ICCJ. Decizia nr. 7093/2012. Civil. Conflict de competenţă. Nulitate act, pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7093/2012
Dosar nr. 29644/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 16 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 2 februarie 2011, contestatorul N.S.I. a chemat în judecată Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi a solicitat anularea Deciziei de pensie nr. 16323 din 31 decembrie 2010, menţinerea drepturilor de pensie stabilite anterior şi obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reţinute ca urmare a recalculării, la care să se adauge dobânda legală aferentă.
Prin Sentinţa civilă nr. 3463 din 11 martie 2011, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că acţiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerului Apărării Naţionale - Direcţia Financiar-Contabilă, emitent al deciziei contestate, astfel încât competenţa teritorială revine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul, aşa cum prevede art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 6277 din 29 iunie 2012 şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Dolj, şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în speţă, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, şi anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., aşa încât, raportat de norma de competenţă instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă Tribunalul Dolj.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Sesizarea instanţei cu cererea având ca obiect contestarea unei decizii de recalculare a pensiei, emisă în baza Legii nr. 119/2010 de o casă sectorială de pensii, respectiv Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, s-a făcut la data de 2 februarie 2011, dată la care intrase în vigoare Legea nr. 263/2010 "privind sistemul unitar de pensii publice".
Dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conţinutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului, în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.
Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii şi a caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
În situaţia în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi competentă să soluţioneze litigiul instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, impusă de raţiunea facilitării accesului la justiţie al pensionarilor, în litigiile ce privesc stabilirea şi respectiv recalcularea pensiilor.
Trebuie precizat că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus sintagma de "case de pensii sectoriale" care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., structuri care au fost desfiinţate.
Potrivit art. 135 din lege, "atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi".
Cum în speţă, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului legal menţionat potrivit căreia competenţa revine instanţei în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7078/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1918/2012. Civil → |
|---|
