ICCJ. Decizia nr. 5357/2012. Civil. Expropriere. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5357/2012
Dosar nr. 3191/105/2009
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia formulată, reclamanta SC P.F.I. SRL Ploieşti a chemat în judecată pe pârâţii C.J. Prahova, prin preşedinte, C.L.C. Păuleşti, C. Păuleşti, prin P., C.P.D.C. Păuleşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 2 din 27 mai 2009, a procesului-verbal nr. 2 din 27 mai 2009 şi obligarea pârâţilor să-i plătească contravaloarea reală a despăgubirilor de 418.000 lei pentru terenul expropriat, proprietatea sa de 647 m.p. situat în comuna Păuleşti.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că, în mod nelegal, s-a dispus prin hotărârea sus-menţionată acordarea unor despăgubiri pentru terenul expropriat de 68.488 lei, fără să se ţină seama de preţul de circulaţie al terenului în zonă, de amplasamentul acestuia, de pagubele ce se cauzează ca urmare a exproprierii imobilelor, mai ales că are dreptul la valoarea reală a terenului expropriat de 418.000 lei.
La data de 26 octombrie 2009, pârâtul C.J. Prahova a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în condiţiile în care la evaluarea imobilelor expropriate s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege în acest sens, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, în condiţiile în care expropriator este judeţul Prahova pentru drumurile de interes judeţean.
La data de 08 decembrie 2009 reclamanta a depus un răspuns la întâmpinarea pârâtului, dată la care instanţa a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu fondul şi a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Judeţului Prahova.
La data de 23 noiembrie 2010 reclamanta şi-a precizat contestaţia, solicitând acordarea despăgubirilor calculate în baza expertizei topo B.N., adică valoarea de 410.521,50 lei.
În cauză, s-au administrat probe cu acte şi o expertiză topo şi construcţii evaluări imobiliare.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1540 din 23 noiembrie 2010, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.J. Prahova, invocată de acesta din urmă, şi pe cale de consecinţă: a admis în parte contestaţia precizată, formulată de reclamanta SC P.F.I. SRL Ploieşti, împotriva pârâţilor C.J. Prahova, prin preşedinte, J. Prahova, şi prin urmare: a anulat Hotărârea nr. 2 din 27 mai 2009, procesul-verbal nr. 2 din 27 mai 2009 cu obligarea C.J. Prahova, J. Prahova, prin preşedinte să plătească reclamantei suma de 97.050 euro, adică echivalentul în lei 410.521,50 lei, în loc de 68.488 lei despăgubiri pentru imobilul situat în comuna Păuleşti, judeţul Prahova, compus dintr-un teren de 647 m.p. supus exproprierii, proprietatea reclamantei; a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva celorlalţi pârâţi, respectiv C.L.C. Păulesti, C. Păuleşti, prin P., C.P.D.C. Păuleşti, judeţul Prahova, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Conform Hotărârii nr. 2 din 27 mai 2009, procesului-verbal nr. 2 din 27 mai 2009, documentaţiei, hotărârii nr. 55 din 29 aprilie 2009, raportului de evaluare din 2 aprilie 2009, anexelor la acesta, depuse la dosar, s-a dispus exproprierea şi aprobarea acordării de despăgubiri în favoarea reclamantei, pentru exproprierea terenului proprietatea acesteia de 647 m.p. situat în comuna Păuleşti, judeţul Prahova, despăgubiri stabilite în valoare totală de 68.488 lei despăgubiri. Potrivit raportului de expertiză tehnică topo ing. B.N., valoarea totală a terenului de 647 m.p., expropriat, situat în comuna Păuleşti este de 97.050 euro (echivalent în lei 410.521,50 lei) la data exproprierii, precum şi de 71.170 euro (echivalent în lei 294.643,80 lei) la data efectuării raportului de expertiză, ţinându-se seama de caracteristicile terenului, de existenţa sau inexistenţa anumitor utilităţi, de coeficienţii pozitivi şi negativi aplicabili, de preţul de tranzacţionare pe piaţa imobiliară practicat în zonă, de daunele cauzate proprietarului, de modul de amplasare a terenului, de criteriile unitare de individualizare.
În cuprinsul punctului de vedere exprimat de expertul constructor evaluări imobiliare C.C. s-a menţionat că valoarea reală a despăgubirii pentru imobilul supus exproprierii în litigiu este de 299.407,90 lei, la data exproprierii 2009, ţinându-se seama de criteriile unitare de individualizare, de prejudiciul efectiv suferit de fostul proprietar, de preţurile de tranzacţionare practicate în zonă, de utilităţi, de gradul de poluare, de amplasamentul terenului.
De asemenea, în baza punctului de vedere exprimat de ing. T.C., expert constructor evaluări imobiliare, s-a specificat că valoarea totală a despăgubirilor pentru imobilul supus exproprierii la data emiterii Hotărârii este de 68.488 lei, ţinându-se seama de amplasamentul imobilului, de inexistenţa utilităţilor, preţurile practicate pe piaţa imobiliară în zonă, de amplasamentul terenului.
