din măsurători, faţă de 5.568 mp cât s-a consemnat în titlul de proprietate emis pe numele P.I.I.

Constatările expertului referitoare la identificarea altor imobile situate pe raza comunei Gogoşu şi pe raza com. Greceşti sunt în sensul că aceste imobile nu au nici o legătură cu terenul aferent morii situată în comuna Cernăteşti. De altfel, în raport de obiectul prezentei acţiuni, aşa cum a fost precizată de către reclamant şi în rejudecare, prin care s-a solicitat restituirea către reclamant a imobilului situat în comuna Cernăteşti, compus din moară, anexe şi terenul aferent acesteia, ce au aparţinut exclusiv autorului N.H., imobilele situate pe raza celorlalte comune nu au legătură cu acest imobil.

Analizând posibilitatea restituirii în natură a imobilului în litigiu în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 10, şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, prin care s-a consacrat principul restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, raportate la prevederile art. 1 alin. 2 din lege, privind stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent în situaţia în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, instanţa a constatat că acţiunea formulată de reclamant a fost întemeiată în privinţa restituirii în natură a suprafeţei de 11.133,60 m.p., situată în intravilanul comunei Cernăteşti, identificată de expert în P.312 şi parcela 307 (excluzând suprafaţa de 146,40 m.p. pe care se află moara), precum şi a casei de locuit cu 3 camere şi sală din cărămidă acoperită cu ţiglă, a magaziei şi a pătulului, identificate de expert.

Instanţa a constatat că restituirea în natură a terenului nu poate fi înlăturată de existenţa unei construcţii situată pe terenul din parcela 307, care a avut destinaţia de patiserie şi uscător de prune, construcţie transferată către Consumcoop Predeşti, vândută unei persoane fizice, terenul rămânând în administrarea Primăriei Cernăteşti, dat fiind faptul că aceasta a fost construită fără autorizaţie, cu destinaţia actuală de bar, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii.

Totodată acţiunea formulată de reclamant a fost întemeiată în privinţa calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii constând în despăgubiri, pentru terenul în suprafaţă totală de 11.996,40 m.p. identificat în raportul de expertiză şi schiţa anexă întocmită de exp. P.M., respectiv în P. 315 (1041 m.p.) Parcela 316 (1448 m.p.), Parcela 311 (5.111 m.p.), Parcela 308 (4250 m.p.), şi în Parcela 307 (146,40 m.p. teren pe care este construită moara) cu o valoare totală de 60.695,31 lei.

Instanţa a constatat că nu este posibilă restituirea în natură a terenului situat în Parcela 308, Parcela 311, Parcela 316, şi Parcela 315 (fosta Parcelă 314 invocată în ciclul procesual anterior), deoarece pentru aceste suprafeţe de teren s-au emis titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, unor terţe persoane, teren îngrădit, deţinut în proprietate de aceştia, nefiind posibilă nici restituirea în natură a unor diferenţe din suprafeţele de teren menţionate în titlurile arătate şi terenul rezultat la măsurătorile efectuate de expert cu teodolitul, dat fiind faptul că folosirea unor instrumente diferite de măsurare nu justifică deposedarea terţelor persoane deţinătoare ale titlurilor de proprietate invocate, de terenul îngrădit deţinut de aceştia, ce a fost individualizat în titlurile de proprietate emise.

De altfel, în privinţa Parcelei 308 şi Parcelei 311, prin decizia de casare pronunţată de I.C.C.J., s-au respins ca nefondate motivele de recurs formulate de reclamant, arătându-se că acesta îşi invocă propria-i culpă, întrucât nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit în dosarul Curţii de Apel, în care s-a pronunţat decizia recurată.

În privinţa imobilului moară solicitat de reclamant, nu este posibilă restituirea în natură a acestei construcţii, având în vedere că moara a fost preluată cu titlu valabil, în baza Legii nr. 119/1948, în raport de înscrisurile arătate anterior, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede că pentru imobilele preluate cu titlu valabil şi evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale.

