ICCJ. Decizia nr. 7385/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7385/2012
Dosar nr. 8027/99/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 29 noiembrie 2012
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 25 mai 2011, reclamantul Sindicatul Drumarilor "E.R." a chemat în judecată pârâta C.N.A.D.N. din România S.A., solicitând să se constate ilegal proiectul de concediere colectivă iniţiat de intimată privind concedierea a 395 salariaţi, să se dispună obligarea pârâtei la parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 467/2006 şi la respectarea contractului colectiv de muncă, în sensul evaluării salariaţilor.
Prin Sentinţa civilă nr. 41 din 11 ianuarie 2012 Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 264 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora cererile prin care se solicită soluţionarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul. Cum niciunul dintre reclamanţii-persoane fizice în numele cărora Sindicatul Drumarilor "E.R." a formulat cerere de chemare în judecată nu îşi are domiciliul pe raza judeţului Iaşi, se impune declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Cluj, în a cărui rază teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.
Învestit prin declinare, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat Sentinţa civilă nr. 8945 din 10 septembrie 2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislaţia muncii, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă în faţa instanţelor judecătoreşti. Alin. (3) al acestui articol conferă calitate procesuală pasivă organizaţiilor sindicale în exercitarea acestor atribuţii. Coroborând aceste prevederi legale cu cele ale art. 269 alin. (2) C. muncii şi faţă de împrejurarea că reclamantul are sediul în Iaşi, indiferent de domiciliul membrilor de sindicat reprezentaţi, instanţa a constatat competenţa teritorială a Tribunalului Iaşi, în favoarea căruia a declinat competenţa.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea ce a învestit instanţa de judecată a fost formulată de către Sindicatul Drumarilor "E.R.", în valorificarea unor drepturi aparţinând membrilor de sindicat referitoare la obligarea pârâtei la parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 467/2006 şi la respectarea contractului colectiv de muncă.
Declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca, raportat la sediul/domiciliul acestora, să se stabilească şi competenţa teritorială, conform art. 284 alin. (2) C. muncii.
Această dispută jurisdicţională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoştea organizaţiilor sindicale posibilitatea de a formula acţiuni în justiţie în numele şi interesul membrilor lor (în valorificarea aşadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.
Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant şi aceea de reclamant, care a fost tranşată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat, printre altele, şi Legea nr. 54/2003).
Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28 din lege) că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Aşadar, în determinarea competenţei teritoriale în asemenea cauze, în care sindicatului i se recunoaşte nu doar calitatea de a acţiona ca reprezentant, ci şi legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ţine seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.
Cum în speţă, sediul sindicatului se află în circumscripţia Tribunalului Iaşi, în favoarea acestei instanţe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7384/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7387/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
