ICCJ. Decizia nr. 5167/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5167/2012
Dosar nr. 10951/118/2007
Şedinţa publică din 11 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 433 din 3 februarie 2011 a Tribunalului Constanţa au fost admise, în parte, acţiunea principală şi cererea conexă formulate de reclamantul A.P. în contradictoriu cu pârâţii SC M.D. SRL Constanţa, M.R., municipiul Constanţa prin primar şi Primarul municipiului Constanţa.
S-a constatat că reclamantul este autorul planşelor fotografice reproduse cu încălcarea dreptului său de autor, pârâţii fiind obligaţi, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 7.800 RON cu titlu de daune materiale şi la 3.000 RON, reprezentând daune morale.
Pârâţii municipiul Constanţa, prin primar şi Primarul municipiului Constanţa au fost obligaţi şi la publicarea hotărârii, pe cheltuiala acestora, într-un cotidian local.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de reclamantul A.P. şi pârâţii M.R., SC M.D. SRL, municipiul Constanţa, prin primar şi primarul municipiului Constanţa, prin Decizia nr. 346/C din 19 septembrie 2011 a respins, ca nefondat, apelul incident formulat de reclamant; a admis apelurile declarate de pârâţi şi, drept consecinţă, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul respingerii în tot a acţiunilor conexe, pentru considerentele ce urmează.
Prin Contractul de prestări servicii nr. 55802 din 24 aprilie 2001 încheiat de A.P., prin Fundaţia de fotografie, ca prestator, cu municipiul Constanţa, beneficiar, s-a stabilit ca obiect executarea de fotografii, tehnoredactarea, foto, text şi tipărire, cu primirea şi achitarea de către municipalitate a imprimatelor create în derularea convenţiei.
Contractul a prevăzut explicit prin art. 1.3 şi cedarea drepturilor de autor şi de folosinţă pentru materialul fotografic de către prestator, în favoarea beneficiarului, părţile stabilind global şi valoarea de achitat pentru realizarea şi tipărirea albumului fotografic ,,Municipiul Constanţa’’, într-un număr de 2.500 de exemplare.
Înserarea acestei clauze vizează astfel sfera drepturilor patrimoniale recunoscute ca parte a dreptului de autor (capitolul 4 ,,Conţinutul dreptului de autor’’), fiind prin urmare cesionate toate acele atribute ale autorului definite prin art. 13 din Legea nr. 8/1996 ca drepturi distincte şi exclusive, de a autoriza sau de a interzice: reproducerea operei; distribuirea operei; importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate, cu consimţământul autorului, după operă; închirierea operei; împrumutul operei; comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public; realizarea de opere derivate.
Textul art. 39 din lege este cel care reglementează condiţiile şi modalităţile cesiunii, alin. (1) stabilind că autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.
În raport de toate dispoziţiile legale sus-citate, instanţa de apel a constatat că prin Contractul de prestări servicii din 24 aprilie 2001, reclamantul-apelant a cedat în mod exclusiv integralitatea drepturilor sale patrimoniale derivând din dreptul de autor asupra operei fotografice în favoarea municipiului Constanţa, pentru materialul inclus în primul album editat.
Legea nu transferă cesionarului şi drepturile de natură morală derivând din calitatea de autor al operei, care sunt reglementate prin art. 10, ceea ce permite reclamantului să pretindă oricând recunoaşterea calităţii de autor al operei şi să o expună public (art. 47 alin. (4)); cesionarea dreptului de autor asupra operei fotografice nu îi permite însă să invoce, în speţă, încălcarea drepturilor sale patrimoniale, astfel cum sunt acestea definite prin art. 13. Acesta este şi motivul pentru care pârâţii menţionaţi au indicat, în cuprinsul datelor de prezentare a albumului editat în 2007, că parte din fotografii aparţin reclamantului, afirmându-i în acest mod drepturile de natură morală necontestate.
Ca o consecinţă, se arată în motivare, în temeiul art. 39 şi art. 13 din Legea nr. 8/1996, reclamantul nu putea pretinde de la pârâţii M.R. şi SC M.D. SRL, cărora Primăria Constanţa le cedase o parte a drepturilor patrimoniale astfel obţinute (privind reproducerea operei), despăgubiri pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor.
În absenţa oricărei clauze sau convenţii ulterioare privitoare la caracterul neexclusiv al cesiunii ori la preluarea de către autor a atributelor patrimoniale ale dreptului său, s-a reţinut faptul că la realizarea albumelor de prezentare, ce au constituit obiectul Contractului de furnizare nr. 61600 din 7 mai 2004, pârâţii menţionaţi au primit opera fotografică de la titularul dreptului patrimonial cesionat, respectiv, Municipiul Constanţa (Adresa nr. 164389 din 7 decembrie 2007).
