ICCJ. Decizia nr. 293/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr.293/2012
Dosar nr. 7152/86/2010
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamanta SC F. SA SUCEAVA a formulat în contradictoriu cu pârâta SC S.P. SA PIATRA NEAMŢ, acţiune în constatare prin care a solicitat instanţei să constate îndeplinirea mandatului privind obligaţia de urmărire şi încasare a unui debit extern de la firma S. Grecia, prevăzut la pct. 7 din Protocolul încheiat la data de 30 mai 1994 cu fosta R.A.E. Suceava, reorganizată în SC F. SA Suceava, cât şi pct. 3 din minuta încheiată la 27 februarie 1997, în calitate de succesor a unei cote părţi din patrimoniul în urma privatizării.
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a Tribunalului Suceava solicitând declinarea competenţei la Judecătoria Piatra Neamţ, în conformitate cu prevederile art. 5 şi art. 7 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, cu motivarea că, în realitate, reclamanta trebuia să-şi îndeplinească obligaţia de urmărire şi încasare a unui debit de la firma S. Atena, în baza unei obligaţii ce derivă din Protocolul nr. 3185 din 30 mai 1994, minuta din 27 februarie 1997 şi Protocolul nr. 1648 din 07 martie 1998, încheiate cu SC S.P. SA Piatra Neamţ, în calitatea sa de succesoare a RA E. Suceava şi nu în calitatea de mandatară a acesteia, cum greşit şi constant se invocă.
Analizând cu prioritate excepţiile invocate, tribunalul a constatat că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, litigiul are ca obiect constatarea îndeplinirii unei obligaţii de a face, neevaluabilă în bani.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
De asemenea, potrivit art. 10 C. proc. civ., în afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanţe:
1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii;
Faţă de cele arătate, Tribunalul a respins, ca nefondate, excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale invocate de pârâtă.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat că acţiunea este întemeiată şi a reţinut:
La data desfiinţării celor 3 R.A. din cadrul Ministerului Economiei Forestiere, printre care şi cea cu denumirea E. Suceava, ce a apărut în anul 1991, conform HGR. nr. 34/1991 şi apoi în data de 22 februarie 1994, în baza HGR. nr. 15/1994, reorganizate în societăţi comerciale cu personalitate juridică, acestea au predat pe bază de protocol şi bilanţ contabil, atât activul cât şi pasivul ce le-a revenit din patrimoniu fostelor sale întreprinderi. Astfel, R.A. E. Suceava a mandatat pe bază de protocol noua societate SC F. SA Suceava cu obligaţia urmăririi şi încasării de la firma S. Atena a creanţei în sumă de 351.872,02 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare cherestea livrată de fostele întreprinderi şi neîncasată, printre care şi un debit aparţinând pârâtei SC P. SA Piatra Neamţ. În acest sens a fost încheiat Protocolul cu nr. 3185 din data de 30 mai 1994, minuta din 27 februarie 1997 şi Protocolul nr. 1648 din 07 martie 1998 (pct. 7, 3, 10).
Aşa cum rezultă din actele anexate în copie xerox, procedura de urmărire a început din anul 1994 prin acţionarea în judecată de către SC F. SA Suceava a acestui debitor în România, obţinându-se Hotărârea nr. 41/1996 a fostei Curţi Supreme de Justiţie, prin care debitorul extern a fost obligat să plătească suma de 351,872,02 dolari S.U.A., dobânzi de 6 % pe an şi taxe judiciare în sumă de 9.037,44 dolari S.U.A.
Această hotărâre definitivă şi învestită cu formulă executorie a fost transmisă instanţelor elene pentru a fi recunoscută ca executorie pe teritoriul Atenei, unde debitorul avea sediul, în vederea executării silite. S-a obţinut Hotărârea nr. 4812/1996 pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă Atena, secţia jurisdicţie graţioasă, prin care se recunoaşte puterea executorie a hotărârii.
Din acest moment au început formele de urmărire pe teritoriul elen a debitorului, prin declanşarea de acţiuni în vederea depistării bunurilor urmăribile aparţinând firmei S. Atena.
S-au încheiat contracte cu avocaţi greci, executor judecătoresc care au declanşat o serie de acţiuni în acest sens ce s-au succedat pe parcursul anilor 1996 – 2010.
În final a fost sechestrat la dispoziţia SC F. SA Suceava prin Hotărârea nr. 3568/2001 a Tribunalului din Atena o cotă parte dintr-un imobil aparţinând acestei firme, debitorul declarând sub jurământ că nu deţine altă avere, a se vedea Hotărârea nr. 551/1997.
