ICCJ. Decizia nr. 5009/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 11 februarie 2011, reclamantul B.T.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectoriala a Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței anularea deciziei nr. 91463 din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, cu menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 0118067 din 15 iulie 2008, cu obligarea intimatei la plata diferențelor de bani dintre pensia stabilită anterior și pensia militară, cu dobânda legală calculată, până la punerea în plată a primei decizii de pensionare, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din data de 11 martie 2011, tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetentei teritoriale și a declinat soluționarea către Tribunalul București prin sentința nr. 3474 din 11 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în considerentele căreia s-a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită.
Pe rolul Tribunalului București - secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată la 03 mai 2011.
La 10 octombrie 2012 instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetentă teritorială.
Prin sentința civilă nr. 8156 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București - secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, invocată, din oficiu, de instanță și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
S-a constatat conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea la înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
S-a reținut în esență, că decizia de recalcularea a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.
în hotărârea de declinare s-a invocat faptul că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000.
Sub acest aspect tribunalul a apreciat că normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ. iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură raportate la Codul de procedură civilă.
Când o lege specială (19/2000), care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență,este înlocuită cu o altă lege - 263/2010 - și există o altă lege specială (119/2010) care face trimite la normele de competența din legea abrogată se aplică noua lege, competența este de cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O. pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.
înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:
Prealabil pronunțării regulatorului de competență, trebuie avut în vedere că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor - codul de procedură civilă a suferit numeroase modificări - art. 159 C. proc. civ. a suferit modificări, în sensul că textul nou introdus stabilește regimul juridic al excepției de necompetență, respectiv al persoanelor sau organelor care pot invoca necompetența și până la ce moment al procesului.
Astfel, necompetența de ordine publică - generală, materială și teritorială exclusivă - poate fi invocată de oricare dintre părți sau de instanță, din oficiu, până la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, iar necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau când nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în forma astfel cum a fost modificată de Legea nr. 202/2010, arată în ce situație competența teritorială este exclusivă, atunci când părțile nu o pot înlătura, în raport de art. 19 C. proc. civ., când părțile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de o altă instanță decât acea care, potrivit legii, are competență teritorială, afară de cazurile prevăzute de la art. 13-16 din același cod, ceea ce înseamnă că părțile nu pot înlătura competența teritorială în litigiile privitoare la bunuri, în cazurile anume prevăzute de lege, în egală măsură este de ordine publică și competența teritorială stabilită prin legi speciale.
înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei nr. 54274 din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 emisă de intimată, să oblige intimata la menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din 15 iulie 2008, precum și diferența dintre pensia stabilită prin decizia din 15 iulie 2008 și pensia stabilită prin decizia din 31 decembrie 2010 cu dobânda aferentă calculată de la 1 ianuarie 2011 și până la punerea în plată a deciziei din 15 iulie 2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.
Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar legea nr. 19/2000 și legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află localitatea Craiova, jud. Dolj, conform înscrisului aflat la dosarul Tribunalului Dolj la fila 9 (copia actului de identitate), înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze îi revine Tribunalului Dolj.
în consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei la Tribunalului Dolj, căreia i s-a trimis dosarul pentru continuarea judecății.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5008/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5010/2012. Civil → |
|---|
