ICCJ. Decizia nr. 4871/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4871/2012
Dosar nr. 5723/62/2008
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia civilă, a admis excepţia tardivităţii formulării cererii invocată din oficiu de către instanţă şi a respins ca tardiv promovată cererea de completare a sentinţei civile nr. 268 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului Braşov.
Prin decizia civilă nr. 149/ AP din 16 decembrie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de expertul P.R.A. şi i-a obligat pe reclamanţi să plătească expertului suma de 2.220 lei reprezentând contravaloare expertiză tehnică efectuată în Dosarul nr. 5723/62/2008 al Tribunalului Braşov.
Instanţa a reţinut că reclamanţii au achitat un onorariu provizoriu de 300 lei, şi ulterior expertul a solicitat obligarea reclamanţilor la plata diferenţei până la suma de 2.160 lei. A mai reţinut instanţa, că în mod greşit a constatat instanţa de fond că au fost achitate sumele datorate către expert prin recipisele indicate la filele 143, 167, 174 şi 175 dosar, întrucât aceste recipise privesc plata onorariului unui alt expert, Z.C., tribunalul aplicând greşit şi dispoziţiile art. 2812 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., „pronunţând hotărârea de respingere a cererii de completare prin raportare nelegală la dispoziţiile relative tardivităţii formulării pretenţiilor în speţă”, atâta timp cât textul menţionat face trimitere la momentul de la care părţile, ori martorii, experţii, interpreţii, pot formula cerere de completare a hotărârii, ca fiind cel al comunicării acesteia. în lipsa dovezii de comunicare a sentinţei către expert, nu pot fi aplicabile dispoziţiile legale precitate.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului şi în subsidiar au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă obligarea lor la plata sumei de 930 lei reprezentând diferenţă onorariu de expert stabilite în sarcina lor.
Au invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. susţinând faptul că expertul nu a depus diligentele necesare în termenul legal, astfel că cererea completatoare este tardivă şi că în mod greşit instanţa de apel i-a obligat la plata sumei de 2.220 lei, în condiţiile în care, aşa cum s-a dispus prin încheierea din 22 mai 2009, cuantumul onorariul de expert este jumătatea din diferenţa de 1.860 lei, adică 930 lei.
Recursul este nefondat în ceea ce priveşte motivul invocat în susţinerea aplicării greşite a art. 2812 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. cu privire la soluţionarea excepţiei . tardivităţii cererii completatoare, deoarece în mod corect instanţa de apel a apreciat că instanţa fondului a greşit admiţând excepţia tardivităţii cererii completatoare formulată de expertul P.R., întrucât art. 2812 C. proc. civ. prevede că cererea completatoare a hotărârii se poate declara în acelaşi termen în care se poate declara după caz, apelul sau recursul împotriva aceleiaşi hotărâri şi că în lipsa dovezii de comunicare nu se poate calcula acest termen, context în care acest motiv va fi respins.
Recursul se va admite în ceea ce priveşte motivul referitor la cuantumul sumei datorate de recurenţi cu titlu de onorariu de expert, având în vedere considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin încheierea din şedinţa publică de la 22 mai 2009 Tribunalul Braşov, secţia civilă, a stabilit în sarcina părţilor obligaţia de a proceda la achitarea diferenţei de onorariu de expert cuvenit expertului în specialitatea topografiei în cuantum de 1.860 lei, în cote părţi (fila 115 fond).
Prin încheierea de şedinţă de la 19 iunie 2009 aceeaşi instanţă a menţinut obligaţia părţilor de a achita în cote părţi egale diferenţă de onorariu cuvenit expertului în specialitate topografică, obligaţie pe care părţile nu au respectat-o.
Analizând susţinerile reclamanţilor din recurs raportate la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cea de-a doua ipoteză şi la actele şi lucrările dosarului se constată că potrivit încheierilor de şedinţă menţionate, reclamanţii erau obligaţi la plata către expert a onorariului în sumă de 930 lei, cotă egală din cuantumul de 1.860 lei, pentru achitarea căreia nu au depus dovada de plată.
În acest context conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 din aceiaşi act normativ, se va admite recursul, se va modifica decizia civilă atacată în sensul că reclamanţii vor fi obligaţi la plata sumei de 930 lei reprezentând onorariu de expert.
Prin cererea de recurs formulată, recurenţii au solicitat cheltuieli de judecată, care nu au fost dovedite, situaţie faţă de care cererea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii V.A. şi V.L.
Modifică decizia civilă nr. 149/ AP din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul că obligă reclamanţii la plata sumei de 930 lei reprezentând onorariu expert.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică,.astăzi 6 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5503/2012. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4879/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