Din acest punct de vedere, utilizarea materialului astfel reprodus (indiferent de scopul pentru care s-au creat reproducerile) nu a adus atingere atributelor de ordin moral al autorului - în speţă nefiind probată utilizarea lor de o manieră care să aducă atingere drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamantului apelant, nefiind necesar, astfel cum s-a susţinut prin cererea de chemare în judecată, exprimarea consimţământului autorului pentru exerciţiul componentei patrimoniale a dreptului de autor cedat.
Aceleaşi argumente şi dispoziţii legale au fost avute în vedere şi în legătură cu opera fotografică ce a făcut obiectul Contractului de furnizare nr. 2613 din 9 ianuarie 2004 care a stat la baza executării celui de-al doilea album de prezentare a municipiului Constanţa, editat de A. SRL în anul 2004, societate în care A.P. îndeplinea funcţia de director de editări, potrivit datelor de prezentare din album, calitate în care a executat fotografiile şi s-a ocupat de transpunerea lor în lucrarea comandată.
În acest caz, furnizorul şi-a asumat responsabilitatea, în raportul contractual cu beneficiarul municipiul Constanţa, să livreze un produs - album de prezentare a municipiului Constanţa - în condiţii de concepere şi tipărire proprii, care însă prin livrare intra în proprietatea beneficiarului municipiul Constanţa.
În raport de aceste considerente, soluţia de obligare a pârâţilor M.R. şi SC M.D. SRL la plata, în solidar cu autorităţile locale, a sumelor reţinute în primă instanţă pentru încălcarea dreptului de autor (ca prejudiciu material şi moral), a fost considerată a fi vădit neîntemeiată, câtă vreme materialul necesar realizării celui de-al treilea - şi contestat - album a vizat drepturile patrimoniale cedate municipiului Constanţa de autorul operei fotografice, cesionarul fiind din anul 2001 unicul titular al dreptului de a reproduce, de a distribui opera, de a permite realizarea de opere derivate şi în genere, de a o comunica public, direct sau indirect, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual.
Această ultimă componentă a dreptului patrimonial derivând din dreptul de autor a fost şi cea care a permis municipalităţii de a expune pe site-ul de prezentare www.primaria-constanta.ro opera fotografică pe care reclamantul din acţiunea conexă a recunoscut că a pus-o la dispoziţia beneficiarului în baza raporturilor contractuale din 2001 şi 2004.
Astfel fiind, instanţa de fond nu putea stabili, pe temeiul răspunderii civile delictuale şi în condiţii de solidaritate, că municipiul Constanţa şi primarul trebuie să fie ţinuţi răspunzători pentru un prejudiciu derivând din exerciţiul componentei patrimoniale a dreptului de autor.
Criticile din apelul pârâţilor autorităţi locale, conform cărora municipiul Constanţa nu ar avea calitate procesuală pasivă, au fost considerate nefondate. Entitatea menţionată nu se confundă, din perspectiva drepturilor şi obligaţiilor asumate în raporturile obligaţionale, cu reprezentantul său, persoana juridică fiind cea care răspunde de principiu în instanţă, în acord cu dispoziţiile legii administraţiei publice locale, pentru actele şi delictele săvârşite în numele său. Faţă de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, municipiul nu poate fi subiectul unei fapte care atrage răspunderea civilă delictuală pentru încălcarea dreptului de autor evocat.
În privinţa dreptului de suită reglementat prin art. 21 din Legea nr. 8/1996, la care se face trimitere în apelul autorităţilor locale, instanţa a avut în vedere că acest drept patrimonial nu este pus în discuţie - după cum a arătat explicit şi reclamantul apelant; în speţă s-a ridicat problema drepturilor la care ar fi fost îndreptăţit autorul pentru reproducerea ulterioară, fără drept, a operei sale, iar nu sumele datorate în temeiul normei menţionate, rezultate din fiecare revânzare a operei.
Cât priveşte apelul incident al reclamantului, instanţa a apreciat ca nefondate criticile legate de neanalizarea de către prima instanţă a tuturor pretenţiilor deduse judecăţii, chiar dacă soluţia a vizat sume mai mici decât cele pretinse şi prin cererea conexă, în condiţiile în care au fost prezentate argumente asupra ambelor cereri, iar dispoziţia a vizat răspunderea solidară a pârâţilor.
Luând în considerare motivaţia mai sus-expusă asupra situaţiei dreptului de autor, au fost înlăturate, ca neîntemeiate, criticile din apelul reclamantului care trimit către o reevaluare a cuantumului despăgubirilor solicitate şi la acordarea cheltuielilor de judecată suportate în faţa instanţei de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
- Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 atunci când s-a apreciat că nu a avut loc încălcarea drepturilor recurentului prevăzute de art. 7 şi 13 din Legea nr. 8/1996.
