ICCJ. Decizia nr. 4798/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4798/2012
Dosar nr. 6478/108/2010
Şedinţa publică din 25 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul Ş.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.F.P., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit prin condamnare.
Prin Sentinţa civilă nr. 820 din 29 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6478/108/2010, Tribunalul Arad a respins acţiunea formulată de reclamantul Ş.C. reţinându-se, în esenţă, că solicitarea acestuia de constatare a caracterului politic al măsurii la care a fost supus şi de obligare a Statului Român la plata unor despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009, este lipsită de temei legal, deoarece fapta pronunţată împotriva reclamantului nu constituie condamnare de drept şi nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009.
Împotriva sentinţei de mai sus a declarat apel reclamantul iar prin Decizia civilă nr. 970 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul declarat.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de apel a analizat cauza prin raportare la prevederile art. 1 - 5 din Legea nr. 221/2009 şi la Deciziile nr. 1354 şi 1358 /2010 ale Curţii Constituţionale.
Astfel, s-a reţinut că prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 Curtea Constituţională a declarat ca fiind neconstituţională întreaga O.U.G. nr. 62/2010, împrejurare ce are drept consecinţă juridică lipsirea în totalitate de efecte juridice a acestui act normativ, la momentul soluţionării prezentului apel.
De asemenea s-a avut în vedere că prin Decizia civilă nr. 1358 din 21 octombrie 2010, Curtea Constituţională a declarat ca neconstituţional art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, împrejurare ce are drept consecinţă lipsirea de temei juridic a pretenţiilor şi, corelativ a hotărârilor judecătoreşti, întemeiate pe această dispoziţie legală declarată neconstituţională.
În consecinţă, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, la data soluţionării apelului nu mai există temeiul juridic prevăzut de legea specială în baza căruia s-a formulat acţiunea de către reclamant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal reclamantul Ş.C. solicitând admiterea recursului şi în consecinţă admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea criticilor formulate reclamantul a susţinut că Tribunalul Arad a ignorat, în mod tendenţios dispoziţiile art. l, pct 2, lit. j) din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora constituie de drept condamnări cu caracter politic şi faptele prevăzute la art. 238 C. pen. din 1968.
A mai arătat reclamantul că acţiunea sa a fost înregistrată anterior pronunţării Deciziilor nr. 1354 şi nr. 1358 ale Curţii Constituţionale.
La termenul de judecată din 25 iunie 2012, Înalta Curte a invocat nulitatea recursului şi, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa va analiza cu prioritate această excepţie.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obţine doar în condiţiile de nelegalitate strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În speţă, reclamantul Ş.C. nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., deoarece criticile formulate nu vizează decizia Curţii de Apel Timişoara.
Mai mult recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C. proc. civ. pe care îşi întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici, care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificările prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, recurentul nu s-a conformat obligaţiei de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii.
Ca urmare, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul Ş.C. împotriva Deciziei nr. 970 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4835/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3701/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
