ICCJ. Decizia nr. 6047/2012. Civil

Decizii civile ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 6047/2012

Dosar nr. 29716/3/2008

Şedinţa publică din 5 octombrie 2012

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 641 din 28 aprilie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a dl. I.D. şi a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Comitetul Internaţional Olimpic şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, în contradictoriu cu pârâţii SC C.I. SRL, SC Q.A.B. SRL şi SC M.P.P. SA, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

De asemenea, tribunalul a respins ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanţie formulate de SC Q.A.B. SRL, în contradictoriu cu chemata în garanţie SC C.I. SRL.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 29716/3/2008, la data de 05 august 2008, reclamanţii Comitetul Internaţional Olimpic şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român au solicitat, în temeiul art. 35 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi art. 998-999 C. civ., în contradictoriu cu pârâţii SC C.I. SRL, SC Q.A.B. SRL, SC M.P.P. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtelor să se abţină de la orice acte sau fapte de natură a aduce atingere dreptului de proprietate industrială al reclamanţilor asupra Mărcilor Olimpice, în special prin producerea, promovarea şi difuzarea pe canalele media a concursului intitulat „Olimpiada O.O.” şi a spoturilor de promovare a acestuia, precum şi a oricărui alt produs; obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri, evaluate provizoriu la suma de 18.000 RON, pentru prejudiciul cauzat ca urmare a încălcării dreptului de proprietate industrială asupra Mărcilor Olimpice, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta SC C.I. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulate de cele două reclamante, ca neîntemeiată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Şi pârâta SC Q.A.B. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de calitate procesuală activă a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, absenţa dovezilor privind calitatea Comitetului Internaţional Olimpic de titular al dreptului de proprietate exclusivă asupra Jocurilor Olimpice şi asupra mărcilor la care face referire prin cererea de chemare în judecată, iar pe fond, a solicitat respingerea primul capăt din cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, având în vedere încetarea campaniei „Olimpiada O.O.” încă din data de 30 august 2008, precum şi faptul că societatea pârâtă nu a produs, promovat şi difuzat, pe canalele media, concursul intitulat „Olimpiada O.O.”

Pârâta SC Q.A.B. SRL, de asemenea, a formulat cerere de chemare în garanţie a SC C.I. SRL, pentru cererile şi pretenţiile financiare formulate împotriva sa prin cererea de chemare în judecată; pârâta s-a prevalat de garanţiile care rezultă din art. 1 al actului adiţional la contractul de publicitate din 02 februarie 2007, invocând şi temeiul procesual al cererii, respectiv prevederile art. 60-63 C. proc. civ.; în consecinţă, a solicitat obligarea Agenţiei să acopere orice pretenţie financiară sau cerere de despăgubiri formulate în Dosarul nr. 29716/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, de către Comitetul Olimpic Internaţional şi/sau Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, ca urmare a desfăşurării campaniei publicitare „Olimpiada O.O.”

La termenul din 24 februarie 2009, pârâtele SC C.I. SRL, SC Q.A.B. SRL şi SC M.P.P. SA au invocat şi susţinut excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant faţă de reclamantele Comitetul Internaţional Olimpic şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, lipsa calităţii de reprezentant a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român pentru Comitetul Internaţional Olimpic, lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor în formularea acţiunii.

Tribunalul a stabilit ordinea de soluţionare a excepţiilor, apreciind că prioritară este excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a d-lui I.D., semnatarul cererii de chemare în judecată, excepţie apreciată ca întemeiată, potrivit celor ce urmează:

Din înscrisurile depuse la dosar - declaraţiile date de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, prin Secretarul General I.D., şi Comitetul Internaţional Olimpic, prin acelaşi Secretar General, cu menţiunea că Comitetul Internaţional Olimpic este reprezentat de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, declaraţii prin care au fost ratificate toate actele de procedură (şi cererea de chemare în judecată) redactate şi semnate de SCA M.A., în numele şi pentru reclamante, s-a constatat că persoana care a împuternicit societatea de avocatură şi a semnat contractul de asistenţă juridică în prezenta cauză este Secretarul General al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român - dl. I.D.

Reclamantele au arătat că probele administrate atestă calitatea de reprezentant a Secretarului General.

Astfel, s-au invocat prevederile art. 201 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, susţinându-se că reclamantul Comitetul Olimpic şi Sportiv Român este o asociaţie de interes naţional care se organizează şi funcţionează în baza statutului propriu, elaborat în conformitate cu prevederile Cartei Olimpice.

Conform dispoziţiilor art. 6.12.1 din Statutul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Secretarul General este conducătorul administraţiei Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, calitate în care reprezintă Comitetul Olimpic şi Sportiv Român în relaţiile cu terţii şi îndeplineşte rolul şi funcţiile administratorului, în cazul societăţilor comerciale.

La data de 15 noiembrie 2004, Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român a votat în unanimitate numirea în funcţia de Secretar General al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român a d-lui. I.D.; în dovedirea acestor susţineri sale, reclamantele au depus copie certificată a Statutului Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

Verificând prevederile statutare ale Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, tribunalul a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 6.13, pct. 1 şi 2 din Statut, Secretarul General al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român este conducătorul administraţiei Comitetului Olimpic şi Sportiv Român şi urmăreşte aplicarea hotărârilor Adunării Generale, ale Comitetului Executiv şi ale Consiliului Director. El are drept de vot în Comitetul Executiv şi asistă la şedinţele Consiliului Director, fără a avea drept de vot.

Acelaşi statut, prevede în Capitolul 6 că organele de conducere şi control ale Comitetului Olimpic şi Sportiv Român sunt Adunarea Generală, Comitetul Executiv, Consiliul Director şi Comisia de Cenzori.

Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român este organul care, potrivit disp. art. 6.9.3.1 încheie acte juridice în numele şi pe seama Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, cu semnătura preşedintelui şi/sau a secretarului general.

Prin urmare, prima instanţă a reţinut că astfel cum Statutului Comitetului Olimpic şi Sportiv Român prevede calitate de reprezentant în relaţiile cu terţii şi îndreptăţit să reprezinte Comitetul Olimpic şi Sportiv Român în actele juridice încheiate, inclusiv pentru reprezentare în instanţă o are Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, iar nu Secretarul General, astfel cum susţin reclamantele.

Totodată, s-a apreciat că atestarea Comitetului Executiv, în calitate de reprezentant legal al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, în relaţiile cu terţii se poate face prin semnătura Secretarului General, însă nu acoperă lipsa reprezentării în prezenta cauză în persoana d-lui. I.D., având în vedere că nu s-a făcut dovada unei hotărâri a Comitetului Executiv cu privire la promovarea prezentei acţiuni în justiţie, în condiţiile în care reclamantele au afirmat numai dreptul de reprezentare ca atribut al Secretarului General.

Având în vedere aceste argumente, tribunalul a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, anulând, în consecinţă, cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele Comitetul Internaţional Olimpic şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeincie; s-a susţinut că în mod greşit cererea de chemare în judecată a fost soluţionată pe cale de excepţie.

În apel s-a administrat proba cu noi înscrisuri, în completarea probelor de la prima instanţă.

