ICCJ. Decizia nr. 4579/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4579/2012
Dosar nr.2223/113/2010
Şedinţa publică din 18 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1034 din 27 octombrie 2010, Tribunalul Brăila, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantului N.A.G., a anulat dispoziţia nr. 2746 din 16 martie 2010 emisă de pârâtă, a modificat art. 4 din dispoziţia nr. 35536 din 28 mai 2008, în sensul că pentru imobilul situat în Brăila, şi 7, constând în diferenţa de teren nerestituită de 531 mp, se acordă teren în compensare în suprafaţă de 1698 mp indiviz din suprafaţa totală de teren de 6000 mp, situat în Brăila, conform art. 1 din H.C.L.M. Brăila nr. 257 din 10 iulie 2009, iar pentru diferenţa de teren de 6866,44 mp şi construcţii se acordă despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În fapt, s-a reţinut că reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Brăila, care conform Decretului nr. 92/1950 figura în Brăila. În măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, s-a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti.
Din conţinutul expertizei A. a rezultat că terenul în litigiu preluat abuziv a avut suprafaţa de 1531 mp şi că era situat în zona 0, echivalând astfel cu o suprafaţă de teren în zona 4, de 9564,44 mp.
Prin dispoziţia nr. 35536 din 28 mai 2008 s-a acordat, în compensare, suprafaţa de teren de 1000 mp în zona 4 a Municipiului Brăila iar prin dispoziţia contestată s-a propus acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de teren de 531 mp. Deşi s-au solicitat despăgubiri şi pentru construcţie, pârâta nu s-a pronunţat pe această cerere.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (8), art. 11 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că, prin notificare, s-au solicitat despăgubiri doar pentru teren, nu şi pentru construcţii, astfel că prin dispoziţia contestată s-a soluţionat corect cererea reclamantului.
În ceea ce priveşte despăgubirile pentru diferenţa de teren stabilită conform expertizei A., cererea trebuia să constituie o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 35536 din 28 mai 2008, iar nu a dispoziţiei nr. 2746 din 16 martie 2010.
Prin Decizia civilă nr. 122 A din 25 mai 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.
S-a reţinut că în faţa instanţei de fond nu s-a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în afara celei extrajudiciare prezentate de reclamant.
S-a apreciat că dispoziţiile legii speciale la momentul efectuării expertizei au fost respectate, nefăcându-se dovada că standardele internaţionale de evaluare au fost încălcate.
Potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate, preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
Din expertiza A. a rezultat că terenul confiscat de stat în suprafaţă de 1531 mp în zona 0 echivalează cu o suprafaţă de teren în zona 4 de 9564, 64 mp.
Cum prin dispoziţia nr. 35534 din 28 mai 2008, intimatului, i s-a acordat în compensare un teren în suprafaţă de 1000 mp, situat în Cartier Vidin, iar pentru diferenţa de 531 mp, prin dispoziţia nr. 2764/16 martie 2010, i s-a propus acordarea de despăgubiri băneşti în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 este evident că Primăria Municipiului Brăila doreşte o compensare a aceleiaşi suprafeţe de teren din zona 0 cu zona 4 ceea ce nu corespunde standardelor internaţionale de evaluare.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 29 iunie 2011, pârâtul Municipiul Brăila, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Instanţa de apel nu a făcut altceva decât să preia motivarea primei instanţe şi să dea astfel o decizie cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Nu era interesul Municipiului Brăila să solicite efectuarea unei expertize din moment ce raportul de expertiză extrajudiciară prezentat de notificator nu a fost solicitat şi nici contestat.
Legalitatea raportului de expertiză nu s-a pus nici un moment în discuţia părţilor, nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel, pentru ca să se poată reţine că dispoziţiile legii speciale au fost respectate la momentul efectuării expertizei şi că nu s-a făcut dovada că standardele internaţionale de evaluare au fost încălcate la stabilirea valorii terenurilor în zona 0 şi în zona 4 a Municipiului Brăila.
Instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 şi nu a ţinut cont de prevederile normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007 şi nici de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Art. 10.8 din HG nr. 250/2007 stabileşte că pentru determinarea valorii unor bunuri preluate în mod abuziv şi a căror restituire în natură nu este posibilă, vor fi utilizate în cursul procedurilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, standardele internaţionale de evaluare.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 referitor la regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, precizează în art. 16 că raportul de evaluare se întocmeşte de un evaluator sau de o societate de evaluatori desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru a determina valoarea imobilului, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate persoanelor îndreptăţite.
Instanţele anterioare puteau cel mult să dispună să se acorde teren în compensare şi despăgubiri pentru construcţiile demolate, nicidecum să stabilească ca pentru diferenţa de teren de 6866,44 mp rezultată din raportul de evaluare prezentat de notificator să se acorde despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, atâta timp cât acest act normativ prevede că raportul de evaluare se întocmeşte de un evaluator desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant este nefondată, întrucât din dezvoltarea criticilor formulate a rezultat că hotărârea instanţei de apel a fost contestată din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Recursul pârâtului Municipiul Brăila va fi admis, va fi casată Decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, în circumstanţele cauzei pendinte, valorificate prin cererea de recurs din perspectiva unor aspecte concrete de nelegalitate, neregularităţi în administrarea probei cu expertiza, în identificarea normei juridice aplicabile situaţiei de fapt a cauzei pendinte, ce se impune a fi pe deplin stabilită, a apreciat că hotărârea pronunţată de instanţa de apel nu a respectat exigenţele caracterului echitabil al procedurilor, pe de o parte, pentru că instanţa nu şi-a manifestat rolul activ în administrarea actului de justiţie, pe de altă parte, pentru că soluţia litigiului s-a întemeiat pe un raport de expertiză efectuat la iniţiativa părţii reclamante.
