ICCJ. Decizia nr. 4577/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizie nr.4577/2012
Dosar nr. 1454/3/2012
Şedinţa camerei de consiliu din 15 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1247/LM din 31 mai 2011, pronunţată în dosarul nr. 1816/97/2011, Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie decizie de pensionare către Tribunalul Bucureşti, reţinând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul." Cum în cauză acţiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva unei alte instituţii, respectiv, Ministerul Administraţiei şi Internelor, devin incidente dispoziţiile art. 156 teza 2 din Legea nr. 19/2000, conform cărora competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de la domiciliul/sediul pârâtului, în speţă nefiind aplicabilă Legea nr. 263/2010, întrucât Decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, lege ce face trimitere la procedura de recalculare prevăzută de Legea nr. 19/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 2857 din 26 martie 2012 pronunţată în dosarul nr. 1454/3/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat şi competenţa privind soluţionarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii, în sensul că în această materie este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului, sens în care instanţa competentă a soluţiona cauza este Tribunalul Hunedoara.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru argumentele ce succed:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 17 februarie 2011 sub nr. 1816/97/2011, reclamantul V.P.C. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, anularea deciziei nr. 155471 din 27 decembrie 2010 emisă de pârâtă, menţinerea deciziei de pensie din 19 mai 2009, iar în subsidiar, anularea deciziei nr. 155471 din 27 decembrie 2010 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii corespunzătoare drepturilor cuvenite.
Chiar dacă art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei atacate, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul, prin noile reglementări cuprinse în art. 196 lit. a) din legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost expres abrogate.
Referitor la incidenţa Legii nr. 263/2010 într-o acţiune formulată după intrarea în vigoare a acestui act normativ, dar prin care se contestă o decizie emisă în baza legii vechi - Legea nr. 19/2000 - se reţine că, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile noi ale legii de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv, 17 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Comparativ cu dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciul Român de Informaţii, structuri ce au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de guvern.
Raportat la această modificare legislativă, pârâta constituie o casă de pensii sectorială, astfel că cererea de faţă determină stabilirea competenţei în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, conform tezei I a art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Faţă de considerentele expuse, cum reclamantul V.P.C. are domiciliul în Orăştie iar Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, prin care reclamantul a formulat acţiunea, are sediul în Deva, ambele localităţi fiind aflate pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4579/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4576/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