Prin decizia civilă nr. 293A din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-au respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii de reprezentant a d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic şi Sportiv Român; a d-lui. H.S. pentru Comitetul Internațional Olimpic şi a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic; a fost admis apelul formulat de ambele reclamante, dispunându-se desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

Pentru a decide în acest sens, Curtea de apel a constatat că la dosar apel se regăseşte extrasul din hotărârile Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român adoptate în şedinţa din 08 septembrie 2009 prin care, cu unanimitate de voturi, s-a aprobat mandatarea Secretarului General I.D. în vederea reprezentării instituţiei în procesul de protecţie a mărcilor olimpice în cazul campaniei publicitare „Olimpiada O.O.” lansată de compania P.; din acelaşi înscris instanţa de apel a reţinut menţiunea confirmării tuturor actelor efectuate până la acea dată de către I.D. în procesul menţionat.

De asemenea, la termenul din 19 octombrie 2010 s-a depus la dosar traducerea legalizată a declaraţiei notariale prin care dl. H.S., Director al Departamentului Juridic al Comitetului Internaţional Olimpic a ratificat toate actele de procedură, precum şi cererea de chemare în judecată, motivele de apel şi orice alte cereri redactate, semnate, depus şi susţinute în faţa Tribunalului şi a Curţii de Apel Bucureşti de către SCA M.A. în cauza de faţă.

Apreciind asupra ordinii în care excepţiile urmează a fi analizate, Curtea de apel a reţinut că urmează a fi analizată cu prioritate excepţia lipsei de reprezentant a d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic şi Sportiv Român în declararea căii de atac a apelului.

Instanţa de apel, în analiza acestei excepţii, a reţinut că prin actul de ratificare depus la dosar la data de 02 martie 2010, Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român a ratificat actele deja îndeplinite de către Secretarul General I.D. în prezenta cauză, având ca obiect mărcile olimpice.

Prin urmare, chiar dacă nu se poate reţine temeinicia susţinerilor din cuprinsul motivelor de apel în sensul că însuşi Statutul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român reprezintă dovada calităţii de reprezentant al acestuia în numele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, calitatea de reprezentant în prezenta cauză este probată prin înscrisul depus la dosar din care reiese ratificarea tuturor actelor de procedură îndeplinite anterior.

Totodată, Curtea de apel a apreciat că în lipsa acestui act de împuternicire şi de ratificare a actelor anterior efectuate nu se putea reţine că mandatarea rezultă din prevederile generale ale Statutului, prevederi care permit doar concluzia cu privire la existenţa unor atribuţii de reprezentare în persoana Secretarului General. Astfel, prevederile statutare reglementează posibilitatea recunoaşterii unor astfel de atribuţii însă, existenţa în concret a atribuţiilor de reprezentare poate fi stabilită numai prin intermediul unei împuterniciri exprese date de către Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

În consecinţă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a dl. I.D. pentru Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, reţinându-se că apelul a fost declarat în mod legal prin reprezentant.

Privitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a domnului H.S. pentru Comitetul Internaţional Olimpic, instanţa de apel a reţinut că excepţia este motivată prin referirea la prevederile art. 20 pct. 2 ale Cartei Olimpice în cuprinsul căreia se stipulează că „Preşedintele reprezintă Comitetul Internaţional Olimpic şi îi conduce toate activităţile”.

Din această prevedere cu caracter general nu se poate concluziona însă că preşedintele este singura persoană în măsură să reprezinte Comitetul Internațional Olimpic, inclusiv în problemele judiciare, astfel că, s-a apreciat că singură, această dispoziţie din Cartă nu este de natură să dovedească lipsa calităţii de reprezentant a d-lui. H.S., care, în calitatea sa de director al Departamentului Juridic, supervizează toate problemele de natură judiciară în care Comitetul este implicat.

Mai mult, autorii excepţiei nu au indicat care ar fi raţiunile pentru care ar fi exclusă posibilitatea delegării de atribuţii de către Preşedintele Comitetului Internațional Olimpic, delegare în temeiul căreia şi alte persoane aflate în funcţii de execuţie în cadrul Comitetului Internațional Olimpic ar putea reprezenta această instituţie.

Drept urmare, s-a respins ca neîntemeiată şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Comitetului Internaţional Olimpic de către dl. H.S.

Referitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Comitetului Internaţional Olimpic de către Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, instanţa de apel a reţinut că în valorificarea prevederilor Regulilor 7-14 din Carta Olimpică, în primul paragraf al declaraţiei notariale dată de către dl. H.S. se ratifică actele efectuate în speţă de către Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, prin reprezentantul său legal, inclusiv în calitate de reprezentant al Comitetului Internaţional Olimpic.

Şi această din urmă excepţie a fost găsită neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

Analizând apoi fondul apelului, Curtea de apel a reţinut că este valabil acelaşi raţionament avut în vedere la momentul soluţionării excepţiei lipsei calităţii de reprezentant în persoana d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român şi, drept urmare, constatând că prin decizia luată de Comitetul Executiv al acestei instituţii la data de 08 septembrie 2009 au fost însuşite de către aceasta toate actele procedurale efectuate în speţă în numele său, a rezultat că soluţia primei instanţe nu se mai justifică faţă de dovezile noi administrate în apel.

În consecinţă, s-a făcut alicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., desfiinţându-se sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În termen legal, împotriva acestei decizii au formulat recurs toate cele trei pârâte.

1. Recurenta-pârâtă SC C.I. SRL, prin motivele sale de recurs, s-a prevalat de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

a) În dezvoltarea criticilor sale a învederat că instanţa de apel a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii de reprezentant al d-lui. H.S. pentru Comitetul Internaţional Olimpic.

Astfel, potrivit înscrisului depus la dosarul cauzei de apelanta Comitetului Internațional Olimpic la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2010, dl. H.S. face parte din Departamentul Juridic al Comitetului Internațional Olimpic şi nu este Preşedintele acestei entităţi.

Recurenta susţine că la ultimul termen de judecată în apel a depus la dosarul cauzei Carta Olimpică care reprezintă Statutul de funcţionare al Comitetului Internațional Olimpic, iar potrivit art. 20.2 din Carta Olimpică, „Preşedintele reprezintă Comitetul Internațional Olimpic şi îi conduce toate activităţile”; de asemenea, în susţinerea acelaiaşi excepţii a depus şi un extras de pe site-ul Comitetului Internațional Olimpic din care rezultă că Preşedintele Comitetului Internațional Olimpic este dl. J.R. Ca atare, persoana care are calitatea de reprezentant al Comitetului Internațional Olimpic este dl. J.R. şi nu dl. H.S. care face parte din personalul administrativ al Comitetului Internațional Olimpic, caz în care în mod greşit a apreciat instanţa de apel că din prevederea statutară invocată, nu ar rezulta ca Preşedintele este singura persoană în măsură să reprezinte Comitetul Internațional Olimpic.

În aprecierea recurentei faptul că dl. H.S. este Directorul Departamentului Juridic, fapt care rezultă, de altfel, doar din declaraţia acestuia, nu presupune în mod automat că are calitatea de a reprezenta Comitetul Internațional Olimpic în faţa instanţelor de judecată şi de a mandata avocaţi care să reprezinte în instanţă entitatea.

Aceeaşi recurentă critică şi imputarea pe care instanţa de apel i-a făcut-o în sensul neindicării raţiunilor pentru care Preşedintele Comitetului Internațional Olimpic nu ar putea delega anumite atribuţii către alte persoane, cum ar fi directorul Departamentului Juridic.