Instanţele anterioare au încălcat în mod evident dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii, garanţii procesuale care conferă într-un stat de drept conţinutul concret şi efectiv al accesului direct la instanţa de judecată, în condiţii de egalitate şi echilibru procedural al părţilor cu interese contrare.
Din cuprinsul hotărârii pronunţate rezultă cu evidenţă că nu s-a stabilit pe deplin situaţia de fapt şi nici nu s-au identificat dispoziţiile legale incidente în cauză, premise absolut necesare pentru o abordare judicioasă a raportului juridic dedus judecăţii.
Nu au fost respectate aşadar dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., care prevăd necesitatea clarificării situaţiei de fapt şi a motivării în drept, prin interpelarea părţilor în şedinţă publică asupra tuturor aspectelor relevante din cuprinsul cererii de chemare în judecată - modalitatea de derulare a procedurii administrative şi posibilitatea efectivă de contestare a măsurilor propuse, respectarea procedurii de contestare, clarificarea situaţiei juridice a imobilului în litigiu prin utilizarea coroborată a tuturor informaţiilor solicitate de la instituţiile statului, efectuarea unui raport de expertiză care să clarifice chestiunile legate de identificarea imobilului în litigiu şi a posibilităţii efective de compensare, dată fiind şi hotărârea consiliului local, în acest sens fiind necesară formularea unor obiective precise, modalitatea concretă de valorificare a raportului de expertiză extrajudiciară (în măsura în care nu intră în disonanţă cu cele ce vor fi constatate prin expertiza dispusă de instanţă, în rejudecare.
Scopul prevăzut de norma procedurală pentru o astfel de diligenţă din partea instanţei este pronunţarea în final a unei soluţii temeinice şi legale asupra fondului raportului juridic litigios.
Asigurarea exigenţelor dreptului părţilor la un proces echitabil presupune, un examen atent al tuturor cererilor, al argumentelor si al cererilor de proba, obligaţia de a motiva soluţiile pronunţate - întindere ce diferă in funcţie de natura si dificultatea pricinilor (susţinerile parţilor care reclama in justiţie si apărările tuturor persoanelor angajate de reclamant), indicarea cu suficienta claritate a temeiurilor de fapt si de drept care au condus instanţa spre o anumita soluţie, motivare detaliata, acolo unde este cazul pentru a clarifica elemente hotărâtoare pentru cauza pendinte - cele legate de investire, pentru a crea cadrul formarii si dezvoltării punctelor de vedere aflate in conflict judiciar, cele referitoare la angajarea unui anumit text de lege, etc. - prezentarea structurata a argumentelor, termen rezonabil in funcţie de circumstanţele spetei, etc.
Din conţinutul expertizei A. a rezultat că terenul în litigiu preluat abuziv a avut suprafaţa de 1531 mp şi că era situat în zona 0, echivalând astfel cu o suprafaţă de teren în zona 4, de 9564,44 mp. Pe acest aspect, instanţa nu a fost preocupată să verifice concluziile expertizei prin raportare la înscrisurile relevante existente la dosar sau care ar fi trebuit complinite.
Simpla constatare a faptului că în faţa instanţei de fond nu s-a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în afara celei extrajudiciare prezentate de reclamant, nu poate constitui un argument în fundamentarea unui raţionament juridic pertinent.
Este întemeiată susţinerea recurentului-pârât conform căreia instanţa de apel nu a făcut altceva decât să preia motivarea primei instanţe, laconică sub aspectul clarificării situaţiei de fapt şi, pe aspectele esenţiale ale cauzei, nemotivată.
Exista interesul Municipiului Brăila de a solicita efectuarea unei expertize judiciare pentru că orice parte interesată să obţine o dezlegare trebuie să acţioneze în consecinţă, chiar şi numai prin propunerea instanţei de judecată de a complini probatoriul.
Cât timp legalitatea raportului de expertiză nu s-a pus nici un moment în discuţia părţilor, nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel, nu se poate reţine cu deplin temei că dispoziţiile legii speciale au fost respectate la momentul efectuării expertizei şi că nu s-a făcut dovada că standardele internaţionale de evaluare au fost încălcate la stabilirea valorii terenurilor în zona 0 şi în zona 4 a Municipiului Brăila.
În aceste condiţii, se poate reţine că instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 şi nu a ţinut cont de prevederile normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007 şi nici de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - 10.8. Pentru determinarea valorii unor bunuri preluate în mod abuziv şi a căror restituire în natură nu este posibilă potrivit legii vor fi utilizate în cursul procedurilor prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, standardele internaţionale de evaluare; Aceleaşi tehnici vor fi utilizate de comisia internă de evaluare din cadrul entităţii învestite cu soluţionarea notificărilor, în cazul în care aceasta din urmă are posibilitatea de a atribui, în compensarea imobilului notificat şi a cărui restituire în natură nu este posibilă, alte bunuri ori servicii din domeniul propriu de activitate; 10.9. Standardele internaţionale de evaluare sunt standardele editate de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare (IVSC - International Valuation Standards Committee).
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul pârâtului Municipiul Brăila, prin primar, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, îndrumările instanţei supreme fiind obligatorii în condiţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul reclamant N.A.G.
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Brăila prin primar împotriva deciziei nr. 122/A din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 611/2012. Civil. Brevete de invenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4577/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
