ICCJ. Decizia nr. 5385/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 8 februarie 2011, C.G. a formulat contestație împotriva Deciziei emisă de Casa de Pensii a M.A.I. sub nr. 136095 din 27 decembrie 2010, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatei la plata pensiei conform deciziei cu același număr pe care avut-o anterior, emisă în temeiul Legii nr. 164/2001.
Prin Sentința nr. 242 din 3 martie 2011, Tribunalul Brăila, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, care prevăd că astfel de cereri, care nu sunt îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale ori a unei case teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.
învestit prin declinare, prin Sentința nr. 3589 din 17 aprilie 2012, Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că în speță, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei prezintă relevanță data sesizării instanței și dispozițiile legale în vigoare la acea dată.
întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 8 februarie 2011, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, astfel că, în raport de norma specială de procedură din legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Brăila.
Cu privire la conflictul negativ de competență înalta Curte reține următoarele:
Cererea dedusă judecății reprezintă o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Decizia contestată în cauză a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 8 februarie 2011.
într-adevăr, la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010.
Or, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.
Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007 o astfel de cerere s-a adresat instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina a fost Tribunalul Brăila.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5386/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5330/2012. Civil → |
|---|