De altfel şi Procesul verbal de adjudecare încheiat la data de 28 august 2009, emis de Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Dolj, în Dosarul de executare nr. 365 din 18 august 2006, (fila 163, dosar rejudecare) atestă că a fost vândută la licitaţie moara din comuna Cernăteşti, în temeiul art. 166 din O.G. nr. 92/2003, proces verbal de adjudecare ce constituie titlul de proprietate în favoarea cumpărătorului S.M.

Nu poate fi reţinută legitimarea procesuală pasivă a deţinătorului morii SC M.S. SA, dat fiind faptul că moara nu poate fi restituită în natură, urmând ca, în aplicarea art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent să se acorde de către instituţia publică ce a efectuat privatizarea, în speţă, A. V.A.S.

Terenul în suprafaţă de 146,40 m.p. revendicat de reclamant, se află în administrarea Primăriei Cernăteşti, însă este terenul pe care se află moara, nefiind teren liber, în sensul Legii nr. 10/2001 pentru a putea fi restituit în natură reclamantului.

Prin urmare, neexistând posibilitatea restituirii în natură a suprafeţei totale de 11.996,40 m.p., identificată în raportul de expertiză şi schiţa anexă, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi nici a morii deţinută în proprietate de o terţă persoană, reclamantul este îndreptăţit, pentru teren, la măsuri reparatorii constând în despăgubiri cu o valoare totală de 60.695,31 lei, evaluare realizată conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert P.M., la preţul de 22,67 lei/ mp pentru terenul curţi construcţii şi la preţul de 0,20 lei/ mp pentru terenul arabil, şi la despăgubiri pentru construcţia morii cu o valoare de 135.570 lei, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert I.C. (filele 93 - 97 dosar 321.3/54/2005 al Curţii de Apel Craiova).

În privinţa solicitării reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii şi pentru utilajele morii, instanţa a constatat că nu s-a făcut dovada existenţei acestor utilaje la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în raport de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din lege, cu atât mai mult cu cât prin adresa nr. 122 din 26 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Local Cernăteşti, (fila 215 din dosarul Curţii de Apel) s-a menţionat că reclamantului nu i-a fost restituită moara de măcinat porumb şi grâu şi nici anexele acesteia, „întrucât construcţiile vechi au fost demolate, moara fiind refăcută de către locuitorii comunei în anii 1976 - 1977", rezultând astfel că utilajele morii solicitate de reclamant nu mai existau la data formulării notificării, neputându-se acorda măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, precum şi a încheierilor din 20 aprilie 2011 si 27 aprilie 2011 a declarat recurs N.D. prin procuratoarea N.M.C., criticând soluţia pentru nelegalitate, invocând în drept dispoziţiile art. 303, 304 pct. 1-9 şi art. 304¹ C. proc. civ.

În esenţă, recurentul a criticat considerentele instanţei de apel, în raport de probele administrate în cauză, respectiv expertizele tehnice şi înscrisurile depuse în cursul judecării litigiului, pe parcursul mai multor faze procesuale.

S-a invocat faptul că în mod nelegal a fost respinsă cererea de amânare formulată de expert pentru a depune răspunsul la obiecţiuni, iar adresa nr. 122 din 26 ianuarie 2011, nu are nici o valoare juridică, dimpotrivă afectând dreptul de proprietate al reclamantului.

Pe de altă parte, s-a arătat că specializarea experţilor care au întocmit lucrările în cauză nu era corespunzătoare, iar concluziile rapoartelor de expertiză sunt neadecvate solicitărilor formulate de părţi.

Comisia Locală Cernăteşti, alături de Primăria din aceeaşi localitate nu au produs nici un fel de probe în combaterea susţinerilor reclamantului, astfel încât instanţa trebuia să admită acţiunea aşa cum a fost formulată, iar imobilul moară trebuia restituit în natură. In mod greşit, instanţa de apel nu a obligat întreprinderea SC M.P. SA la restituirea imobilului, neavând relevanţă privatizarea, deoarece imobilul există şi este funcţional.