În calitate de parte care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentat, recurenta arată că a făcut dovada cu privire la persoana care, potrivit Statutului Comitetului Internațional Olimpic, reprezintă entitatea în relaţiile cu terţii. Or, reclamantul Comitetul Internațional Olimpic este cel care a susţinut că poate fi reprezentat de H.S., ceea ce trebuia să probeze, însă, singura dovada prezentată este o simpla declaraţie a acestuia, ceea ce nu poate fi primit de instanţă ca dovadă contrară.

Pentru ca instanţa să retină existenţa unei delegări a atribuţiilor preşedintelui către Directorul Departamentului Juridic, ar fi trebuit ca la dosar să există o probă administrată în acest sens de partea care a formulat o astfel de apărare, ceea ce nu s-a întâmplat.

b) Recurenta arată că instanţa de apel a respins în mod greşit şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant al d-lui. I.D. pentru Comitetul Internaţional Olimpic; în soluţionarea acestei excepţii, Curtea de apel şi-a fundamentat soluţia pe calitatea de reprezentant a d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român, prin raportare la extrasul din hotărârea Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român din 08 septembrie 2009.

Potrivit acestui extras, dl. I.D. era mandatat să reprezinte Comitetul Olimpic și Sportiv Român în procesul de protecţie a mărcii în cazul campaniei publicitare „Olimpiada O.O.”; or, obiectul prezentei cauze nu se referă doar la marca Comitetului Olimpic și Sportiv Român.

Recurenta învederează că aşa numita împuternicire nu respectă cerinţele art. 67 şi 68 C. proc. civ., în sensul că nu identifică în mod concret cauza, nefiind o procură specială, iar din formularea mandatului nu rezultă cu claritate obiectul cauzei de faţă.

c) Instanţa de apel a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic.

În faţa Curţii de apel, reclamantele au susţinut că Comitetul Inernațional Olimpic este reprezentat de Comitetului Olimpic și Sportiv Român care, la rândul său, este reprezentat de Secretarul General I.D.; iar în susţinerea acestei afirmaţii, apelantele au invocat dispoziţiile art. 1.2 din textul de aplicare pentru Regulile 7-14 din Carta Olimpică şi art. 201 alin. (4) din Legea nr. 69/2000.

În opinia recurentei, aceste argumente sunt nefondate întrucât dl. I.D. nu are calitatea de reprezentant al Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru motivele deja arătate şi, prin urmare, I.D. nu poate angaja prin Comitetul Olimpic și Sportiv Român nici pe Comitetul Internațional Olimpic.

Pe de altă parte, nici Comitetul Olimpic și Sportiv Român nu este reprezentantul Comitetului Internațional Olimpic, în lipsa unui mandat acordat în mod expres în acest sens, sens în care citează prevederile art. 201 alin. (4) din Legea nr. 69/2000 potrivit cărora, între altele, se indică ce drepturi de folosire a însemnelor şi simbolurilor olimpice există în patrimoniul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, ceea ce nu conferă ope legis în patrimoniul Comitetului Olimpic și Sportiv Român vreun drept de reprezentare a Comitetului Internațional Olimpic în fata instanţelor române; de asemenea, recurenta indică şi dispoziţiile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 124/1991 potrivit cu care „Comitetul Olimpic Român stabileşte şi dezvoltă relaţii cu Comitetul Internaţional Olimpic”; în plus, nici Carta Olimpică nu prevede un asemenea drept de reprezentare, sens în care face referire la art. 1.3 din textul de aplicare pentru Regulile nr. 7-14.

În baza acestor texte, recurenta conchide că Comitetul Olimpic și Sportiv Român nu reprezintă Comitetul Internațional Olimpic, ci doar relaţionează cu Comitetul Internațional Olimpic, neexistând o reprezentare în baza legii între cele două entităţi.

Cum mandatul nu poate fi prezumat, iar de la dosarul cauzei lipseşte o astfel de dovadă în acest sens rezultă că Comitetul Internațional Olimpic nu poate fi reprezentat în faţa instanţelor din România prin Comitetul Olimpic și Sportiv Român.

În sensul prevederilor art. 1.3 din Carta Olimpică, recurenta învederează că Comitetul Olimpic și Sportiv Român trebuia să facă dovada calităţii sale de Comitet Naţional Olimpic recunoscut de Comitetul Internațional Olimpic potrivit art. 2 din textul de aplicare pentru Regula nr. 3, precum şi dovada instrucţiunilor primite de la Comitetul Internațional Olimpic.

În concluzie, având în vedere inexistenţa unui drept de reprezentare a Comitetului Internațional Olimpic de către Comitetul Olimpic şi Sportiv Român în baza Legii nr. 69/2000 şi în baza Cartei Olimpice, şi în absenţa oricărui mandat convenţional, recurenta solicită instanţei să constate lipsa calităţii de reprezentant al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român pentru Comitetul Internaţional Olimpic.

2. Recursul declarat de SC Q.A.B. SRL a fost fundamentat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta învederează că decizia recurată este nelegală şi netemeinică, fiind rezultatul unei aprecieri eronate a probatoriului administrat, în consecinţă fiind pronunţată cu greşita aplicare a legii.

a) Netemeinicia deciziei sub aspectul respingerii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic şi Sportiv Român.

Recurenta arată că astfel cum rezultă din încheierea de şedinţa din 30 martie 2010, a solicitat instanţei de apel, în aplicarea art. 139 alin. (1) C. proc. civ., să pună în vedere apărătorului apelantei Comitetul Olimpic şi Sportiv Român să prezinte originalul extrasului hotărârea Comitetului Executiv adoptate în 08 septembrie 2009, întrucât la dosar apel se regăseşte doar un extras din aceasta, cerere pe care a argumentat-o.

Prin încheierea din 30 martie 2010, instanţa de apel a încuviinţat proba solicitată şi a pus în vedere apelantului Comitetul Olimpic şi Sportiv Român să depună copii ale hotărârii Comitetului Executiv din 08 septembrie 2009 şi procesele-verbale, precum şi să prezinte originalele acestor înscrisuri, însă, apelanta Comitetul Olimpic şi Sportiv Român a refuzat să respecte întocmai dispoziţiile instanţei, astfel că, la termenul din 25 mai 2010 nu a depus cele solicitate de instanţă, ci doar un nou înscris, intitulat hotărâri ale Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român adoptate la şedinţa din data de 08 septembrie 2009 ce se regăseşte la dosarul de apel.

Or, instanţa de apel era ţinută să constate că refuzul prezentării originalelor puse în vedere se sancţionează cu înlăturarea înscrisului respectiv (depus în copie) din materialul probator al cauzei, sens în care prevede în mod expres art. 139 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit acestui nou înscris, Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român nu a ratificat „toate actele efectuate până în prezent de dl. I.D. în procesul sus-menţionat”, aşa cum rezultă din simpla lectură a art. 3 al hotărârii din 08 septembrie 2009.

