ICCJ. Decizia nr. 5011/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 21 februarie 2011, contestatorul G.A.O.G. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale solicitând instanței anularea deciziei de recalculare, menținerea deciziei de calculare inițială a pensiei în baza Legii nr. 164/2001, obligarea paratei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de la data de 01 ianuarie 2011, până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, calculată până la plata efectivă a pensiei inițiale, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civila nr. 3592 din 19 mai 2011 a fost admisa excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Gorj, fiind declinată competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VlII-a, motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei anulare se solicită.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului București - secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 03 august 2011.
Prin sentința civilă nr. 7982 din 5 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București - secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, invocată, din oficiu, de instanță și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
S-a constatat conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea la înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
S-a reținut că obiectul prezentei contestații este decizia de recalculare emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în temeiul Legii nr. 119/2010 din 30 iunie 2010.
Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."
în conformitate cu acest text de lege contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. erau de competența instanței de la sediul pârâtului adică al Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. întrucât aceste case de pensii erau structuri în cadrul ministerelor sau S.R.I. și prin interpretarea coroborată a dispozițiilor din Legea nr. 19/2000, Legea nr. 164/2001 și Legea nr. 179/2004, competența aparținea Tribunalului București.
La data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare noua lege privind sistemul unitar de pensii publice, Legea nr. 263/2010, care a abrogat Legea nr. 19/2000, iar în materie de competență a reglementat prin art. 154 următoarele: " (1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Contestația care face obiectul cauzei de fata a fost formulată la data de 07 martie 2011, la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului, cu motivarea că Legea nr. 119/2010 face trimitere la procedura prevăzuta de Legea nr. 19/2000.
întrucât normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă, tribunalul a apreciat că trebuie aplicate dispozițiile în materie de competență din legea noua.
Scopul legiuitorului la redactarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 în luna iunie 2010 (când era în vigoare Legea nr. 19/2000), a fost acela de a institui o normă de trimitere, în sensul ca procedura în materia noilor decizii de pensie întemeiate pe Legea nr. 119/2010 să fie aceeași cu cea din materia pensiilor contributive, reglementată la acel moment de Legea nr. 19/2000.
Or, întrucât aceasta lege a fost abrogată, fiind înlocuită cu o alta, fără îndoială, că interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit de legiuitor, și anume, acela de a aplica aceeași procedură în privința tuturor deciziilor de pensionare, principiu care de altfel a stat și la baza redactării Legii nr. 263/2011 privind sistemul unitar de pensii publice.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O. pentru o judecată echitabilă statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.
înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Gorj, pentru următoarele considerente:
Prealabil pronunțării regulatorului de competență, trebuie avut în vedere că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor - codul de procedură civilă a suferit numeroase modificări - art. 1591C. proc. civ. a suferit modificări, în sensul că textul nou introdus stabilește regimul juridic al excepției de necompetență, respectiv al persoanelor sau organelor care pot invoca necompetența și până la ce moment al procesului.
Astfel, necompetența de ordine publică - generală, materială și teritorială exclusivă - poate fi invocată de oricare dintre părți sau de instanță, din oficiu, până la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, iar necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau când nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în forma astfel cum a fost modificată de Legea nr. 202/2010, arată în ce situație competența teritorială este exclusivă, atunci când părțile nu o pot înlătura, în raport de art. 19 C. proc. civ., când părțile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de o altă instanță decât acea care, potrivit legii, are competență teritorială, afară de cazurile prevăzute de la art. 13-16 din același cod, ceea ce înseamnă că părțile nu pot înlătura competența teritorială în litigiile privitoare la bunuri, în cazurile anume prevăzute de lege, în egală măsură este de ordine publică și competența teritorială stabilită prin legi speciale.
înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei de recalculare, menținerea deciziei de calculare inițială a pensiei in baza Legii nr. 164/2001, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de la data de 01 ianuarie 2011, până la repunerea în plată a pensiei inițiale, cu obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, calculată până la plata efectivă a pensiei inițiale.
Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar legea nr. 19/2000 și legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află localitatea Craiova, jud. Dolj, conform înscrisului aflat la dosarul Tribunalului Gorj la fila 10 (copia actului de identitate), înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze îi revine Tribunalului Dolj.
în consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei la Tribunalului Gorj, căreia i s-a trimis dosarul pentru continuarea judecății.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1517/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5008/2012. Civil → |
|---|