Instanţa de apel a apreciat eronat faptul că obiectul pretenţiilor deduse judecaţii, formulat de reclamant in temeiul legii 10/2001, constă în acordarea masurilor reparatorii pentru bunurile revendicate.

Or, pe parcursul judecaţii, timp de 8 ani, s-a solicitat mereu restituirea în natură, care pe baza actelor si probelor administrate se dovedeşte a fi posibilă. Decizia administrativă nr. 1411 din 08 octombrie 2001. emisă de SC M.S. SA. a fost anulată, a fost apelată si a fost recurată de doua ori si nu a intrat in puterea lucrului judecat. Procesul a început si s-a derulat pe baza anularii acestei decizii, care potrivit prevederilor legii 10/2001, duce implicit la restituirea in natura a bunurilor solicitate si nu la acordarea de despăgubiri, aşa cum este consemnat in decizia care a fost anulată.

Or, aprecierea instanţei de apel cum că in aceasta cauza a fost investita doar cu soluţionarea numai a notificărilor adresate A.V.A.S. si Consiliului Local Cernăteşti, omiţând deţinătorul morii, respectiv SC M. SA. este eronată, deoarece s-au cerut despăgubiri si restituirea in natura a bunurilor in baza Legii nr. 10/2001.

Instanţa de apel a încadrat greşit suprafaţa de 146,40 mp. ca nefiind teren liber in înţelesul legii 10/2001, şi în consecinţă neputând fi restituit in natura reclamantului. Autorul recurentului nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra terenului in cauza, deoarece Statul nu a fost niciodată proprietar.

Titlul pârâtei SC M.S. SA, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1999 încheiat cu F.P.S., este lovit de nulitate absolută, făcut de un neproprietar si ca atare trebuie anulat; este un act făcut cu rea-credinţă si nu poate fi opozabil in mod valabil titlului recurentului, acesta din urmă fiind mai bine caracterizat.

Instanţa trebuia să constate calitatea procesuala pasiva a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Dolj, deoarece deşi a ştiut ca moara este in litigiu, a vândut-o abuziv, cu încălcarea prevederilor legale in vigoare.

Recurentul depune practică judiciară, respectiv sentinţa civila nr. 7154 din 19 aprilie 2000, data în Dosarul nr. 9735/1998 al Judecătoriei Craiova si considerentele acesteia, de unde rezultă că o moară naţionalizată a fost restituită în natură cu terenul aferent.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs Consiliul Local Cernăteşti, criticând soluţia pentru nelegalitate.

Recurentul a arătat că prin modalitatea de restituire a terenului în natură de către instanţa de apel, actualul proprietar nu mai are cale de acces, fiind necesar să se instituie o servitute de trecere şi de asemenea nu se justifică restituirea anexei gospodăreşti aflate pe terenul restituit, aceasta fiind construită de persoana care a deţinut terenul anterior restituirii.

O altă critică priveşte decizia de acordare despăgubiri pentru terenurile situate in parcelele 315; 316; 311 şi 308, întrucât posesorii acestora le moştenesc de la predecesorii lor si nu au legătura cu autorul Nicolaescu Haralambie.

Mai mult, în ceea ce priveşte terenul aflat în poligonul 4, în suprafaţă de 655, aflat în folosinţa fostei Consum Coop, este exclusă ipoteza ca această construcţie să fie edificată fără autorizaţie.

În fine, s-a arătat că recurenta-pârâtă nu are culpă procesuală în cauză şi nu-i pot fi imputate cheltuielile de judecată.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova a declarat recurs şi A.V.A.S., criticând decizia pentru nelegalitate, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Într-o primă critică, s-a arătat că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, s-a instituit o procedura necontencioasă, urmând ca la finalizarea sa se definească statutul juridic al unor astfel de imobile.