Dispoziţiile art. 5 si urm. din Legea nr. 198/2004 stipulează că în cazul exproprierii terenurilor pentru construcţia unor autostrăzi, cuantumul despăgubirilor acordate proprietarului terenului expropriat, se stabileşte în funcţie de valoarea de circulaţie a imobilelor determinată de amplasament, de preţul pieţei, de fertilitatea terenului, de pagubele produse în urma exproprierii.
Aşadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că în baza Hotărârii nr. 2 din 27 mai 2009, procesului-verbal nr. 2 din 27 mai 2009, s-a dispus exproprierea şi aprobarea acordării de despăgubiri în favoarea reclamantei, pentru exproprierea terenului proprietatea acesteia de 647 m.p. situat în comuna Păuleşti, judeţul Prahova, despăgubiri stabilite în valoare totală de 68.488 lei însă, din raportul de expertiza tehnică topo ing. B.N., reiese că valoarea totală a despăgubirii pentru imobilul supus exproprierii la data emiterii Hotărârii este de 410.521,50 lei, adică 97.050 euro, calculată ţinându-se seama de amplasamentul imobilului, de caracteristicile terenului, de existenţa sau inexistenţa anumitor utilităţi, de coeficienţii pozitivi şi negativi aplicabili, de preţul de tranzacţionare pe piaţa imobiliară practicat în zonă, de daunele cauzate proprietarului, de modul de amplasare a imobilului, de criteriile unitare de individualizare.
Ca atare, atât timp cât raportul de expertiză tehnică ing. B.N., atestă că valoarea reală a despăgubirilor a imobilului în litigiu proprietatea reclamantei supus exproprierii este de 410.521,50 lei ţinându-se seama de o seamă de criterii (amplasament, valoare economică în prezent şi in viitor, preţul de tranzacţionare), iar prin Hotărârea nr. 2/2009, procesul-verbal nr. 2/2009 s-a stabilit o valoare totală a imobilului cu titlu de despăgubiri de 68.488 lei, înseamnă că această din urmă valoare a despăgubirilor, nu constituie valoarea reală de a imobilului, calculată în raport de criteriile prevăzute de lege, inclusiv de actele normative în domeniu care este de 410.521,50 lei şi nicidecum de 68.488 lei care nu corespunde criteriilor stabilite de lege pentru evaluarea reală a prejudiciului suferit efectiv de către reclamantă.
De altfel, la stabilirea valorii reale a despăgubirilor se ţine seama de valoarea de 410.521,50 lei calculată în baza expertizei topo ing. B.N., valoare existentă la data emiterii Hotărârii de expropriere, 27 mai 2009 şi nicidecum de valoarea de 71.170 euro adică 294.643,80 lei, menţionată de către expert, calculată la data efectuării expertizei, 23 aprilie 2010 întrucât nu se poate agrava propria situaţie a reclamantei cu ocazia exercitării căii de atac împotriva Hotărârii, respectiv a prezentei contestaţii, mai ales că diferenţa dintre cele două valori este mare si semnificativă, fiind in interesul reclamantei să i se acorde valoarea cea mai mare pentru o justă şi echitabilă despăgubire în conformitate şi cu normele europene.
Apărările pârâţilor, în sensul că valoarea reală a despăgubirii este de 60.488 lei atât la data emiterii hotărârii cât şi a efectuării expertizei, invocându-se punctul de vedere al expertului T.C., nu pot fi avute în vedere întrucât acesta nu face altceva decât să exprime pur şi simplu opinia pârâţilor care a stat la baza emiterii Hotărârii, a procesului-verbal contestate în prezenta cauză, opinie care are un caracter pur subiectiv şi care nu concordă cu valoarea stabilită de către expertul topo B.N.
Mai mult chiar, valoarea stabilită de expertul constructor C.C. respectiv de 299.407,90 lei, nu reprezintă contravaloarea reală a despăgubirilor ce se cuvin reclamantei în condiţiile în care expertul este de specialitate construcţii, specialitate care nu poate substitui specialitatea topografie, iar expertul topo, în baza specialităţii sale, a evaluat terenul ţinând seama de criteriile prevăzute de lege în scopul identificării şi stabilirii valorii reale a despăgubirilor, mai ales că atestatul privind evaluarea imobilelor nu poate suplini specialitatea topografie.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 153 din 20 septembrie 2011, a admis apelul declarat de pârâţii C.J. Prahova, prin preşedinte şi J. Prahova, prin P.C.J. Prahova, împotriva sentinţei civile nr. 1540 din 23 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta SC P.F.I. SRL şi pârâţii C.L.C. Păuleşti, C. Păuleşti, prin P. şi C.P.D.C. Păuleşti; a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1540 din 23 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 186.370 lei în loc de 410.521,50 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 privitoare la expropriere pentru cauză de utilitate publică, rezultă că cei trei experţi îşi desfăşoară activitatea în cadrul comisiei, urmând ca aceştia să întocmească un coraport, şi că, la calcularea cuantumului despăgubirilor experţilor se va ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului.