În opinia recurentei, în condiţiile în care hotărârea depusă la dosarul de apel nu a îndeplinit condiţiile pentru a putea fi administrată ca probă, fiind înlocuită de către Comitetul Olimpic şi Sportiv Român prin hotărârea depusă la dosar, rezultă că instanţa de apel nu deţinea niciun element de fapt sau de drept pentru a putea motiva ratificarea actelor de procedură efectuate anterior în numele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

Instanţa de apel nu a sancţionat neîndeplinirea obligaţiei procesuale de către apelantă şi nici nu a motivat inadvertenţele dintre cele două înscrisuri.

b) Netemenicia deciziei recurate în raport cu modul de adoptare de către Comitetul Executiv a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român a hotărârii din 08 septembrie 2009.

Recurenta susţine că instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, în baza căruia, persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale, în limitele puterilor conferite.

Contrar argumentelor care i-au fost prezentate, instanţa de apel nu a observat că, în conformitate cu modul de înființare, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român se înscrie între asociaţiile care intră sub incidenţa O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, care prin art. 20 stabileşte organele asociaţiei; în continuare, recurenta analizează dispoziţii legale ale acestui act normativ prin care tinde să demonstreze nelegalitatea adoptării hotărârii din 08 septembrie 2009 de către Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, organ necompetent faţă de prevederile O.U.G. nr. 26/2000, întrucât o astfel de decizie trebuia adoptată de Comitetul Director.

Prin urmare, acest drept de reprezentare a fost acordat Preşedintelui Comitetului Olimpic şi Sportiv Român de către Adunarea generală a asociaţiei, prin statut, astfel încât, Comitetul Executiv nu avea calitatea şi competenţa de a-i acorda d-lui. I.D. dreptul de reprezentare al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

Pe de altă parte, chiar dacă ar fi valid, mandatul de reprezentare acordat d-lui. I.D., este strict limitat la „procesul de protecţie a mărcilor olimpice în campania publicitară «Olimpiada O.O.» lansată de către compania P.”

Contrar înscrisului care i-a fost prezentat, instanţa de apel nu a observat că mandatul d-lui I.D., acordat în 08 septembrie 2009 de către Comitetul Executiv este un mandat special, conform art. 1535 C. civ., având un caracter restrâns, conform art. 68 alin. (3) C. proc. civ.

Prin acesta nu se ratifică actele efectuate de către dl. I.D. până în 08 septembrie 2009, în mod esenţial cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti în 5 august 2008, precum şi cererea de apel înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în 25 august 2009.

c) Netemeinicia deciziei în raport cu adresa din 01 martie 2010 semnată de către I.D. în calitate de Secretar General al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

Recurenta arată că instanţa de apel nu a sesizat că această adresa a fost emisă de către dl. I.D., care nu are calitatea de reprezentant al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, deoarece conform art. 6.12.3 lit. a) din Statutul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, doar Preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român reprezintă asociaţia în relaţiile cu terţii.

În dezacord cu argumentele care i-au fost prezentate, instanţa de apel nu a observat că, prin adresa din 01 martie 2010, raportată la conţinutul hotărârii adoptată la 08 septembrie 2009 de către Comitetul Executiv - organ inexistent şi necompetent - dl. I.D. confirmă şi ratifică în exces, depăşind în mod evident limitele mandatului primit.

d) Netemeinicia decizie sub aspectul respingerii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a H.S. pentru Comitetul Internaţional Olimpic.

Cu privire la această excepţie, recurenta arată că la termenul din 19 octombrie 2010, apelanta, prin apărător, a depus în combaterea acesteia înscrisul intitulat affidavit, în baza căruia, sub propria semnătura, H.S. a ratificat măsurile întreprinse de către SCA M.A. în prezenta cauză.

Ca urmare a argumentelor prezentate de pârâta SC Q.A.B. SRL, în aplicarea art. 139 alin. (1) C. proc. civ., la acelaşi termen, instanţa de apel a dispus ca SCA M.A. să prezinte delegaţia de reprezentare şi originalele contractului de asistenţă juridică şi a înscrisului intitulat affidavit (declaraţie).

Contrar solicitărilor instanţei, la termenul următor, apelanta, prin avocat, a prezentat un nou înscris în original, denumit affidavit (declaraţie) prin care, sub propriile semnături, U.L. şi H.S., au ratificat măsurile întreprinse în prezenta cauza de către Comitetul Olimpic şi Sportiv Român şi SCA M.A.

Acest nou înscris atrăgea obligaţia în sarcina apelantelor de a face dovada mandatului pe care cei doi declaranţi l-au primit din partea Comitetului Internaţional Olimpic, verificare pe care instanţa de apel nu a făcut-o, astfel încât nu a fost analizat temeiul în baza căruia cei doi pretinşi reprezentanţi au acţionat ori a dispoziţiilor statutare cele permiteau să semneze în numele Comitetului Internaţional Olimpic; din acest punct de vedere, s-a reţinut în mod superficial ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 20 din Carta Olimpică, deşi recurenta a negat posibilitatea ca Preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic să îşi delege, în tot sau în parte, atribuţiile de reprezentare şi conducere.

e) Netemeinicia deciziei sub aspectul respingerii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român pentru Comitetul Internaţional Olimpic.

Recurenta susţine că instanţa de apel a procedat în mod greşit la respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român pentru Comitetul Internaţional Olimpic, făcând o simplă trimitere la Regulile nr. 7-14 din Carta Olimpică, texte indicate de către dl. H.S. în declaraţia sa, fără să observe absenţa temeiului în baza căruia H.S. şi U.L. au semnat înscrisul intitulat înscrisul din dosarul de apel.

În plus, Comitetul Internaţional Olimpic nu putea ratifica actele efectuate de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, în condiţiile în care prin hotărârile Comitetului Executiv nu s-au ratificat actele efectuate de către dl. I.D., situaţie în care inexistenţa autorizării d-lui I.D. nu poate fi acoperită prin ratificarea emisă de către Comitetul Internaţional şi Olimpic prin înscrisul declaraţia de la dosarul de apel.

f) Netemeinicia deciziei sub aspectul modului de soluţionare a fondului apelului.

Recurenta arată că prin decizia atacată instanţa de apel a procedat la o greşită analiză a fondului apelului, deoarece a avut în vedere faptul că actele procedurale efectuate de către dl. I.D. au fost însuşite de către Comitetul Olimpic şi Sportiv Român prin hotărârile adoptate de Comitetul Executiv la 08 septembrie 2009, în baza înscrisurlui depus la dosarul de apel.

Or, aşa cum deja s-a arătat, astfel cum prevede art. 139 alin. (1) C. proc. civ., copia hotărârii adoptate de Comitetul Executiv la 08 septembrie 2009, nu are valoare de probă întrucât, la dosarul de apel a fost depusă, prin voinţa exclusivă a apelantei, varianta finală a hotărârilor adoptate de Comitetul Executiv la 08 septembrie 2009, înscris pe care instanţa de apel trebuia să îşi fundamenteze decizia.

Din cuprinsul art. 3 al hotărârilor adoptate de Comitetul Executiv la 08 septembrie 2009, rezultă fără echivoc, că dl. I.D. nu a avut mandatul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român pentru promovarea cererii de chemare în judecată, care a fost înregistrată nelegal pe rolul Tribunalului Bucureşti în 25 august 2008 şi a cererii de apel, care a fost înregistrată nelegal pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în 25 august 2009; nu au fost ratificate actele efectuate de către dl. I.D. în „procesul de protecţie a mărcilor olimpice în cadrul campaniei publicitare „Olimpiada O.O.” lansată de compania P.