Procedura administrativă prealabila reglementata de dispoziţiile Legii nr. 10/2001cu modificările si completările ulterioare are caracter obligatoriu in sensul ca de la data intrării in vigoare a acestei legi. cererile de restituire in natura sau prin echivalent, inclusiv acţiunile in revendicare a imobilelor preluate fără titlu valabil, formulate direct la instanţele judecătoreşti competente sunt premature, daca nu se face dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de aceasta lege, finalizata prin emiterea deciziei sau a dispoziţiei motivate asupra cererii de restituire.

În acest sens, prin intermediul procedurii administrative petenţii trebuiau sa-si dovedească calitatea de persoane îndreptăţite si sa-si valorifice drepturile, iar A.V.A.S. sa-si clarifice după depunerea tuturor actelor doveditoare in susţinerea notificării, poziţia fata de aceste pretenţii si implicit daca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea masurilor reparatorii prevăzute de lege.

Competenta instanţei poate interveni numai in măsura in care se emitea aceasta decizie sau dispoziţie motivata prin finalizarea procedurii administrative si aceasta decizie sa poată face obiectul analizei instanţei judecătoreşti pentru legalitate, in condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata.

Cu privire la termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei de către A.V.A.S. de a se pronunţa asupra notificării, apreciem ca acesta conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicata, poate avea doua date de referinţa, fie data înregistrării notificării, fie data depunerii actelor doveditoare in completare.

O a doua critică priveşte stabilirea cuantumului masurilor reparatorii prin echivalent acordate de către instanţa de apel pentru teren in suprafaţa de 11.996.40 mp. si pentru construcţia morii.

Legea nr 10/2001. astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 247/2005 prevede in sarcina A.V.A.S. competenta de a propune masuri reparatorii in echivalent pentru imobilele evidenţiate in patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate si in situaţia completării dosarului administrativ conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, H.G. nr. 498/2003. Măsuri care se acordă numai de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Aşadar, din analiza acestor texte legale, rezulta in mod evident că A.V.A.S. nu mai are competenta legala de a acorda masuri reparatorii in echivalent, ci numai de a propune acordarea despăgubirilor in condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, instituţiei competente - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În fine, cea de-a treia critică priveşte acordarea cheltuielilor de judecată de către instanţa de apel, cuantumul acestora este nejustificat in situaţia in care nu A.V.A.S. a pornit litigiul, neavând nici o culpă in acest sens.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând actele şi lucrările dosarului precum şi susţinerile părţilor, Curtea constată că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este legală, soluţionând în mod just litigiul dedus judecăţii. Analizând motivele invocate în recurs, se constată că acestea, în substanţa lor au fost analizate, pe fondul cauzei de către instanţa de apel, astfel încât motivarea Curţii de Apel Craiova poate fi reţinută de instanţa de recurs ca fiind adecvată în raport de cauza soluţionată.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-reclamant N.D., acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Curtea constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că obiectul cauzei constă în investirea instanţei de fond cu o contestaţie formulată în baza dispoziţiilor din Legea nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a bunurilor preluate abuziv de regimul comunist.

Trebuie subliniat faptul că la data de 28 februarie 2003, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în loc de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi a solicitat obligarea pârâtei SC M.S. SA Craiova să emită, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 decizie motivată privind cererea sa de restituire în natură a morii ţărăneşti.

La acest moment a fost fixat cadrul procesual al contestaţiei formulate de reclamantul N.D., aspect reţinut pe parcursul mai multor cicluri procesuale, astfel încât nu se poate reveni asupra calificării cererii prin care a fost investită prima instanţă, prin motivele de recurs, în raport de dispoziţiile art. 316 raportate la art. 294 C. proc. civ. Aşa fiind, recurentul nu mai poate susţine că a revendicat pe calea dreptului comun bunurile naţionalizate de statul român.