Din dispoziţiile legale mai sus enunţate, rezultă că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat.
Faţă de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, a constatat că valoarea de 186.370 lei stabilită de raportul de expertiză C.C., reprezintă o valoare justă şi acoperitoare de despăgubire, acest expert fiind numit chiar la cererea contestatoarei.
Împotriva deciziei nr. 153 din 20 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs C.J. Prahova şi J. Prahova, precum şi SC P.F.I. SRL
I. C.J. Prahova şi J. Prahova critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Au fost încălcate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în sensul că instanţa de apel a avut în vedere „preţurile de ofertare” (publicate pe internet şi ziare) şi nu s-au luat în considerare preţurile reale de tranzacţionare ale terenurilor din comuna Păuleşti.
- De asemenea, nu s-a răspuns la refacerea raportului de expertiză în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994.
- Nu au fost respectate dispoziţiile art. 26 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 33/1994, şi respectiv art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 pentru cauză de utilitate publică.
- Prin omologarea raportului de expertiză C.C., contestatorul s-a îmbogăţit fără justă cauză.
II. SC P.F.I. SRL critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Valoarea la care s-a oprit instanţa apelului, respectiv suma de 186.370 lei, nu reprezintă valoarea reală a imobilului expropriat, având în vedere zona, poziţia terenului, existenţa utilităţilor, gradul de poluare.
- Doar expertul B.N. a stabilit valoarea corectă de piaţă a terenului în litigiu, expropriat, modalitatea de calcul a despăgubirilor (314.733,15 lei) fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se dispune că pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Prin urmare, din reglementarea menţionată se deduce că cei trei experţi urmează a-şi desfăşura activitatea în cadrul unei comisii.
Cu privire la stabilirea despăgubirilor, instanţa de apel corect a reţinut că, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele din acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Din acest punct de vedere se poate reţine că jurisprudenţa C.E.D.O. a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un just echilibru între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului (Hotărârea nr. 21 februarie 1986, cazul J. şi alţii c. regatului Unit).
Din dispoziţiile legale menţionate, rezultă că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat.
În faza de apel, în mod judicios s-a efectuat o expertiză de către o comisie de experţi, aceştia stabilind valoarea despăgubirilor astfel: expertul B.N., desemnat de instanţă, a stabilit valoarea despăgubirilor, la data efectuării raportului de expertiză, la suma de 217.909 lei (80 euro/m.p.). Expertul C.C., desemnat de expropriat, a stabilit suma de 186.370 lei (65 euro) m.p., iar expertul desemnat de pârâţii-apelanţi, M.I., a stabilit valoarea de despăgubiri la suma de 71.080 lei.
Expertul B.N. a stabilit valoarea terenului având în vedere caracteristicile terenului expropriat, precizând că raportul cerere-ofertă de proprietăţi imobiliare similare la data întocmirii raportului de expertiză este redus, prezentând preţuri în zonă pentru proprietăţi similare între 45-95 euro/m.p., fără însă a prezenta dovezi în acest sens, astfel încât în mod corect instanţa de apel nu a ţinut seama de această valoare stabilită artificial de expert.
Expertul M.I. a stabilit valoarea terenului în cauză la suma de 71.080 lei, care este mai mare decât cea oferită de expropriator, însă nu a putut fi reţinută de instanţă, întrucât este inferioară cu mult valorilor constatate de toţi experţii ce au întocmit expertiza în cauză.
Expertul desemnat de intimata-contestatoare, C.C., a stabilit un preţ mediu al terenului de 65 euro/m.p., precizând, în cuprinsul raportului de expertiză că în prezent piaţa este inactivă şi nu se efectuează tranzacţii imobiliare în unitatea administrativ-teritorială analizată, astfel încât a utilizat preţurile de ofertă publicate pe internet sau publicaţii locale cu aplicarea de corecţii de piaţă corespunzătoare, sens în care a anexat raportului de expertiză mai multe înscrisuri în acest sens.
Potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, „primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî”.
Prin urmare, instanţa trebuie să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, urmând a opta pentru valoarea rezultată din expertiză care este cât mai în concordanţă, atât cu oferta expropriatorului, cât şi cu pretenţiile expropriatului, cât şi cu pretenţiile persoanei expropriate.
Faţă de cele învederate şi având în vedere dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în conformitate cu care valoarea despăgubirii se stabileşte în funcţie de data întocmirii raportului, se constată că valoarea de 186.370 lei, stabilită de raportul de expertiză C.C., reprezintă o valoare justă şi acoperitoare de despăgubire, expertul fiind numit chiar la cererea contestatoarei.
În atare situaţie, au fost respectate prevederile legale în materie, respectiv dispoziţiile art. 26 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 33/1994 şi, respectiv, art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se vor respinge recursurile declarate de reclamanta SC P.F.I. SRL şi de pârâţii C.J. Prahova şi J. Prahova, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC P.F.I. SRL şi de pârâţii C.J. Prahova prin P., J. Prahova prin P.C.J. Prahova împotriva deciziei nr. 153 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 5330/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5365/2012. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
---|