Faţă de cele anterior prezentate, recurenta conchide că raţionamentul instanţei de apel privind existenţa calităţii de reprezentant al d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, este greşit, astfel că, şi fondul apelului a fost soluţionat nelegal.

3. Recursul formulat de pârâta SC M.P.P. SA se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

a) Şi această recurentă-pârâtă reia critica formulată de pârâta SC Q.A.B. SRL cu privire la nelegala respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a d-lui. H.S. pentru Comitetul Internaţional Olimpic, susţinând aceleaşi argumente ca cele prezentate mai sus.

Totodată, se arată că excepţia invocată de SC C.I. SRL, susţinută de toate intimatele, a privit ambii semnatari ai declaraţiei (H.S. şi U.L.).

b) De asemenea, recurenta SC M.P.P. SA susţine aceleaşi critici şi cu privire la nelegala soluţionare a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, subliniind contradicţiile ce există între înscrisurile de la dosar apel; în plus, se conchide că cel din urmă înscris nu reprezintă o ratificare a actelor îndeplinite de către Secretarul I.D. în această cauză în numele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

c) Referitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, fata de Comitetul Internaţional Olimpic, recurenta solictă instanţei de recurs a constata că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul reprezentării Comitetului Internaţional Olimpic de către Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, întrucât, declaraţia semnată de dl. H.S., în calitate de Director al Departamentului Juridic nu echivalează cu un mandat dat de Comitetul Internaţional Olimpic pentru Comitetul Olimpic şi Sportiv Român.

În plus, în declaraţia semnată de dl. I.D. - Secretar General al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român - depusă la tribunal - se menţionează că Comitetul Internațional Olimpic este reprezentat prin Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, însă la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că Comitetul Internațional Olimpic a împuternicit Comitetul Olimpic şi Sportiv Român pentru a semna, prin secretarul său general I.D., contractul de asistenţă cu SCA M.A., acţiunea şi apelul.

Or, aşa cum s-a arătat, Secretarul General I.D. nu are calitatea de reprezentant legal al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

Recurenta mai arată că faptul că fiecare Comitet Naţional Olimpic - cum este şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român - răspunde faţă de Comitetul Internațional Olimpic pentru respectarea oricărei utilizări a proprietăţilor olimpice nu echivalează cu un mandat acordat Comitetului Olimpic şi Sportiv Român de către Comitetului Internaţional Olimpic pentru acest dosar.

Chiar dacă, potrivit art. 20 alin. (4) din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, persoanele fizice sau juridice de pe teritoriul României nu pot folosi însemnele Comitetului Internaţional Olimpic, însemnele şi emblema Comitetului Olimpic Român şi alte drepturi de proprietate intelectuală olimpice decât cu acordul Comitetului Olimpic Român, nu înseamnă că Comitetul Internaţional Olimpic a mandatat Comitetul Olimpic şi Sportiv Român pentru a fi reprezentat în această cauză pentru susţinerea acţiunii şi apelului, ori pentru angajarea SCA M.A.

În opinia recurentei, nici declaraţia semnata de dl. H.S. nu constituie un mandat de reprezentare Comitetului Olimpic şi Sportiv Român de către Comitetul Internațional Olimpic, întrucât acasta se referă la SCA M.A. şi este semnata de persoane care nu au calitatea de reprezentanţi ai Comitetului Internațional Olimpic.

d) Într-o ultimă critică, recurenta învederează că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a SCA M.A. faţă de Comitetul Internațional Olimpic, excepţie invocată de apărătorul intimatei-pârâte SC C.I. SRL la data de 16 noiembrie 2010, fiind susţinută de toţi ceilalţi intimaţi-pârâţi.

În justificarea acestei excepţii, s-a arătat că desemnarea SCA M.A. nu se putea face decât în baza unui contract de asistenţă juridică încheiat cu Comitetul Internaţional Olimpic, reprezentată legal de Preşedintele J.R.; or, apărătorul Comitetului Internațional Olimpic nu a făcut dovada că are mandat din partea acestui comitet.

Aşa fiind, recurenta arată că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, în privinţa excepţiei menţionate nu a indicat motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea asupra acesteia şi nici nu a menţionat această excepţie în dispozitivul deciziei.

Intimaţii-reclamanţi la 31 martie 2012 (data poştei) au formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea ca nefondate a celor trei recursuri; la întâmpinare au fost anexate înscrisuri – contractul de asistenţă juridică dintre SCA M.A. din 20 octombrie 2010 şi Comitetul Internaţional Olimpic prin U.L. şi H.S.; încheierea din camera de consiliu de la data de 03 noiembrie 2004, pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti prin care s-a luat act de modificarea Statutului Comitetului Olimpic Român şi de modificare a denumirii acestuia din Comitetul Olimpic Român în Comitetul Sportiv şi Olimpic Român.

La termenul de judecată din 06 aprilie 2012, Înalta Curte a încuviinţat cererea recurentelor în sensul prezentării, pentru atestarea conformităţii în temeiul art. 139 C. proc. civ., a originalului procesului-verbal încheiat de Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român din şedinţa de la data de 08 septembrie 2009; la acelaşi termen de judecată, apărătorul prezent al intimaţilor-reclamanţi a învederat instanţei că înţelege să renunţe la înscrisul depus la dosar apel şi ca va depune originalele solicitate, precum şi alte înscrisuri utile soluţionării cauzei; un asemenea proces-verbal a fost depus la dosar recurs, precum şi alte procese-verbale ale şedinţelor Comitetului Executiv de la date ulterioare (2010) celei solicitate.

Recurenta-pârâtă SC M.P.P. SA a depus, în susţinerea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a SCA M.A. pentru Comitetul Internaţional Olimpic, dovada că semnătura d-lui U.L. a fost radiată din registrul comerţului din Cantonul Vaud, radiere ce figurează în Registrul Jurnal din 03 mai 2011 al acestui Registru al Comerţului.

Recurenta-pârâtă SC C.I. SRL a invocat, prin notele de şedinţă depuse la dosar recurs: excepţia lipsei calităţii de reprezentant a dl. I.D. pentru Comitetul Olimpic şi Sportiv Român în etapa recursului, prezentând, în esenţă, aceleaşi argumente ca cele din motivele de recurs, în susţinerea acesteia, cu precizarea semnificaţiei renunţării la înscrisul de la dosar fond; totodată, s-a invocat şi excepţia lipsei (dovezii) calităţii de reprezentant al SCA M.A. pentru Comitetul Internaţional Olimpic, reluând şi din acest punct de vedere argumentele din motivele de recurs, dar, prezentând-o ca o excepţie distinctă de cea anterioară, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a SCA M.A. pentru Comitetul Internaţional Olimpic în cadrul căii de atac a recursului; s-au invocat argumente privind efectele contractului de asistenţă juridică din 20 octombrie 2010 care nu priveşte şi dreptul de reprezentare în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contract care, din nou, nu este semnat de Preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic J.R. conform art. 20.2 din Carta Olimpică, ci de către U.L. şi H.S.

În combaterea celei din urmă excepţii, reprezentantul intimaţilor-reclamanţi a depus la dosar copia contractului de asistenţă juridică din 30 martie 2012 încheiat cu Comitetul Internaţional Olimpic prin H.S. (Director al Departamentului Juridic) şi C.K. (Director General).