De altfel, trebuie subliniat faptul că prin decizia nr. 9916 din 4 decembrie 2009, pronunţată de Î.C.C.J. în Dosarul nr. 791/1/2009 s-a statuat că niciuna dintre părţi nu a contestat legalitatea citării în proces a autorităţii administrative locale, nici în apel şi nici prin motivele de recurs, ca atare se porneşte de la premisa întrunirii în persoana Consiliului Local Cernăteşti a unei asemenea legitimări procesuale.

Susţinerile recurentului sunt nefondate şi în raport de decizia nr. 33/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă acest fapt nu este prevăzut expres în legea specială, şi că, în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.

Prin urmare, câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiţii persoana îndreptăţită beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri, nu se poate susţine, fără a încălca principiul menţionat, că dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau în concurs cu legea specială.

În consecinţă, recurentul-reclamant nu poate solicita pe calea unei acţiuni în revendicare de drept comun, restituirea în natură, stabilirea cuantumului despăgubirilor şi obligarea statului şi a organelor local-administrative, la plata acestora.

Legea specială de restituire nr. 10/2001 permite restituirea în natură a imobilelor, cu condiţia ca acestea să fie libere şi permite acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sau despăgubiri băneşti atunci când bunurile nu mai pot fi restituite.

O parte din terenurile solicitate de recurent au făcut obiectul privatizării, făcând parte din patrimoniul unor societăţi din portofoliul A.V.A.S., ceea ce la momentul judecării cauzei constituie un impediment juridic în restituirea acestora. Deşi reclamantul a susţinut că actul de privatizare, contractul de vânzare-cumpărare, precum şi alte titluri emise pe diferite parcele de teren în procedura Legii nr. 18/1991 sunt nule, trebuie menţionat că acestea nu au fost atacate pe calea acţiunii în nulitate, neexistând nicio dovadă în acest sens. Pe de altă parte, instanţa de fond a fost investită cu o contestaţie formulată în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, nu cu o acţiune în constatarea nulităţii actelor şi contractelor menţionate.

Instanţa a lămurit regimul juridic al bunurilor naţionalizate solicitate de reclamant, statuând asupra posibilităţii de restituire în natură a acestora, în raport de probele administrate în cauză, înscrisuri şi expertize tehnice de specialitate. Atributele jurisdicţionale ale instanţei de apel îi permit acesteia să stabilească situaţia de fapt şi să aprecieze asupra probelor, ceea ce înseamnă o cenzurare a temeiniciei a căii de atac deduse judecăţii.

Or, în recurs, Curtea nu poate cenzura situaţia de fapt, prin analizarea probelor administrate în faţa instanţelor anterioare, deoarece aceasta excede dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte legalitatea măsurilor luate de instanţa de apel cu privire la obiecţiunile la expertiză, Curtea reţine că în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2011, instanţa de apel a respins cererea de amânare formulată de expertul asistent M.G.P., având în vedere că răspunsul la obiecţiuni a fost depus în termenul procedural, iar înscrisurile solicitate de la Primăria comunei Cernăteşti au fost depuse la dosarul cauzei şi au fost puse şi la dispoziţia expertului desemnat în vederea efectuări lucrării.

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă, instanţa a respins obiecţiunile formulate de reclamant cu privire la răspunsul dat de expert la obiecţiunile formulate anterior, apreciind că în raport de obiectivele încuviinţate şi răspunsul dat de expert, nu se impune formularea altor obiecţiuni.

Au fost respectate dispoziţiile legale ce reglementează administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, astfel încât nu se poate reţine o vătămare a drepturilor reclamantului sub acest aspect.

Chiar dacă cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant este foarte amplă, cea mai mare parte a susţinerilor acestuia nu se pot subsuma motivelor de recurs reglementate de lege, constituind aşa cum s-a arătat în precedent, critici ce au în vedere administrarea probelor şi conţinutul acestora, precum şi a concluziilor reţinute de instanţă în temeiul lor.

