ICCJ. Decizia nr. 7384/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7384/2012
Dosar nr. 7979/260/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 29 noiembrie 2012
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de 26 octombrie 2011, reclamantul A.V. a chemat în judecată pârâtul A.l., solicitând ieşirea din indiviziune de pe urma defunctei lor mame, A.E.
Prin Sentinţa civilă nr. 1392 din 15 mai 2012, Judecătoria Moineşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, reţinând că în materie de moştenire art. 14 pct. 2 C. proc. civ. stabileşte o competenţă teritorială exclusivă, a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului. Cum din certificatul de deces nr. X, aflat la dosar, rezultă că ultimul domiciliu al defunctei A.E. a fost în localitatea Bălan, jud. Harghita, acesta fiind şi locul decesului autoarei, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Miercurea Ciuc. Aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a făcut dovada că defuncta ar fi avut un alt domiciliu decât cel menţionat.
Învestită prin declinare, Judecătoria Miercurea Ciuc a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2742 din 11 septembrie 2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Judecătoriei Moineşti şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că din verificările efectuate se constată că numita A.E. născută în data de 1 august 1911 în comuna Bereşti-Tazlău, jud. Bacău, a decedat în localitatea Bălan în data de 1 ianuarie 1991, decesul fiind trecut în registrul stării civile la 18 septembrie 1991 şi că singurul domiciliu înregistrat al acesteia a fost în comuna Bereşti-Tazlău, jud. Bacău. Certificatul de deces nu este actul prin care se dovedeşte domiciliul unei persoane. Această dovadă se realizează prin actul de identitate, iar în cauză a fost consultată baza de date naţională.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 14 pct. 2 C. proc. civ., în materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva celuilalt.
Competenţa teritorială în materie este absolută, reglementată de norme imperative, de la care părţile nu pot deroga, după cum au reţinut, de altfel, ambele instanţe aflate în conflict.
Raţiunea textului constă în aceea că, la locul ultimului domiciliu al defunctului, se găsesc în mod obişnuit majoritatea sau cele mai importante bunuri ale acestuia, documentele referitoare la moştenire, astfel încât probatoriul poate fi administrat în condiţii optime.
Fiind vorba despre o chestiune de fapt, dovada locului ultimului domiciliu se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă.
De regulă, dovada ultimului domiciliu se face cu menţiunile din actul de identitate sau certificatul de deces al persoanei care lasă moştenirea. Atunci când între aceste acte există o contradicţie, instanţa trebuie să aibă în vedere faptul că ultimul domiciliu al defunctei reprezintă locuinţa sa statornică şi principală.
Din verificările făcute de Judecătoria Miercurea Ciuc, rezultă că defuncta s-a născut şi a locuit în comuna Bereşti-Tazlău, jud. Bacău, neexistând date că ar fi locuit vreodată la altă adresă. Prezumţia că acesta a fost unicul domiciliu al defunctei este întărită şi de împrejurarea că toate bunurile succesorale se află în comuna Bereşti-Tazlău, jud. Bacău, potrivit menţiunilor din cererea de chemare în judecată.
Aşa fiind, împrejurarea că autoarea a decedat într-un alt loc decât acela de domiciliu nu este relevantă, din punct de vedere juridic, în stabilirea competenţei teritoriale, în condiţiile art. 14 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti - jud. Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti - jud. Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3315/2012. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 7385/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