Înalta Curte constată că excepţiile invocate de recurenta pârâtă prin notele de şedinţă de la dosar recurs sunt, în realitate, în număr de două: a) cea privind lipsa dovezii calităţii de reprezentant a dl. I.D. pentru Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (care, fiind întemeiată pe aceleaşi argumente precum cele din motivele de recurs, nu va putea fi soluţionată ca o excepţie de procedură privind calea de atac, fără ca Înalta Curte să se antepronunţe asupra unora dintre criticile formulate prin cele trei recursuri, de vreme ce aceasta este una dintre disputele majore ale procesului); şi b) excepţia lipsei calităţii dovezii de reprezentant a SCA M.A. pentru Comitetul Internaţional Olimpic, în faţa Înaltei Curţi.

Ambele excepţii sunt nefondate (prima pentru motivele ce vor fi ulterior dezvoltate întrucât analiza ei presupune evaluarea unor critici din motivele de recurs), iar cea de-a doua privind chestiunea reprezentării Comitetului Internaţional Olimpic în faţa instanţei de recurs, pe baza constatării împuternicirii avocaţiale depuse la dosar recurs, coroborată cu copia contractului de asistenţă juridică a acestui dosar, încheiat între societatea de avocatură menţionată şi Comitetul Internaţional Olimpic, prin H.S. (Director al Departamentului Juridic) şi C.K. (Director General), cel din urmă fiind atestat, ca şi dl. H.S., cu drept de semnătură colectivă în doi pentru Comitetul Internaţional Olimpic, potrivit extrasului de pe site-ul Registrului Comerţului din Vaud, Elveţia, depus la dosar de recurenta pârâtă SC M.P.P. SA pentru termenul din 01 iunie 2012, pentru a dovedi radierea din Registru a d-lui U.L.

Totodată, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi art. 131 alin. (1) din Statutul privind exercitarea profesiei de avocat din 25 septembrie 2004.

Astfel, art. 131 din Statut dispune: „Contractul de asistenţă juridică prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului.

În baza acestuia, avocatul se legitimează faţă de terţi prin împuternicirea avocaţială întocmită conform anexei nr. 2 la prezentul statut.”

Faţă de cele arătate, reiese că, din punct de vedere al rigorilor procedurale presupuse de dovedirea calităţii de reprezentan[din perspectiva art. 68 alin. (1) C. proc. civ.], este suficientă depunerea la dosar a împuternicirii avocaţiale (atunci când procura este acordată unui avocat, ea fiind o procură ad litem, sub semnătură certificată), ceea ce reprezintă faţă de terţi dovada raportului juridic de reprezentare judiciară.

În plus, art. 31 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, prevede: „Pentru activităţile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistenţă juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare, sau dispoziţie în numele şi pe seama clientului.”

Aşadar, pentru dovedirea dreptului de reprezentare a Comitetului Internaţional Olimpic în faţa Înaltei Curţi, se constată a fi făcută dovada calităţii de reprezentant a Comitetului Internaţional Olimpic de către SCA M.A.; celelalte aspecte legate de dreptul celor două persoane semnatare ale contractului de asistenţă juridică de a angaja însuşi Comitetul Internaţional Olimpic, contract în baza căruia a fost emisă împuternicirea avocaţială, vor fi analizate cu ocazia evaluării motivelor de recurs.

În plus, în acest context, trebuie menţionate şi dispoziţiile art. 56 din Convenţia de la Lugano din 2007, potrivit căruia: „N u se solicită nicio legalizare sau altă formalitate echivalentă în cazul documentelor prevăzute la art. 53 sau la art. 55 alin. (2) sau în ceea ce priveşte documentul de numire a unui mandatar ad litem”.

La data de 18 mai 2009, C.E. a ratificat Convenţia de la Lugano din 2007, cu efect pentru toate statele membre (deci, şi în România), cu excepţia Danemarcei, iar Elveţia a ratificat-o la 20 octombrie 2010, fiind în vigoare în acest stat cu începere de la 01 ianuarie 2011 [de altfel, dispoziţiile art. 56 înlocuiesc prevederile art. 49 din Convenţia de la Lugano din 1988].

Recursurile formulate sunt fondate, pentru motivele şi în limitele celor ce se vor arăta:

În primul rând, asupra situaţiei de fapt reţinute de instanţele de fond se impun a fi făcute anumite clarificări pentru acurateţea raţionamentului juridic.

Cererea de chemare în judecată priveşte apărarea drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor şi simbolurilor olimpice al căror titular se afirmă Comitetul Internaţional Olimpic, scop ce se intenţionează a fi realizat prin promovarea unei cereri în contrafacere şi în despăgubiri (art. 35, actual, art. 36 din Legea nr. 84/1998 şi art. 998 şi 999 C. civ.), are doi titulari: Comitetul Internaţional Olimpic şi Comitetul Olimpic Sportiv Român, cel din urmă neacţionând în numele şi pe seama primului reclamant, cu referire la drepturile deduse judecăţii.

Aşadar, în mod distinct, pentru fiecare dintre reclamanţi trebuia a se face dovada procurii speciale pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată, dată fiind distincţia prevăzută de art. 68 alin. (1) C. proc. civ. între exerciţiul dreptului de chemare în judecată şi reprezentarea în judecată; exercitarea dreptului de chemare în judecată este însă un act procesual de dispoziţie, susceptibil de a fi atribuit, ca şi dreptul de reprezentare în judecată, prin intermediul unei procuri speciale ad litem.

1. În ce priveşte excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a dl. I.D. pentru Comitetul Olimpic şi Sportiv Român.

Cum acţiunea a fost formulată şi semnată prin intermediul societăţii de avocatură în numele celor două reclamante (ambele persoane juridice care acţionează, în principiu, prin intermediul organelor lor de conducere sau astfel cum reiese din statutul propriu ori dispoziţiile legale ce le reglementează activitatea), încă de la prima instanţă, în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată, s-a impus verificarea abilitării dl. I.D. (Secretar General al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român) de a fi reprezentant legal al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român pentru încheierea unor acte juridice în numele şi pe seama acestei entităţi; consecutiv, trebuia să se constate şi dacă Comitetul Olimpic şi Sportiv Român are calitatea de reprezentant legal, statutar sau convenţional pe teritoriul României al Comitetului Internaţional Olimpic, pentru a fi posibilă concluzia că Secretarul General al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român poate acorda mandat şi în numele Comitetului Internaţional Olimpic pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată, aşadar, pentru încheierea contractului de asistenţă juridică în baza căruia a fost emisă împuternicirea avocaţială pentru ambele reclamante.

Astfel cum a rezultat din dispoziţiile art. 6 din Statutul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, organele sale de conducere şi control sunt: Adunarea Generală, Comitetul Executiv, Consiliul Director şi Comisia de Cenzori.

În plus, astfel art. 6.9.3.1 din acelaşi Statut, Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român încheie acte juridice în numele şi pe seama Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, cu semnătura preşedintelui şi/sau a Secretarului General.

Aşadar, din punct de vedere al persoanei juridice Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, actele juridice (precum contractul de asistenţă juridică) pot fi încheiate de Comitetul Executiv, iar dacă nu sunt perfectate de Comitetul Executiv, acest organ de conducere al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român este în măsură să acorde, în condiţiile statutului, un mandat special în acelaşi scop oricărei persoane, în principiu, deci, şi secretarului său general.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 05 august 2008, dată la care Secretarul General al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român nu deţinea un asemenea mandat.

