ICCJ. Decizia nr. 7706/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7706/2012
Dosar nr. 55804/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 decembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Trbunalul Gorj, sub nr. 8825/95/2011, disjunsă din Dosarul nr. 4078/95/2011 al aceleaşi instanţe, reclamantul L.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010, menţinerea pensiei stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2000 şi obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia stabilită iniţial şi cea recalculată prin decizia contestată, cu dobânda legală aferentă.
Prin sentinţa nr. 5199 din 24 iunie 2011, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că în stabilirea competenţei pentru contestaţiile împotriva deciziilor emise de Casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, care instituie o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului.
Învestit prin declinare, Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 6763 din 07 septembrie 2012, şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Gorj şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speţă determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, şi anume art. 154.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de Casele de pensii sectoriale (fostele Case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului, în speţă Tribunalul Gorj.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o Casă sectorială de pensii, respectiv Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 24 iunie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care, prin art. 156, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 24 iunie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi art., „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de Casele de pensii sectoriale, care sunt fostele Case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare Ia data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei Case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7705/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 7707/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