La data de 23 decembrie 2008 au început formele de executare silită, în urma dispoziţiei dată de avocat C.K. din Atena, imobilul sechestrat fiind evaluat la suma de 160.453 Euro.
Vânzarea s-a făcut prin licitaţie publică şi s-a adjudecat în favoarea unei persoane fizice pentru suma de 106.000 Euro. Suma obţinută la licitaţie a fost repartizată de Tribunal şi notar public din Atena, creanţei aparţinând statului grec provenită din taxe şi impozite neachitate în decursul anilor de către debitorul S., cât şi I. (asigurările sociale), SC F. SA în calitate de creditor nu i-a revenit decât taxa achitată pentru efectuarea de către executorul judecătoresc a vânzării prin licitaţie a imobilului, onorariu notar, taxă pentru stat aferentă acestei executări.
Potrivit pct. 3 din Protocolul nr. 1648 din 07 martie 1998, SC F. SA s-a obligat să achite contravaloarea facturilor faţă de pârâtă în funcţie de încasarea de la foştii parteneri externi. Însă, în speţă, Tribunalul a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile pct. 10 din Protocolul încheiat la 30 mai 1994 potrivit căruia „în situaţia în care din cauze independente de voinţa SC F. SA se vor ivi cazuri de neîncasare a unor facturi emise pentru export cum ar fi prescrierea sumelor, falimentul societăţilor beneficiare, calamităţi, nu exonerează de răspundere SC S.P. SA în sensul preluării de către aceasta a eventualelor pagube produse prin neîncasate.
Prin sentinţa nr. 4125 din 1 noiembrie 2010, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondate, excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale invocate de pârâtă; a admis acţiunea în constatare formulată de reclamantă; a constatat îndeplinit de către reclamantă mandatul de urmărire şi încasare debit extern de la firma S. Grecia.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC S.P. SA Piatra Neamţ, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că instanţa de fond a luat în considerare doar înscrisurile şi motivele invocate de către reclamantă, ignorând toate înscrisurile depuse în apărare, obiecţiunile la Protocolul nr. 1648 din 7 martie 1998, prin care au arătat că nu-şi pot asuma responsabilitatea de a asuma eventualele pagube care s-ar produce prin neîncasarea facturilor întrucât reclamanta este titularul contractelor de export pe care le-a negociat şi faptul că reclamanta a recunoscut că le datorează suma de 186.805 dolari S.U.A.
Analizând cauza în conformitate cu dispoziţiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a constatat că apelul este întemeiat pentru motivul invocat din oficiu, având în vedere excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
În speţă, reclamanta a solicitat instanţei să constate că şi-a îndeplinit mandatul privind obligaţia de urmărire şi încasare a unui debit extern de la firma S. Grecia, ceea ce se circumscrie constatării unei stări de fapt, nu de drept, acţiunea fiind astfel inadmisibilă.
În consecinţă, prin Decizia nr. 40 din 13 mai 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC S.P. SA Piatra Neamţ, a schimbat în totalitate sentinţa nr. 4152 din 1 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava în sensul că a respins, ca inadmisibilă, acţiunea.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC F. SA SUCEAVA, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată şi menţinerea sentinţei de fond.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prealabil prezentării criticilor din recurs, recurenta prezintă istoricul litigiului, a cărui prezentare nu va mai fi reluată.
În continuare, recurenta a susţinut că Decizia instanţei de apel este nelegală, deoarece excepţia invocată din oficiu de către instanţă este neîntemeiată, în condiţiile în care se pune problema existenţei dreptului nostru a face formele de urmărire şi încasare a unei valute externe, fără a exista un act scris cu privire la suportarea cheltuielilor de urmărire. De asemenea, a susţinut că acţiunea este una privind recunoaşterea şi confirmarea imposibilităţii de continuare a unei obligaţii asumate de antecesori, iar interesul a fost justificat de necesitatea clarificării existenţei unui drept atribuit de intimată.
În consecinţă, recurenta susţine că prin prezenta acţiune declarativă, se solicită existenţa sau inexistenţa unui raport juridic al reclamantei cu pârâta, cât şi recunoaşterea îndeplinirii obligaţiilor derivate din raportul juridic încheiat cu fosta SC F. SA.
La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, ca o chestiune prealabilă, excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Este de observat că deşi recurenta a invocat în susţinerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat şi dezvoltat motivele invocate, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., ci s-a limitat doar la a-şi exprima nemulţumirea faţă de Decizia pronunţată de către instanţa de apel, însă modalitatea în care au fost expuse criticile, face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta SC F. SA SUCEAVA împotriva deciziei nr. 40 din 13 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8900/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 290/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
