ICCJ. Decizia nr. 4576/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii, obligaţie de a face. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizie nr.4576/2012
Dosar nr. 73292/3/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 15 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1824/F din 10 octombrie 2011, pronunţată în dosarul nr. 533/112/2011, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie decizie de pensionare către Tribunalul Bucureşti, reţinând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul."
Cum în cazul militarilor Decizia de pensie nu se emite de casa teritorială de pensii în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul asiguratul, ci de organul de pensie din cadrul ministerului din care face parte beneficiarul dreptului la pensie de serviciu, în speţă, Ministerul Apărării Naţionale, rezultă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora toate celelalte cereri sunt de competenţa tribunalului de la sediul pârâtului.
Având în vedere că sediul pârâtului se află în Municipiul Bucureşti, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de la domiciliul/sediul pârâtului, Legea nr. 263/2010 fiind aplicabilă noilor decizii, emise de casele sectoriale după înfiinţarea acestora, adică după data de 24 martie 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 2426 din 14 martie 2012, pronunţată în dosarul nr. 73292, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat şi competenţa privind soluţionarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale, în sensul că în această materie este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului, motiv pentru care instanţa competentă a soluţiona cauza este Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pentru argumentele ce succed:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la data de 11 februarie 2011 sub nr. 533/112/2011, reclamantul B.I.F., prin S.C.M.D.R.R., a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, anularea deciziei de pensie emisă de pârâtă în baza Legii nr. 119/2010, menţinerea în plată a deciziei de pensie din 28 aprilie 2005, obligarea intimatei la plata diferenţei dintre pensia iniţială şi cea recalculată, cu aplicarea dobânzii legale până la data plăţii pensiei iniţiale.
Chiar dacă art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei atacate, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul, prin noile reglementări cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost expres abrogate.
Referitor la incidenţa Legii nr. 263/2010 într-o acţiune formulată după intrarea în vigoare a acestui act normativ, dar prin care se contestă o decizie emisă în baza legii vechi - Legea nr. 19/2000 - se reţine că, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile noi ale legii de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv, 11 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Comparativ cu dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciul Român de Informaţii, structuri ce au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de guvern.
Raportat la această modificare legislativă, pârâta constituie o casă de pensii sectorială, astfel că cererea de faţă determină stabilirea competenţei în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, conform tezei I a art. 154 din Legea nr. 263/2010.
În cauză, reclamantul a indicat, prin cererea introductivă de instanţă, domiciliu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură sediul S.P.A.D.M.M.A., din Bistriţa, str. Alba Iulia, judeţul Bistrita-Năsăud.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul anterior arătat, pe care reclamantul B.I.F. l-a indicat ca domiciliu procesual ales, ce se află în raza teritorială a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4577/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4575/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
