ICCJ. Decizia nr. 7707/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7707/2012
Dosar nr. 27237/301/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 decembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin adresa din 2012, înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, Biroul Executorului Judecătoresc P.G. a solicitat încuviinţarea executării silite asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în raza Curţii de Apel Oradea împotriva debitoarei SC H.R.R. SRL la cererea creditoarei SC A.F. SA, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6071 din 29 aprilie 2011 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Prin sentinţa civila nr. 2638 din 10 iulie 2012, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Oradea a reţinut că instanţa de executare este instanţa de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti întrucât deşi creditoarea a arătat, în cererea de executare silită, că debitoarea deţine pe raza municipiului Oradea două magazine, nu a depus niciun înscris care să probeze calitatea de proprietar a debitoarei asupra acestor imobile.
Judecatoria Sectorului 3 Bucureşti, prin încheierea din 27 august 2012, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. A constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Această din urmă instanţă a reţinut incidenţa art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.
În cazul executării silite imobiliare sau mobiliare, înseamnă instanţa în a cărei raza teritorială se află bunurile supuse urmăririi. Nu se poate susţine ca intre instanţa în a cărei circumscripţie se află bunurile şi instanţa în a cărei circumscripţie se afla domiciliul debitorului ar exista întotdeauna identitate. Orice persoană fizică sau juridică care îşi are domiciliul/sediul în Sectorul 3 poate să aibă bunuri imobile, dar chiar şi mobile pe teritoriul altor sectoare sau altor localităţi. Dacă se va constata că debitorul nu are bunuri pe raza oraşului Oradea nu are relevanţă în materie de competenţă, ci pe fond (dacă se consideră necesară dovedirea existenţei în concret a bunurilor). Dar, atâta timp cât creditorul a cerut încuviinţarea executării silite asupra bunurilor de pe raza oraşului Oradea, şi nu de pe raza Sectorului 3, atunci, evident că, faţă de dispoziţiile art. 373 C. proc. civ. instanţa de executare, competentă a se pronunţa pe cererea de încuviinţare a executării silite, este Judecătoria Oradea.
Instanţa a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. întucat în materia încuviinţării executării silite există norme speciale de competenţă, respectiv art. 373 din acelaşi Cod.
Având in vedere cererea expresă formulată de creditor de executare silită asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în raza Curţii de Apel Oradea, debitoarea deţinând în raza municipiului Oradea două magazine, precum şi faptul că executarea silită a fost solicitată unui Birou executor Judecătoresc cu competenţă de executare în raza aceleiaşi Curţi de Apel Oradea, instanţa a apreciat că Judecătoria Oradea este competentă să soluţioneze cauza.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
În raport de obiectul cererii deduse judecăţii - încuviinţare executare silită, norma de competenţă aplicabilă în speţă este cea cuprinsă în art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., care prevede „(...) executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare (...)”.
Calificarea instanţei de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind „judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel.”
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, ca instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării, or acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea.
În procedura executării silite, locul executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, or, în speţă, debitoarea deţine bunuri urmăribile (două magazine) pe raza municipiului Oradea, sens în care creditoarea a solicitat expres încuviinţarea executării silite a acestor bunuri.
În consecinţă, Judecătoria Oradea este instanţa de executare şi, implicit, instanţa căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7706/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 7675/2012. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
