ICCJ. Decizia nr. 7078/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7078/2012
Dosar nr. 4900/1/2012
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 101 din 21 mai 2009 pronunţată în Dosarul nr. 3617/109/2008, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins contestaţia formulată de reclamantul C.I.Ş., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Piteşti, prin Primar, reţinând, în esenţă, că în mod corect, prin Dispoziţia nr. 3869 din 18 septembrie 2008, contestată în cauză, Primarul Municipiului Piteşti a respins notificarea formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului ce figurează în registrul agricol din perioada 1959 - 1962, în baza Legii nr. 18/1991, iar în caz de nemulţumire, acesta avea posibilitatea să conteste hotărârea de validare în baza aceleiaşi legi reparatorii.
Apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei menţionate a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 124 din 15 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin Decizia nr. 6285 din 24 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei menţionate, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, arătându-se, în esenţă, că faptul reconstituirii parţiale a dreptului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991 nu împiedică analiza pretenţiei de retrocedare ori de despăgubire formulată pentru restul terenului în baza Legii nr. 10/2001, iar o asemenea argumentaţie constituie o omisiune de examinare a fondului cauzei.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Piteşti, iar prin Decizia nr. 73 din 28 iunie 2011, această instanţă a admis apelul reclamantului împotriva Sentinţei civile nr. 101 din 21 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, pe care a schimbat-o în sensul admiterii contestaţiei, al modificării Dispoziţiei nr. 3869/2008 şi constatării îndreptăţirii reclamantului de a primi despăgubiri în echivalent pentru terenul de 2.500 mp situat în Piteşti, str. D. (str. G. - peste linie).
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 2.500 mp, în baza art. 24 din Legea nr. 10/2001, fiind îndreptăţit la despăgubiri, dată fiind dificultatea amplasamentului actual al terenului.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs pârâtul Municipiul Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul notificării, în condiţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a legii şi nici dovada preluării acestuia în proprietatea statului.
La termenul din 18 mai 2012, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia tardivităţii declarării recursului, iar prin Decizia nr. 3544 din 18 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul Municipiul Piteşti, prin primar, împotriva Deciziei nr. 73 A din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti.
Analizând excepţia invocată, Înalta Curte a constatat că termenul de declarare a recursului nu a fost respectat în cauză.
Astfel, decizia Curţii de Apel Piteşti a fost comunicată pârâtului Municipiul Piteşti la data de 28 iulie 2011, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 5 ianuarie 2012.
Conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii.
În speţă, termenul legal de 15 zile pentru declararea căii de atac a început să curgă de la data de 28 iulie 2011, fiind împlinit la data declarării recursului, astfel încât cererea de recurs a fost formulată cu depăşirea termenului legal, operând sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita calea de atac, în aplicarea art. 103 C. proc. civ.
La data de 4 iulie 2012, Municipiul Piteşti, prin primar, a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 3544 din 18 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 3167/109/2008*, invocând în drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, contestatorul a susţinut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 73/A din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul formulat de C.I.Ş., a schimbat sentinţa şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit să primească despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 2.500 mp situat în str. D. (G. - peste linie).
Ulterior pronunţării aceste decizii, reclamantul s-a adresat Primăriei Piteşti, solicitând continuarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, având în vedere Decizia civilă nr. 73/A din 28 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Din verificările efectuate ulterior s-a constatat că, din eroare, Decizia civilă nr. 73/A din 28 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost comunicată de această instanţă Casei Judeţene de Pensii Argeş - Direcţia Stabilire şi Plăţi Pensii, aşa cum rezultă din dovada de comunicare, respectiv Procesul-verbal de predare din data de 28 iulie 2011, Dosarul nr. 3617/109/2008 al curţii de apel.
Contestatorul Municipiul Piteşti, prin primar, a arătat că împotriva Deciziei civile nr. 73/A din 28 iunie 2011 a declarat recurs înregistrat la Curtea de Apel Piteşti şi că, în condiţiile în care decizia civilă menţionată nu i-a fost comunicată, în mod greşit Înalta Curte a respins ca tardiv recursul, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Astfel, instanţa nu a avut în vedere că Decizia civilă nr. 73/A din 28 iunie 2011 nu a fost comunicată Municipiului Piteşti, prin primar, cu respectarea dispoziţiilor legale privind comunicarea înscrisurilor şi a oricăror acte de procedură, ci altei instituţii.
Contestatorul Municipiului Piteşti, prin primar, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii pronunţate şi reluarea judecaţii în vederea soluţionării recursului.
Contestaţia în anulare este fondată şi va fi admisă pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Pentru ca eroarea materială să constituie motiv de contestaţie în anulare, în înţelesul art. 318 C. proc. civ. teza I, aceasta trebuie să existe şi să poată fi sesizată în mod concret, în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Ca urmare, eroarea trebuie să fie evidentă şi săvârşită de instanţă, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Greşeala materială se apreciază astfel în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunţării hotărârii.
În speţă, analizând contestaţia în anulare în raport de dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., se constată că soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 3544 din 18 mai 2012, este rezultatul unei greşeli materiale.
Astfel, Înalta Curte a respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul Municipiul Piteşti, prin primar, împotriva Deciziei nr. 73 A din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti reţinând că hotărârea i-a fost comunicată la data de 28 iulie 2011, astfel cum reiese din procesul-verbal întocmit cu această ocazie, iar recursul a fost declarat la data de 5 ianuarie 2012, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Or, din examinarea procesului-verbal de comunicare a Deciziei nr. 73 A din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti se constată că hotărârea menţionată a fost comunicată nu pârâtului Municipiul Piteşti, prin primar, ci Casei Judeţene de Pensii Argeş - Direcţia Stabilire şi Plăţi Pensii, aşa cum rezultă din ştampila aplicată pe dovada de comunicare, respectiv Procesul-verbal de predare din data de 28 iulie 2011 de la Dosarul nr. 3617/109/2008 al Curţii de Apel Piteşti.
Aşa fiind, este evident că instanţa s-a aflat în eroare atunci când, neobservând că procedura de comunicare a deciziei instanţei de apel către pârâtul Municipiul Piteşti, prin primar, nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 91 şi art. 92 C. proc. civ., a respins recursul pârâtului ca tardiv, în raport de data menţionată în dovada de comunicare.
Cât timp decizia a fost comunicată unei instituţii care nu a fost parte în proces şi nu pârâtului, cum impuneau textele de lege menţionate, nu se putea reţine că acesta este decăzut din dreptul de a exercita calea de atac a recursului, în aplicarea art. 103 C. proc. civ.
Pentru temeiurile arătate, se constată că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va admite contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 3544 din 18 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, va anula decizia menţionată şi va fixa termen pentru rejudecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul Municipiul Piteşti, prin primar, împotriva Deciziei nr. 3544 din 18 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Anulează decizia atacată şi acordă termen la 8 februarie 2013 pentru rejudecarea recursului, cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4205/2012. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7093/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
