ICCJ. Decizia nr. 6996/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6996/2012
Dosar nr. 3828/2/2011
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 547 din 14 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă acţiunea precizată a reclamantei P.L. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General, fiind obligat pârâtul să restituie terenul în suprafaţă de 318 m.p., situat în Bucureşti, str. S.C.M., sector 5, conform variantei a 2-a a raportului de expertiză întocmit de expert C.N., raport ce face parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, deşi notificat, pârâtul nu a răspuns solicitării, iar reclamanta este persoana îndreptăţită la restituire în calitate de moştenitoare a autorilor săi, care au formulat notificare.
A mai reţinut prima instanţă că, potrivit expertizei efectuate în cauză, suprafaţa de 318 m.p., este liberă şi poate fi restituită în natură, iar pentru suprafaţa de 439 m.p., ocupată de spaţiu verde, reclamanta va primi despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând schimbarea în tot a sentinţei apelate cu consecinţa respingerii contestaţiei ca neîntemeiate.
În susţinerea apelului, pârâtul a arătat că instanţa de fond se putea pronunţa doar în condiţiile art. 21 - 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul obligării la emiterea dispoziţiei ca urmare a notificării şi nu să soluţioneze notificarea.
Prin Decizia civilă nr. 203/A din 16 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul pârâtului, reţinând că prima instanţă a făcut aplicarea principiului prevalenţei restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 318 m.p., iar pentru 439 m.p., urmând a opera compensaţii băneşti.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General arătând că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, şi nici a preluării abuzive a imobilului în litigiu, nu s-au produs dovezi dacă aceasta a beneficiat de alte despăgubiri, iar în ceea ce priveşte suprafaţa de 318 m.p., nu s-au administrat probe cu privire la existenţa elementelor de sistematizare.
Prin Decizia civilă nr. 2918 din 30 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, a fost casată decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii de pe urma autorilor săi şi a preluării abuzive a bunului, astfel încât criticile recurentei nu pot fi primite.
A considerat întemeiată critica referitoare la obligaţia instanţei de a stabili cu exactitate dacă acele amenajări sau lucrări sunt în mod real de utilitate publică şi dacă existau ca atare la data intrării în vigoare a legii, în condiţiile în care din raportul de expertiză efectuat la instanţa de fond a rezultat că o parte din teren se află între blocuri, nefiind, verificată existenţa unor posibile reţele subterane aferente.
De asemenea, instanţa are obligaţia de a verifica ce amenajări se găsesc pe terenul în litigiu în sensul înscrierii lor cu detalii construcţie, data realizării acestor amenajări sau lucrări şi dacă reclamanta a beneficiat de despăgubiri.
În rejudecare, Curtea a procedat la completarea raportului de expertiză cu obiectivele stabilite de instanţa supremă.
Prin Decizia civilă nr. 24 A din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul formulat de pârâta Primăria Municipiul Bucureşti prin Primarul General a schimbat în parte Sentinţa civilă nr. 547 din 14 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în sensul că a obligat pârâtul să emită dispoziţie motivată cu propuneri de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 439 m.p., teren identificat prin varianta a 2-a a raportului de expertiză întocmit de expertul C.N.
A menţinut dispoziţia din sentinţă privind restituirea în natură a suprafeţei de 318 m.p. teren.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că potrivit raportului de expertiză dispus în completare, rezultă că suprafaţa de 318 m.p., astfel cum a fost stabilită în anexa 4, varianta a II-a a raportului de expertiză, circumscris în triunghiul A, B, C, nu este afectată de reţele de utilităţi subterane, supraterane sau aeriene.
Amenajarea terenului ca loc de joacă pentru copii a fost făcută în perioada iunie 2007 - ianuarie 2009 de către Primăria sectorului 5 Bucureşti, după formularea notificării.
Elementele de mobilier existente pe teren constau în şase bănci simple pe aleea principală, între care sunt şi coşuri de gunoi, trei bănci duble pe aleea principală şi două bănci duble pe a doua alee, un tobogan, o scară şi două leagăne.
A mai reţinut Curtea, că pârâtul nu s-a conformat dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, în sensul de a emite decizie/dispoziţie cu privire la notificarea formulată astfel că şi acest motiv de apel este neîntemeiat.
Cu privire la suprafaţa de 439 m.p. teren din totalul de 757 m.p., instanţa de apel a constatat că nu poate fi restituită în natură întrucât este ocupată de investiţiile ce au stat la baza exproprierii, reclamanta fiind îndreptăţită la măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut că suprafaţa de 395 m.p., în litigiu nu poate fi restituită în natură întrucât este afectată unei utilităţi publice, deservind nevoile comunităţii.
În raport cu cele expuse a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauza de faţă este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Sintagma "amenajări de utilitate publică" este definită în dispoziţiile art. 10 pct. 3 din H.G. nr. 250/2007 reprezentând acele amenajări destinate de a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare, subterane, amenajări de spaţii verzi în jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.
Pentru a valida ori nu imposibilitatea de restituire în natură, instanţa de apel s-a conformat îndrumărilor statuate prin decizia de casare a instanţei supreme, respectiv: existenţa unor amenajări subterane, supraterane, data realizării acestor amenajări.
În completarea raportului de expertiză s-a stabilit că pe terenul în litigiu în suprafaţă de 318 m.p., este amenajat un loc de joacă pentru copii (în iunie 2007 şi ianuarie 2009), pe care se află şase bănci simple, cinci bănci duble, un tobogan, o scară şi două leagăne.
Terenul în litigiu nu este afectat de alte amenajări de utilitate publică.
În aceste condiţii în mod corect instanţa de apel, a apreciat că terenul în suprafaţă de 318 m.p., poate fi restituit în natură.
În consecinţă, în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL împotriva Deciziei civile nr. 24A din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6628/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4832/2012. Civil. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
