ICCJ. Decizia nr. 4883/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale la data de 28 februarie 2011, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Apărării Naționale prin Casa de pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Casa de Pensii sectorială a M.A.N. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie anulată Decizia de pensionare nr. 42005 din 31 decembrie 2010 de recalculare a pensiei emisă în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea Deciziei de pensionare nr. 087565 din 1 iunie 2009 și a drepturilor de pensie avute anterior deciziei atacate, obligarea pârâtei Casa sectorială de pensii din Ministerul Apărării Naționale să-i emită decizie de stabilire a drepturilor de pensii calculate potrivit Legii nr. 119/2010, obligarea pârâților să achite suma de 556 RON reprezentând diferența dintre pensia de 1829 net avută în luna decembrie 2010 și suma de 1273 RON plătită în baza deciziei atacate, reevaluată cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Hunedoara prin Sentința civilă nr. 1254/LM din 31 mai 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 "cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
în speță cererea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii ci împotriva altor instituții și sunt aplicabile prevederile art. 156, teza 2 din Legea nr. 19/2000, conform cărora cererea se adresează instanței de la sediul pârâtului.
în ce privește Casa sectorială de pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale, s-a reținut că aceasta a fost înființată în baza Legii nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, iar decizia contestată nu a fost emisă în conformitate cu această lege.
Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 2347 din 12 martie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe,invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Hunedoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
în motivarea soluției sale, Tribunalul București a reținut că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, care face în art. 7 alin. (1) trimitere la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, iar art. 156 din Legea nr. 19/2000 stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, dar, la data sesizării instanței Legea nr. 19/2000 era abrogată.
Instanța a reținut că urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege".
începând cu 1 ianuarie 2011 norma stabilită de art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind competența instanței de la domiciliul reclamantului în situația contestațiilor împotriva deciziilor caselor de pensii sectoriale este aplicabilă și situațiilor în care decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi.
înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru considerentele ce succed:
în stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.
Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 28 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora "(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.
Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
în ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.
Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul B.I. avea domiciliul în județul Hunedoara, competența soluționării acțiunii formulată de acesta a revenit Tribunalului Hunedoara.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4854/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4882/2012. Civil → |
|---|