- Tot prin motivele de recurs sunt criticate susţinerile şi apărările formulate de pârâţi în apelul declarat împotriva sentinţei.
- Instanţa reţine în mod greşit că a operat cesiunea drepturilor patrimoniale de autor ceea ce atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.
- Instanţa de apel a apreciat greşit că instanţa de fond a soluţionat toate capetele de cerere cu care a fost învestită prin cele două cereri, deoarece în dispozitivul sentinţei nu este menţionat distinct fiecare capăt de cerere în parte, în condiţiile în care recurentul este îndrituit şi la plata sumei de 20.000 RON daune morale ca urmare a publicării pe site-ul Primăriei Constanţa a fotografiilor sale.
- În mod netemeinic au fost înlăturate criticile referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate în faţa primei instanţe, nelegală fiind şi neacordarea cheltuielilor de judecată din apel.
- Hotărârea conţine motive contradictorii în condiţiile în care instanţă apreciază că a operat o cesiune a drepturilor patrimoniale de autor către beneficiar în baza art. 1.3. din Contractul nr. 5582 din 24 aprilie 2001.
În condiţiile în care instanţa reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 86 alin. (2) este un non sens ca aceeaşi instanţă să aprecieze cedarea drepturilor către municipiul Constanţa în mod expres în baza art. 1.3 din contract.
Astfel, pârâţii au folosit pozele fără drept şi fără acordul autorului întrucât între părţi nu a fost încheiat un contract de cesiune, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 10 din Legea dreptului de autor.
Drept consecinţă, este nelegală susţinerea instanţei de apel că recurentul nu putea pretinde de la pârâţii M.R. şi SC M.D. SRL despăgubiri pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor.
Astfel, din analiza obiectului celor două contracte rezultă că s-au realizat albume fotografice şi nu fotografii în sensul art. 86 din Lege, respectiv negative transmise către beneficiar. Cum negativele s-au aflat întotdeauna în posesia recurentului, transmiterea drepturilor patrimoniale asupra fotografiilor nu a avut loc.
Se mai arată că recurentul nu a avut raporturi de muncă cu apelanţii şi nicio comandă fermă de fotografiere.
Părţile au convenit ca transmiterea drepturilor patrimoniale operează doar cu privire la 2.500 de albume, fiind astfel incidente prevederile art. 86 alin. (2) şi (3) din lege.
Municipiul Constanţa putea beneficia astfel doar de preţul încasat din valorificarea acestora, neavând dreptul să le folosească ori să le cesioneze.
La momentul utilizării fotografiilor se împlinise termenul de 3 ani prevăzut de art. 86 din Legea nr. 8/1996.
Legal citaţi, intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare în conformitate cu dispoziţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând decizia, prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor de drept incidente cauzei reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
- Prioritar, Înalta Curte învederează că îşi însuşeşte în totalitate considerentele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţa superioară de fond la darea hotărârii recurate.
- Recursul poate fi exercitat, potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., împotriva hotărârilor date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Drept urmare, criticile formulate de recurent cu referire la susţinerile şi apărările formulate de pârâţi în apelul declarat împotriva Sentinţei nr. 433 din 3 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, nu pot face obiect al recursului.
- Orice operă de creaţie intelectuală este, prin însăşi natura sa şi raţiunea ei, de a fi destinată colectivităţii.
Împlinirea scopului pentru care sunt realizate operele de către creatorii lor şi valorificarea drepturilor de autor se poate realiza direct, chiar de către autor ori prin intermediari cu care încheie contracte în scopul exploatării operei, cedându-le drepturile patrimoniale de autor.
În cauză, prin Contractul de prestări servicii nr. 55802 din 24 aprilie 2001 încheiat de Fundaţia de fotografie, reprezentată de reclamant cu pârâtul municipiul Constanţa, având drept obiect tipărirea unui album fotografic, A.P. s-a obligat „să execute fotografii, tehnoredactate, faţă şi tipărire”, obligaţia municipiului Constanţa fiind de a primi şi de a plăti albumele fotografice executate în întregime de reclamant în număr de 2.500 de exemplare.
Contractul încheiat între părţi are un caracter complex câtă vreme alături de comanda de a executa fotografii cuprinde şi partea de editare a obiectului contractului.
Cu alte cuvinte titularul dreptului de autor al fotografiilor a cedat persoanei juridice pe care o reprezintă dreptul de a reproduce şi de a distribui opera creată de A.P.
La rândul său, Fundaţia de fotografie a cesionat municipiului Constanţa „drepturile de autor şi de folosinţă privind fotografiile …”.