Ulterior însă, în apel, reclamanta Comitetul Olimpic şi Sportiv Român a produs în instanţă cele două înscrisuri de la dosar, prin care s-a intenţionat confirmarea (ratificarea) mandatului pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată, potrivit dispoziţiilor art. 1546 alin. (2) C. civ. (dreptul comun în materie de mandat, în condiţiile în care legea procesuală nu dispune altfel).

Primul înscris a fost prezentat sub forma unui extras din hotărârile Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, adoptate în şedinţa din 08 septembrie 2009, pe când cel de la dosar apel, astfel cum recurentele au susţinut prin motivele de recurs, se presupune că trebuia să fi fost actul juridic pe larg din cuprinsul căruia s-a extras înscrisul depus la dosar.

Cum însă, în şedinţa publică din 06 aprilie 2012 în faţa Înaltei Curţi, recurenta-reclamantă Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, prin apărătorul prezent, a renunţat a se mai prevala în prezenta cauză de înscrisul de la dosar apel, instanţa de recurs nu va mai analiza criticile recurentelor relative la efectele pe care Curtea de apel le-a dat acestui înscris, în aplicarea prevederilor art. 1546 alin. (2) C. civ., în verificarea îndeplinirii exigenţelor art. 68 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi cu prilejul reaprecierii, în virtutea efectului devolutiv al apelului, asupra excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant admisă de prima instanţă în temeiul art. 161 alin. (1) C. proc. civ.

Înscrisul depus la dosar apel a fost prezentat şi Înaltei Curţi la acelaşi termen de la 06 aprilie 2012, în aplicarea prevederilor art. 139 alin. (1) C. proc. civ., instanţa solicitând intimatei-reclamante Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, prin apărătorul prezent, să depună la dosar şi copia procesului-verbal al şedinţei Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român din 08 septembrie 2009, înscris ce a fost produs în cauză la dosar recurs.

Din acesta, rezultă că „s-a aprobat cu unanimitatea voturilor membrilor Comitetului Executiv mandatarea de către Comitetul Olimpic şi Sportiv Român a Secretarul General, dl. I.D., în vederea reprezentării instituţiei în procesul de protecţia mărcii, în cazul campaniei publicitare „Olimpiada O.O.”, lansată de compania P.”

Un asemenea mandat acordat la 08 septembrie 2008, nu priveşte însă exerciţiul dreptului de chemare în judecată a celor trei pârâte din prezenta cauză [art. 68 alin. (1) teza I], drept exercitat prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul tribunalului la 05 august 2008, ci acoperă (chiar dacă şi aici imperfect, nefiind indicat nr. de dosar sau obiectul pricinii) doar dreptul de reprezentare în judecată [art. 68 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.], întrucât, prin hotărârea organului de conducere al reclamantei Comitetul Olimpic şi Sportiv Român nu se şi ratifică actele de procedură efectuate în acest dosar până la data de 08 septembrie 2009 (cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ulterioare acesteia).

În consecinţă, dată fiind înlăturarea înscrisului de la dosar apel ca urmare a renunţării la acesta, renunţare produsă în faţa instanţei de recurs, Înalta Curte constată că se impunea menţinerea soluţiei primei instanţe de anulare a cererii de chemare în judecată a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, întrucât, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, Secretarul General dl. I.D. nu era mandatat în condiţii statutare de a angaja în mod valabil persoana juridică însăşi prin încheierea contractului de asistenţă cu SCA M.A.

Înalta Curte nu va analiza însă criticile formulate de recurenta pârâtă SC Q.A.B. SRL privind legalitatea adoptării, chiar în aceşti termeni, a hotărârilor de către Comitetul Executiv în şedinţa de la 08 septembrie 2008, recurenta raportându-se la prevederi ale O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, pe de o parte, pentru că excede cadrului procesual al pricinii (o atare analiză putând fi declanşată pe calea unei cereri principale sau incidentale cu care instanţele fond să fi fost învestită, întrucât nu reprezintă o simplă apărare), iar pe de altă parte, dat fiind efectul acestei hotărâri de a asigura secretarului general doar dreptul de reprezentare în judecată, după data de 08 septembrie 2009 [art. 68 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.], ceea ce nu face obiectul recursului de faţă care a privit sancţionarea lipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată [art. 68 alin. (1) teza I].

În acest context, cum corect susţin recurentele, nu poate fi privită ca o ratificare a mandatului nici adresa din 01 martie 2010, semnată în numele Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român de acelaşi I.D., fiind în afara limitelor mandatului ce i-a fost acordat la 08 septembrie 2009, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1546 alin. (2) C. civ.

2. În ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român pentru Comitetul Internaţional Olimpic

Deşi faţă de dezlegarea dată excepţiei anterioare, se constată că această critică devine lipsită de interes, Înalta Curte reţine totuşi că, această chestiune pune în discuţie atât aspecte de ordin substanţial, dar şi de ordin procedural.

Astfel cum recurenta pârâtă SC C.I. SRL a indicat prin motivele de recurs, conform art. 201 alin. (4) din Legea nr. 69/2000, Comitetul Olimpic Român (între timp, devenit Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, potrivit încheierii d in camera de consiliul de la data de 03 noiembrie 2004, pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti): „(...). Comitetul Olimpic Român este unicul deţinător pe teritoriul României a drepturilor de folosire a însemnelor şi a tuturor simbolurilor olimpice specificate în statutul propriu, în Carta Olimpică şi în alte documente normative ale mişcării olimpice”.

Această dispoziţie legală, din punct de vedere al dreptului mărcilor, are semnificaţia unei licenţe exclusive (legale) a însemnelor şi simbolurilor olimpice, deci şi a mărcilor olimpice în legătură cu care a fost promovată cererea de chemare în judecată, intimata Comitetul Olimpic şi Sportiv Român fiind în măsură să justifice, într-un anumit context, legitimare procesuală proprie în mod distinct de Comitetul Internaţional Olimpic; aşadar, această calificare are conotaţii şi în plan procesual (cu referire la titularul cererii de chemare în judecată în contrafacere), date fiind dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1998; cum însă cererea de chemare în judecată formulată de licenţiat, potrivit celor deja arătate, rămâne anulată ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, în rejudecare, instanţa va analiza cererea de chemare în judecată formulată de Comitetul Internaţional Olimpic, titularul mărcilor şi simbolurilor olimpice, astfel încât nu se va mai impune analiza cerinţelor art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1998.

În plan procesual însă, aceeaşi chestiune, comportă şi ea două aspecte.

Astfel, cele două reclamante au avut o poziţie procesuală distinctă, fiind cotitulare ale cererii de chemare în judecată, cerere declanşată prin intermediul aceleiaşi societăţi de avocatură în baza contractului încheiat cu Secretarul General al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român , din modalitatea de formulare a acţiunii nerezultând că titularul acţiunii este Comitetul Internaţional Olimpic care a declanşat procesul prin Comitetul Olimpic şi Sportiv Român .

Contractul de asistenţă juridică încheiat pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată nu îşi poate produce efectele întrucât este semnat de o persoană fără calitate de reprezentant, iar cererea de chemare în judecată însăşi a fost semnată de avocat, în baza contractului astfel încheiat.

