ICCJ. Decizia nr. 5300/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Sindicatul liber din învățământ în numele și pentru reclamanta L.M.I. a chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 54, Consiliul local al sectorului 3 și Primăria sector 3 solicitând obligarea acestora la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 în cuantum integral, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010 în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu, plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, precum și obligarea pârâților Primăria sector 3 și Consiliul local sector 3 la asigurarea finanțării pentru plata acestor sume.
Prin Sentința civilă nr. 1573 din 17 februarie 2012 Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. coroborate cu art. 284 alin. (2) C. muncii competența de soluționare a litigiilor de muncă revine tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul.
Art. 159 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, iar art. 19 C. proc. civ. prevede că părțile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care sunt competente teritorial, afară de cazurile prevăzute de art. 13 - 16 C. proc. civ.
Tribunalul Olt prin Sentința nr. 765 din 26 aprilie 2012 a declinat competența în favoarea Tribunalului București și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis cauza înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
în motivarea soluției sale Tribunalul Olt a reținut că acțiunea este formulată de Sindicatul liber din învățământ, cu sediul în București, persoană juridică distinctă de cea a membrilor de sindicat.
S-a reținut incidența dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, art. 269 alin. (2) C. muncii, art. 2 lit. c) C. proc. civ. și art. 210 din Legea nr. 62/2011.
înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași Curți de Apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București pentru următoarele considerente:
Conflictul negativ de competență a fost generat de interpretarea și aplicarea art. 284 C. muncii, în sensul că dacă sindicatul poate fi considerat reclamant în litigiile ce privesc raporturile de muncă, astfel încât competența de soluționare a acestor acțiuni să fie stabilită în raport de sediul acestuia.
Conform art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 "în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 sau de apărare a drepturilor membrilor de sindicat/organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză".
Legiuitorul recunoaște legitimarea procesuală activă a organizațiilor sindicale, chiar dacă nu prevede explicit o atare calitate, atâta timp cât acestea pot formula cereri în justiție, salariatul având dreptul de a se opune fie la introducerea acțiunii, fie la continuarea ei.
Această prevedere legală are caracter de normă specială în raport de dispozițiile art. 222 C. muncii care dispun: "la cererea membrilor săi sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de drepturi" aplicându-se cu prioritate față de norma de drept comun, în aplicarea regulii specialia generalibus derogant.
Intenția legiuitorului ca sindicatul să acționeze chiar în calitate de reclamant este confirmată de interpretarea istorico-teleologică a normei din art. 28 alin. (2) enunțat mai sus.
Prin noua reglementare ce a abrogat expres Legea nr. 54/2003 cu începere de la data de 12 mai 2011 - Legea dialogului social nr. 62/2011 - la art. 28 a fost adăugat alin. (3) (fără a se modifica alin. (2) ) în care se prevede explicit că "în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".
Ca atare, conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003,art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și art. 284 C. muncii, competența soluționării cauzei a revenit Tribunalului București, în a cărui rază organizația sindicală reclamantă își are sediul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5305/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5082/2012. Civil → |
|---|