Este fără relevanţă invocarea argumentului de analogie judiciară, în sensul că în alte litigii deduse judecăţii, acestea s-au finalizat cu restituirea în natură a imobilelor revendicate, de vreme ce, pe de o parte trebuie invocat principiul relativităţii hotărârilor judecătoreşti, iar pe de altă parte trebuie menţionat faptul că sentinţele de care se face vorbire au fost pronunţate înainte de apariţia Legii nr. 10/2001.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-pârâtă A.V.A.S., acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

În raport de dispoziţiile deciziei nr. XX/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.

Acest argument răspunde necesităţii de a asigura accesul la justiţie şi soluţionarea cererii reclamantului într-un timp rezonabil, fără a prelungi procedura administrativă.

De asemenea, instanţa supremă a statuat că, în cazul când unitatea deţinătoare sau unitatea învestită cu soluţionarea notificării nu respectă obligaţia instituită prin art. 25 şi 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanţa învestită să evoce şi să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.

În raport de dispoziţiile deciziei nr. 52/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prevederile cuprinse în art. 16 şi următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Având în vedere că procesul a început în anul 2003, reclamantul solicitând emiterea unei dispoziţii motivate în baza Legii nr. 10/2001, instanţa de fond este îndreptăţită să evalueze despăgubirile în bani şi să le acorde reclamantului.

Curtea Supremă a statuat că deciziile sau dispoziţiile care se aflau pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a noii legi, respectiv Legea nr. 247/2005, ca urmare a atacării lor cu contestaţie, ca şi cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanţelor judecătoreşti, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, atât timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.

Argumentele ridicate de recurenta A.V.A.S. au fost rezolvate de principiu prin cele două decizii pronunţate în recurs în interesul legii, menţionate anterior, practica instanţelor fiind unitară sub acest aspect, astfel încât susţinerile apar ca nefondate.

În consecinţă, instanţa de apel a făcut o corectă aplicaţiune a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., obligând pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Local Cernăteşti, Curtea constată că acesta este nefondat.

Trebuie subliniat că principiul ce guvernează aplicarea Legii nr. 10/2001 este acela al restituirii în natură, scopul actului normativ fiind acela de reparaţie, prin redarea bunurilor foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, în măsura în care acest lucru este posibil.

Acesta este şi scopul procesului început de recurentul-reclamant care urmăreşte prin procedura prevăzută de lege să-şi materializeze în patrimoniu dreptul de proprietate asupra bunurilor, în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent. în consecinţă, stabilirea unui drept de servitute de trecere pentru un fond adiacent excede litigiului dedus judecăţii şi mai mult, nu poate fi invocat de un terţ, în raport de titularul dreptului de proprietate, pretins afectat de modalitatea de restituire în natură a terenului.

Este nefondată şi susţinerea recurentului privind calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului N.D., în ceea ce priveşte parcelele 315; 316; 311 şi 308, având în vedere că nu se invocă argumente de legalitate care să înlăture modalitatea de stabilire a situaţiei de fapt şi de drept de către instanţa de apel. O simplă aserţiune nu este suficientă pentru a da substanţă unei critici în recurs.

Acelaşi raţionament juridic se impune şi în ceea ce priveşte susţinerea referitoare la terenul ce se afla în folosinţa fostei C.C., întrucât afirmaţiile nu sunt sprijinite de argumente de drept acre să se subsumeze dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.

Aşa fiind, culpa procesuală subzistă şi în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta pârâtă va rămâne obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Faţă de aceste considerente, Curtea în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9, raportate la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul N.D., de pârâta A.V.A.S. şi de pârâtul Consiliul Local Cernăteşti - Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 împotriva deciziei civile nr. 245 din 10 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4249/2012. Civil. Contestaţie la executare....		ICCJ. Decizia nr. 4495/2012. Civil →

ICCJ. Decizia nr. 4490/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4490/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs