ICCJ. Decizia nr. 4879/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 11 februarie 2011, reclamantul N.F. a chemat în judecată Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze Decizia de pensie nr. 81096 din data de 27 decembrie 2010, să dispună să i se mențină drepturile de pensie stabilite prin Decizia nr. 0111556 din data de 21 ianuarie 2006, să se plătească diferența dintre pensia stabilită prin această decizie și decizia din data de 27 decembrie 2010, cu dobânda legală de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a primei decizii.
Tribunalul Dolj, prin Sentința civilă nr. 3534 din 14 martie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 "Deciziile comisiilor de pensii pot fi atacate în instanță potrivit Legii nr. 19/2000". în materie de competență teritorială Legea nr. 19/2000 prevede în art. 156 și următoarele: "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 "cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Competența materială în soluționarea contestației revine Tribunalului București, ca instanță în a cărei rază teritorială își are sediul intimata.
Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 3726 din 23 aprilie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
în motivarea soluției sale, Tribunalul București a reținut că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanța competentă teritorial a o soluționa, dat fiind că în timp au existat reglementări diferite.
Domiciliul contestatorului este în Craiova, județul Dolj.
Art. 156 din Legea nr. 19/2000 arata că: "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că: (1) "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Art. 7 din Legea nr. 119/2010 arată că "(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. (2) Pensiilor prevăzute la art. 2 li se aplică în mod corespunzător dispozițiile din Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, care reglementează aceste categorii de pensii".
Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.
Potrivit art. 156 prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și Legii nr. 304/2004.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege.
înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele ce succed:
în stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.
Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 14 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora "(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.
Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
în ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.
Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul N.F. are domiciliul în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta a revenit Tribunalului Dolj.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4852/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4850/2012. Civil → |
|---|
