ICCJ. Decizia nr. 4804/2012. Civil. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4804/2012
Dosar nr. 125/43/2012
Şedinţa publică din 25 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de îndreptare a erorii materiale înregistrată la 27 februarie 2012, reclamanta Z.E., în calitate de moştenitoare a reclamantului E.Z., a solicitat îndreptarea erorii materiale din alin. (3) al dispozitivului Deciziei civile nr. 155 din 7 iulie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, în sensul de a se trece: "Dispune restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în CF Dăneşti, nr. ord. A+8, nr. top x, teren de 1940 mp şi construcţiile existente pe acesta (casă magazie, şopron, pod basculă), conform concluziilor expertizei ", în loc de "Dispune restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în CF Dăneşti, nr. ord. A+8, nr. top x, teren de 1532 mp şi construcţiile existente pe acesta (casă magazie, şopron, pod basculă) conform concluziilor expertizei ".
În drept, s-au invocat prevederile art. 281 C. proc. civ.
Prin încheierea din 26 martie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin Decizia civilă nr. 155/A din 7 iulie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, în urma admiterii apelului declarat de reclamantul E.Z. împotriva Sentinţei civile nr. 172 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Harghita, a schimbat în tot sentinţa atacată şi în consecinţă, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în CF Dăneşti, nr. top x, compus din teren în suprafaţă de 1532 mp şi construcţiile existente pe acest teren, conform concluziilor expertizei efectuate în cauză, depusă la filele din dosarul de fond.
A reţinut că, prin cererea introductivă reclamantul E.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Agricolă "D." din localitatea Dăneşti, obligarea acesteia la restituirea în natură a terenului intravilan şi a construcţiilor existente pe acest teren, situate în comuna Dăneşti, şi care se află în posesia pârâtei, iar din raportul de expertiză întocmit în cauză, la care a făcut referire reclamanta Z.E., moştenitoarea reclamantului E.Z., a rezultat că din terenul revendicat de reclamant, în proprietatea pârâtei Societatea Agricolă "D." din Dăneşti se află o suprafaţă de 1532 mp, această suprafaţă fiind inclusă în titlul de proprietate eliberat în favoarea pârâtei în baza Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, faţă de concluziile raportului de expertiză şi având în vedere că acţiunea introductivă a fost promovată doar în contradictoriu cu pârâta Societatea Agricolă D., s-a dispus restituirea în favoarea reclamantului doar a suprafeţei de 1532 mp teren deţinută de această pârâtă, diferenţa de până la 1940 mp fiind folosită de alte persoane.
De asemenea, curtea de apel a reţinut că noţiunea de greşeală materială în sensul art. 281 C. proc. civ. are înţelesul de eroare materială evidentă săvârşită cu ocazia redactării hotărârii.
Pe această cale nu se poate însă obţine completarea hotărârii cu indicarea unei suprafeţe mai mari de teren decât cea menţionată în hotărârea respectivă. În acest sens, s-a avut în vedere că instanţa s-a pronunţat în limitele în care a fost învestită, dispunând restituirea doar a terenului deţinut de pârâta în contradictoriu cu care a fost promovată acţiunea introductivă.
S-a susţinut că în situaţia în care reclamantul nu era de acord cu întinderea suprafeţei ce i-a fost restituită, avea posibilitatea să invoce acest aspect prin intermediul căilor de atac, greşita stabilire a întinderii suprafeţei de teren ce i-a fost restituită nefiind o greşeală materială în înţelesul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
Totodată, a arătat instanţa de apel, în mod greşit se susţine că există contradicţie între dispozitivul hotărârii pronunţată de instanţă şi concluziile expertizei, din moment ce prin expertiză s-a stabilit că pârâta deţine doar suprafaţa de teren de 1532 mp, a cărei restituire s-a dispus de către instanţă.
Împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş la data de 26 martie 2012, a declarat recurs reclamanta Z.E., criticând-o pentru nelegalitate, prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. (8) C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat, în esenţă, că a învestit instanţa de apel cu o cerere de îndreptare a unei erori materiale şi nu a unei erori de judecată. De asemenea, se arată că, instanţa de apel nu a verificat în totalitate dosarul de revendicare pentru a înţelege că reclamanta a solicitat restituirea întregului teren pentru care antecesorul său avea titlu (carte funciară).
Astfel, susţine recurenta, instanţa de apel deşi a admis în totalitate apelul acesteia a omis să-i restituie suprafaţa cea mai mare, respectiv de 1940 mp, conform raportului de expertiză, suprafaţă pe care o are în posesie, dar pe care nu o poate întabula datorită menţiuni instanţei că se restituie doar 1532 mp.
Mai susţine recurenta că din raportul de expertiză, care face corp comun cu dispozitivul Deciziei 155 A/2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, al cărui dispozitiv solicită a fi îndreptat, rezultă că suprafaţa totală a imobilului în litigiu este de 1940 mp, prin urmare, susţine aceasta, dispozitivul deciziei menţionate se contrazice cu concluziile expertizei, deşi ambele sunt executorii conform legii, motiv pentru care apreciază că este vorba de o greşeală materială şi nu una de judecată, cum greşit a considerat instanţa de apel.
Analizând recursul de faţă la termenul de azi, Înalta Curte, din oficiu a invocat excepţia nulităţii recursului faţă de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că cele anterior redate nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. (1) - (9) C. proc. civ., fiind simple afirmaţii fără nici o precizare de natură juridică a eventualelor greşeli pe care le conţine hotărârea recurată şi fără o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate, chiar dacă formal recurenta a invocat dispoz. art. 304 pct. (8) C. proc. civ.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 din aceeaşi lege, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Astfel, prin motivele de recurs, partea nemulţumită de soluţia pe care o atacă este ţinută a-şi conforma conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., fiind astfel îndrituită la a susţine numai critici de nelegalitate care se încadrează sau pot fi încadrate în tezele instituite prin textul invocat, prin care se combat argumentele expuse de instanţă în considerentele deciziei ce face obiectul recursului.
Or, în speţă, Înalta Curte constată că recurenta şi-a încălcat aceste obligaţii procedurale, astfel că, devine incidenţă sancţiunea nulităţii căii de atac, în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ., sens în care se va dispune.
În consecinţă, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302 C. proc. civ. şi 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de petenta Z.E. împotriva încheierii din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4841/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4831/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
