ICCJ. Decizia nr. 5203/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5203/2012
Dosar nr. 1543/117/2008
Şedinţa publică din 12 septembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 437 din 30 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Cluj a fost admisă plângerea formulată de către reclamanţii P.M.A., P.I.V., P.E., P.L.V. şi S.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi în consecinţă:
S-a dispus modificarea Dispoziţiei nr. 1784/2008 emisă de către pârât în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul restituirii în natură a unei suprafeţe de teren de 761 mp, pe traseul punctelor A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, A, materializat în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză efectuat de expert C.Gh., raport care face parte integrantă din prezenta sentinţă.
S-a menţinut dispoziţia atacată cu privire la propunerea de acordare de despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru diferenţa de teren rămasă până la totalul de 3.600 mp.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a constatat că terenul în litigiu a fost preluat de stat de la antecesorul reclamanţilor, P.S.
Iniţial, terenul în litigiu a fost înscris în CF 19517 Cluj, nr. top 10858, CF nr. 19518 Cluj, nr. top 10857 şi CF nr. 19519 Cluj nr. top 10856, totalizând o suprafaţă de 3.600 mp.
Actualmente, acesta este înscris în CF 31329 Cluj.
Reclamanţii, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin notificarea formulată, au solicitat restituirea terenului în natură.
Pârâtul a recunoscut îndreptăţirea reclamanţilor la restituire, însă prin Dispoziţia nr. 1784/2008, dispoziţia atacată, a propus doar acordarea de despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Instanţa a verificat în cauză starea de fapt a terenului în litigiu, dispunând efectuarea unui raport de expertiză care să identifice eventualele suprafeţe libere, posibil a fi restituite.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert C.Gh., a fost identificată şi conturată o suprafaţă liberă de teren de 761 mp, teren, care, în opinia expertului, poate fi restituit în natură fără a aduce atingere folosinţei imobilelor învecinate.
Astfel, a precizat expertul că prin delimitarea propusă a păstrat distanţele necesare accesului la construcţiile învecinate pentru întreţinere şi intervenţii de forţă majoră.
Existenţa pe teren a unor împrejmuiri, garaje, instalaţii de gaz nu împiedică la restituire, întrucât nu au caracterul unor lucrări definitive şi pot fi dezafectate sau strămutate, astfel încât terenul să fie apt de restituire. De altfel, în acest sens a fost şi poziţia reprezentantului pârâtului, prezent la faţa locului cu ocazia măsurătorilor.
Curtea de apel, analizând apelul formulat împotriva sus-menţionatei hotărâri, a apreciat că acesta este fondat, pentru considerentele:
Apelantul a formulat două critici la adresa sentinţei atacate, anume prima critică se referă la restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 761 mp, iar cea de a doua critică se referă la obligarea sa la plata în favoarea reclamanţilor a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.900 RON.
Cu privire la primul motiv de apel, anume în ce priveşte restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 761 mp, pe traseul punctelor A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, A, materializat în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză efectuat de expert C.Gh., curtea a dispus efectuarea unor adrese furnizorilor de utilităţi pentru a comunica instanţei dacă terenul în suprafaţă de 761 mp, propus de prima instanţă a se restitui în natură, este afectat de conducte sau alte amenajări subterane pentru furnizarea utilităţilor.
Furnizorii de utilităţi au comunicat răspunsul lor iar pe baza acestor răspunsuri curtea a solicitat expertului C.Gh. să precizeze cât din suprafaţa de teren de 3.600 mp este liberă şi ce suprafaţă este afectată de utilităţi.
Expertul în răspunsul său a arătat că terenul liber care nu este afectat de utilităţi are o suprafaţă de 675 mp, evidenţiată pe planul de situaţie întocmit la data de 11 noiembrie 2010 de către expert C.Gh. între reperele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-L-M-A.
Cu privire la această suprafaţă de teren, curtea a reţinut că, potrivit Legii nr. 10/2001, regula este restituirea în natură a imobilelor ce fac obiectul acestei legi, persoana îndreptăţită neavând un drept de opţiune, potrivit art. 7 alin. (1) şi (2) din această lege care prevăd că „De regula, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.“
Apoi, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.“
În cauză, pe terenul expropriat au fost construite un bloc de locuinţe şi o grădiniţă de copii, construcţii pentru care terenul a fost expropriat.
De asemenea, pe teren există reţele de gaz, curent, apă şi canalizare, care se constituie în amenajări de utilitate publică, în înţelesul textului legal anterior citat.
Suprafaţa de teren neafectată de construcţii noi şi amenajări de utilitate publică este suprafaţa de 675 mp, prin urmare aceasta şi numai aceasta poate fi restituită în natură.
Chiar şi din Nota internă a Comisiei tehnice de aplicare a Legii nr. 10/2001 se apreciază că, în opinia acestei comisii, se poate restitui în natură maxim 655 mp, dar că restituirea acestei suprafeţe este forţată şi ineficientă în ce îi priveşte pe revendicatori.