În aceste condiţii, rezultă că şi dacă din punct de vedere legal, statutar (prevederi ale Cartei Olimpice) sau convenţional, Comitetul Internaţional Olimpic ar fi fost reprezentată pe teritoriul României de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român în ce priveşte exploatarea simbolurilor şi însemnelor olimpice, aceasta ar fi permis doar constatarea dreptului de reprezentare în judecată în condiţiile art. 67 alin. (3) coroborat cu art. 68 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.; însă, pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată, din nou, era necesară, fie o procură specială în sensul art. 68 alin. (1) teza I C. proc. civ. (acordată de Comitetul Internaţional Olimpic pentru Comitetul Olimpic şi Sportiv Român), fie, dacă dispoziţia legală sau statutară includea şi exerciţiul dreptului de chemare în judecată (nefiind doar un mandat general), era necesar ca Comitetul Olimpic şi Sportiv Român să acţioneze în condiţii care să respecte propriul său statut (art. 6.9.3.1), deci, prin Comitetul Executiv sau, cum s-ar fi impus în speţă, prin acordarea de către acest organ de conducere a unui mandat special Secretarului General I.D., anterior formulării cererii, ceea ce nu s-a întâmplat, aşa cum s-a demonstrat la pct. 1.

Faţă de aceste constatări, rezultă că se impune înlăturarea din dispozitivul deciziei recurate a soluţiei de respingere a excepţiei calităţii de reprezentant a Comitetul Olimpic şi Sportiv Român pentru Comitetul Internaţional Olimpic.

3. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Comitetul Internaţional Olimpic prin SCA M.A. a fost însă ratificată de persoane care au drept de a semna în mod colectiv pentru Comitetul Internaţional Olimpic.

Astfel, acţiunea a fost semnată de SCA M.A. care, dată fiind înlăturarea efectelor contractului de asistenţă juridică încheiat cu I.D., în ce o priveşte pe reclamanta Comitetul Internaţional Olimpic, societatea se afla în situaţia avocatului care a acţionat fără mandat pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată.

Prin urmare, reclamanta în discuţie, în numele căreia a formulat acţiunea, avea la îndemână posibilitatea ratificării actului de procedură efectuat de SCA M.A., în temeiul art. 1546 alin. (2) C. civ., în caz contrar fiind aplicabile dispoziţiile art. 161 C. proc. civ. şi în privinţa acesteia.

Un astfel de înscris prin care s-a dovedit această ratificare a fost depus la dosar apel, fiind ratificate atât cererea de chemare în judecată, cât şi actele de procedură efectuate ulterior de SCA M.A. în numele şi pe seama Comitetului Internaţional Olimpic în acest dosar.

Cu privire la acesta, recurentele pârâte invocă faptul că cele două persoane H.S. şi U.L. (varianta intermediară de la dosar apel, semnată doar de H.S., nefiind relevantă, de vreme ce a fost succedată de declaraţia ce poartă două semnături) nu au calitatea de a angaja sau reprezenta Comitetul Internaţional Olimpic, sens în care invocă prevederile art. 20 din Carta Olimpică, potrivit cărora „Preşedintele reprezintă Comitetul Internaţional Olimpic şi îi conduce toate activităţile”, iar preşedinte al Comitetului Internaţional Olimpic este dl. J.R.

Dispoziţia invocată din statut prevede, într-adevăr, în sensul citat, însă, astfel cum reiese din extrasul de la Registrul Comerţului al Cantonului Vaud, Elveţia de la dosar fond, aceste două persoane având funcţia de Director General şi Director al Departamentului Juridic au drept de semnătură colectivă (două), înscris în care Preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic este menţionat cu semnătură individuală.

Pe lângă împrejurarea că acest extras provine de la o autoritate publică (Registrul Comerţului), având forţa probantă a unui înscris autentic, el se bucură de prezumţia de legalitate şi validitate, astfel că, alte verificări prin care să se tindă la proba contrară, sunt excesive şi inutile; în plus, alăturarea în cuprinsul aceloraşi extras de la Registrul Comerţului a celor doi semnatari a declaraţiei din 11 octombrie 2010 prin care aceştia au ratificat cererea de chemare în judecată şi apelul declarat de SCA M.A. şi a Preşedintelui Comitetului Internaţional Olimpic cu drept de semnătură individuală, permite, la rândul său, prezumţia că are egală valoare juridică un act semnat (individual) de Preşedinte cu un cel semnat colectiv de câte doi dintre cei menţionaţi în acest înscris.

Pe de altă parte, este lipsită de relevanţă dovada realizată de recurenta pârâtă SC M.P.P. SA cu privire la radierea dreptului de semnătură din acelaşi Registru al Comerţului atestată în Registrul Jurnal din 03 mai 2011, a dreptului de semnătură al d-lui. U.L., întrucât această radiere a fost realizată ulterior semnării declaraţiei cu valoare de ratificare dată în octombrie 2010; de altfel, contractul de asistenţă juridică încheiat cu SCA M.A. la data de 30 martie 2012, atestă această nouă realitate, contractul purtând două semnături – H.S. şi noul Director General C.K.

Totodată, fiind ratificată în aceleaşi condiţii şi cererea de apel şi toate celelalte acte de procedură efectuate de SCA M.A., excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată în legătură cu societatea de avocatură pentru Comitetul Internaţional Olimpic, se impunea a fi respinsă ca neîntemeiată, excepţie susţinută de SC C.I. SRL în legătură cu calea devolutivă de atac, şi neanalizată de instanţa de apel.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) rap. la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursurile, va modifica în parte decizia recurată.

Astfel, în temeiul art. 296 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (excepţia lipsei calităţii de reprezentant a d-lui. I.D. în declararea apelului presupunând evaluarea criticilor din calea de atac, argumente identice cu cele arătate în susţinerea excepţiei).

Înalta Curte, constatând că este legală soluţia instanţei de apel în ce priveşte admiterea, în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a apelului declarat de Comitetul Internaţional Olimpic, sentinţa apelată va fi desfiinţată doar în parte, iar trimiterea cauzei spre rejudecare va privi numai cererea de chemare în judecată formulată de Comitetul Internaţional Olimpic pentru care s-a dovedit a fi neîntemeiată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant; totodată, se va înlătura din decizia recurată dispoziţia privind respingerea ca neîntemeiată a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Comitetul Olimpic şi Sportiv Român pentru Comitetul Internaţional Olimpic; vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocate de recurentele-pârâte, în privinţa intimaţilor-reclamanţi.

Admite recursurile declarate de pârâtele SC C.I. SRL, SC Q.A.B. SRL şi de SC M.P.P. SA, împotriva deciziei nr. 293A din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Modifică în parte decizia recurată, în sensul că:

Respinge apelul formulat de reclamantul Comitetul Olimpic şi Sportiv Român.

Desfiinţează în parte sentinţa nr. 641 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi trimite cauza aceluiaşi tribunal pentru rejudecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Comitetul Internaţional Olimpic.

Înlătură din decizia recurată dispoziţia privind respingerea ca neîntemeiată a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Comitetul Olimpic şi Sportiv Român pentru Comitetul Internaţional Olimpic.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 6175/2012. Civil. Expropriere. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 5967/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6047/2012. Civil