ICCJ. Decizia nr. 8900/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8900
Dosar nr. 2012/1/2006
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2006
Asupra cauzei civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 februarie 2002, reclamanţii S.G. şi S.I. au chemat în judecată SC P.T. SA Craiova, Consiliul Local Craiova, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi A.P.A.P.S. solicitând ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâţii să fie obligaţi la retrocedarea în natură a terenului în suprafaţă de 300 mp situat în Craiova.
În cuprinsul acţiunii reclamanţii au arătat că nu au primit răspuns la notificarea din 19 iunie 2001 prin care au cerut restituirea în natură a terenului care le-a fost preluat în mod abuziv, prin expropriere, în temeiul Decretului nr. 102/1965.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 432 din 10 octombrie 2003, a admis acţiunea, ulterior precizată, şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 224 din 10 septembrie 2002 emisă de pârâta SC P.T. SA şi a dispus restituirea în natură de către pârâta SC P.T. SA, prin compensare cu un alt imobil de valoarea celui în cauză, valoare stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea faţă de ceilalţi pârâţi şi anume Consiliul Local Craiova, Consiliul Judeţean Dolj, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, A.P.A.P.S. şi Ministerul Turismului.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 3010 din 28 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de pârâta SC P.T. SA Craiova, şi a schimbat sentinţa civilă nr. 432 din 10 octombrie 2003 a Tribunalului Dolj în sensul că a respins acţiunea (contestaţia) formulată de reclamanţii S.G. şi S.I.
Prin aceeaşi decizie, curtea de apel a respins apelul declarat de reclamanţii S.G. şi S.I.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece terenul aflat în litigiu nu poate fi restituit, fiind necesar pentru funcţionarea normală a hotelului P. din Craiova.
Împotriva deciziei nr. 3010/2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, au declarat recurs reclamanţii S.G. şi S.I. susţinând, în esenţă, că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001 deoarece terenul putea fi restituit în natură, iar dacă această restituire nu era posibilă trebuia obligată unitatea deţinătoare să acorde, prin compensare, un alt teren.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
În prezentul litigiu dedus judecăţii, reclamanţii au cumpărat, printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică la 30 august 1960, un teren neconstituit în suprafaţă de 300 mp (fila 6). În scopul edificării unor construcţii, prin Decretul nr. 102/1965 a fost expropriat atât terenul menţionat cât şi alte imobile situate în vecinătate.
Pe terenurile expropriate a fost edificată o construcţie cu destinaţia de hotel-restaurant şi anexele corespunzătoare.
Prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză (filele 120-123 din dosarul primei instanţe şi filele 76-79 din dosarul instanţei de apel) s-a stabilit că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren aflat în litigiu, care se învecinează pe toate laturile cu restul terenului aparţinând pârâtei SC P.T. SA Craiova. În atare situaţie, aplicând corect prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pârâta SC P.T. SA, prin Decizia nr. 224 din 10 septembrie 2002, a respins notificarea de restituire în natură, stabilind că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent, trimiţând, în acest scop, documentaţia la Prefectura Judeţului Dolj (fila 80).
Măsurile reparatorii în echivalent prin compensarea cu alte bunuri este reglementată prin art. 9 alin. (2) şi art. 11 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 pentru alte situaţii decât cele în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea unui teren ocupă funcţional respectivul teren în întregime. Prin cele două articole legiuitorul a reglementat situaţia exproprierii unor construcţii care aveau numai altă destinaţie decât aceea de locuinţă. În consecinţă, nu este întemeiată susţinerea reclamanţilor că instanţa trebuie să oblige pârâta la atribuirea, prin compensare, a altui teren cu aceeaşi suprafaţă, situat în curtea complexului hotelier. De altfel, aşa cum rezultă din rapoartele de expertiză, întreaga suprafaţă de teren aparţinând pârâtei este ocupată de construcţia hotelului şi de amenajările specifice, depozite, peluză cu iarbă, alee acces, parcare, reţele edilitare ş.a., fiind necesară funcţionării normale a complexului hotelier, astfel încât probele administrate nu confirmă existenţa unui teren liber care să fie atribuit, prin compensare, reclamanţilor.
Decizia instanţei de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respins recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii S.G. şi S.I. împotriva deciziei nr. 3010 din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 250/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 293/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