A mai arătat expertul că pe acest teren există 7 garaje iar cu privire la acestea curtea a solicitat apelantului să depună planurile de sistematizare iniţiale, anterioare anului 1989, pentru a se putea stabili dacă pe locul unde în prezent există garajele erau prevăzute parcări. În răspunsul său apelantul a arătat că nu deţine aceste planuri.
Cum în speţă nu s-a făcut dovada că parcările de sub garaje ar fi fost executate ca parte a lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea, atunci acest teren de sub garaj se poate restitui în natură, fiind întrunită condiţia prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anume „Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile.“
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de apel, acela privind faptul că pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamanţilor a cheltuielilor de judecată 4.900 RON, curtea a constatat că acesta nu este întemeiat deoarece prin dispoziţia atacată s-a propus acordarea de despăgubiri, or reclamanţii au atacat această dispoziţie pentru a li se restitui în natură terenul, principiul restituirii în natură având preeminenţă, după cum s-a arătat mai sus.
Ca urmare, prin Decizia nr. 358A din 10 decembrie 2010, Curtea de apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a admis apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinţei civile nr. 437 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, care a fost schimbă în parte, în sensul restituirii în natură a suprafeţei de 675 mp, evidenţiată pe planul de situaţie întocmit la data de 11 noiembrie 2010 de către expert C.Gh. între reperele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-L-M-A.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost obligat apelantul să plătească intimaţilor S.M., P.M.A., P.I.V., P.E. şi P.L.V. suma de 1.600 RON, cheltuieli de judecată parţiale în apel.
Împotriva sus-menţionatei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susţinut că terenul dispus a fi restituit este situat într-o zonă sistematizată a localităţii, fiind trecut, potrivit legii, în domeniul public şi că este traversat de reţele edilitare a căror mutare nu este posibilă, impedimente ce fac imposibilă restituirea sa în natură, astfel cum prescriu dispoziţiile art. 11 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 cu referire la art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) din lege.
De asemenea, pe o suprafaţă considerabilă din terenul propus a fi restituit se află curtea grădiniţei nr. 64 a cărei clădire şi teren aferent au fost incluse în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului (anexa 4, poziţia 145 ) aprobat prin H.C.L. nr. 133 din 14 martie 2005.
Invocând dispoziţiile art. 166 alin. (4) din O.U.G. nr. 184/2001 aprobată prin Legea nr. 520/2002, ce consacră apartenenţa acestei categorii de bunuri la domeniul public al localităţii, precum şi prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul său juridic, ce statuează caracterul inalienabil al acesteia, au solicitat, în aplicarea acestor norme legale, admiterea recursului şi, urmare a reformării hotărârilor atacate, menţinerea Dispoziţiei nr. 1784/2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, ca temeinică şi legală.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa de teren rămasă ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.” De asemenea, potrivit alin. (3) al textului „se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile.”
Iar dispoziţiile art. 11 din lege care vizează categoria imobilelor expropriate statuează, în alin. (3) că, „în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în mod corespunzător [..]."
Prin urmare, legea specială consacră regula, ridicată la rang de principiu, a restituirii în natură a bunurilor incluse în câmpul său de aplicaţiune, fiind o transpunere a principiului restitution in integrum (astfel cum de altfel rezultă şi din nota sa de fundamentare). Prin excepţie, iar potrivit regulii exception est strictissimae interpretationis (excepţiile sunt de strictă interpretare), poate fi refuzată restituirea bunului în natură şi acordarea de despăgubiri însă numai pentru ipotezele limitativ reglementate de lege (astfel cum au fost sus-enunţate).
Or, probaţiunea cauzei (inclusiv cea administrată în apel) relevă împrejurarea că terenul dispus a fi restituit, în suprafaţă de 675 mp din terenul preluat de stat, nu se află în niciuna din situaţiile menţionate de normele citate, nefiind ocupat de construcţii noi, autorizate (ci de garaje, care prin natura lor sunt construcţii uşoare, demontabile, ce permit restituirea terenului, pe care se află, în natură) şi nu este afectat servituţilor legale ori altor amenajări de utilitate publică, traseele reţelelor utilitare (gaz, canalizare) despre care se pretinde că ar traversa terenul aflându-se, în realitate, în exteriorul acestuia. Nu poate fi asimilată unui impediment la restituire apartenenţa bunului la domeniul public al localităţii şi nici împrejurarea că acesta ar face parte din curtea unui imobil, atâta vreme cât, pe de o parte, legea specială nu instituie atare interdicţii (care, aşa cum s-a arătat sunt de strictă interpretare) iar, pe de altă parte, prin restituirea sa nu este impietată în niciun mod buna funcţionare a instituţiei menţionate, aspect care de altfel nici nu a fost evocat, partea făcând doar trimiteri generice la normele legale ce reglementează organizarea şi funcţionarea unor atare instituţii.
Ca urmare, vădindu-se a fi nefondate criticile aduse hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul dedus judecăţii urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva Deciziei nr. 358A din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5207/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5167/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