Cesionarea „drepturilor de autor şi de folosinţă” semnifică cedarea drepturilor înscrise la art. 13 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, respectiv drepturile de a reproduce opera (lit. a)), de a distribui opera (lit. b)) şi de a comunica opera public, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv de a pune opera la dispoziţia publicului, astfel încât să fie accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public (lit. f)).
Drept urmare, reclamantul nu trebuia să-şi dea consimţământul pentru folosirea, reproducerea, distribuirea sau comunicarea publică, astfel cum pretinde prin cererea de chemare în judecată şi, similar, prin recurs întrucât drepturile prevăzute de art. 12 şi 13 lit. a), b) şi f) din Legea dreptului de autor au fost cesionate.
Recurentul pretinde că cesionarea dreptului de autor a operat doar cu privire la cele 2.500 de albume, devenind incidente dispoziţiile art. 86 alin. (2) şi (3) din lege.
Susţinerea este nefondată. Inserarea numărului de albume ce urmau a fi puse la dispoziţia municipiului Constanţa nu are legătură cu cesionarea dreptului de autor asupra operelor fotografice realizate de reclamant, ci se circumscriu clauzelor de editare din contractul de prestare servicii, ce precizează numărul de cărţi-albume de fotografie - ce vor fi tipărite la 2.500.
Contrar opiniei recurentului, dispoziţiile art. 86 din lege, potrivit cărora drepturile patrimoniale asupra operei fotografice creată la comandă se prezumă că aparţine pentru o perioadă de 3 ani persoanei care a făcut comanda nu limitează drepturile patrimoniale dobândite la 3 ani. Termenul înscris în lege este o dispoziţie în favoarea persoanei ce a lansat comanda, instituind prezumţia simplă că cel puţin 3 ani de la primirea comenzii aceasta deţine drepturile patrimoniale asupra operei fotografice.
Alin. (3) al art. 86 din lege reglementează o altă ipoteză de cesiune a dreptului de autor şi anume înstrăinarea negativelor operelor fotografice, ipoteză ce nu se regăseşte în speţă.
Reproducerea în corpul deciziei a conţinutului celor două aliniate menţionate în recurs nu semnifică, cum pretinde recurentul, existenţa unui contract de muncă ori predarea negativelor operelor fotografice, ci prezentarea cadrului normativ special, derogatoriu de la regulile generale din partea I a Legii nr. 8/1996 aplicabile operelor fotografice.
Aceste dispoziţii atribuie persoanei ce a comandat opera fotografică drepturile patrimoniale cuvenite autorului.
- Recurentul pretinde că nu s-a încheiat un contract de cesiune, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 10 din lege referitoare la drepturile morale cuvenite autorului unei opere.
Numai că, aşa cum s-a arătat, inserarea în contractul complex încheiat între părţi a art. 1.3 referitor la cedarea drepturilor de autor şi de folosinţă, semnifică respectarea art. 39 alin. (1) din lege ce pretinde cedarea drepturilor patrimoniale doar prin contract.
- Între părţi a mai existat un Contract de furnizare nr. 2613 din 9 ianuarie 2004, cu precizarea că furnizor a fost A. SRL, A.P. fiind director de editări la această societate.
Furnizorul de albume de prezentare a municipiului Constanţa a conceput şi tipărit comanda, care, prin livrare a intrat în proprietatea beneficiarului.
Ceea ce contestă reclamantul este cel de-al treilea album fotografic, editat de ceilalţi doi pârâţi, conţinând şi materialul fotografic cesionat municipiului Constanţa.
Cum drepturile patrimoniale de autor pentru operele fotografice executate, prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a), b) şi f) din Legea nr. 8/1996 au fost cesionate municipiului Constanţa, soluţia instanţei de apel este corectă.
Dat fiind soluţia instanţei de apel de respingere a acţiunilor conexe în totalitate, critica reclamantului referitoare la îndrituirea sa a obţine cheltuielile efectuate în faţa instanţelor de fond este vădit nefondată, întrucât nu a avut calitatea de parte câştigătoare în proces pentru ca dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. să devină incidente.
- O altă critică se referă la faptul că instanţa de apel trebuia să observe că prima instanţă de fond nu a soluţionat toate capetele de cerere întrucât în dispozitiv nu sunt menţionate distinct fiecare dintre ele, cu referire specială la cuantumul daunelor morale solicitate, 20.000 RON.
Osebit de faptul că instanţa superioară de fond a respins cererile conexe ca nefondate, se constată că instanţa de apel a apreciat corect că Tribunalul a răspuns tuturor capetelor de cerere formulate de reclamant, fiind fără relevanţă că sumele acordate cu titlu de daune materiale şi morale sunt mai mici decât cele solicitate de reclamant.
Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.P. împotriva Deciziei nr. 364/C din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5203/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5163/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
